Serbia, în pragul unei mari crize energetice, rezultatul politicii duplicitare a președintelui Vucic

Analiză AFP via Rador: Diplomația precară a guvernului sârb, între aspirațiile europene și legăturile cu Rusia, ar putea pune țara într-o situație delicată în această iarnă, între sancțiunile asupra petrolului rusesc, dependența de gaze fată de Moscova și presiunea din partea Bruxelles-ului, cred analiștii.

De la începutul lunii octombrie, Serbia încearcă cu disperare să găsească o modalitate de a ridica sancțiunile SUA împotriva celei mai mari companii petroliere din țară, NIS, care este deținută majoritar de ruși.

„Timpul se scurge, trebuie să găsim o soluție”, a rezumat ministrul Energiei, Dubravka Djedovic Handanovic, la începutul acestei săptămâni – care nu a răspuns solicitărilor AFP pentru un interviu.

NIS, care operează singura rafinărie a țării, alimentează aproximativ 80% din benzinăriile țării, iar rezervele sale sunt estimate să dureze până pe 25 noiembrie, potrivit Ministerului Energiei.

„Rafinăria trebuie să rămână operațională – este esențială pentru o aprovizionare stabilă în această iarnă: dacă rafinăria se închide, aprovizionarea cu combustibil va deveni rapid limitată, și vor urma penuria”, avertizează Željko Markovic, expert în energie. Acest lucru este valabil mai ales pentru că Serbia nu are „capacitatea de a importa suficiente produse petroliere pentru a acoperi nevoile pieței”.

La începutul acestei săptămâni, dna Djedovic Handanovic a anunțat că Belgradul a solicitat Washingtonului ridicarea sancțiunilor, invocând discuțiile dintre acționarii ruși ai NIS – Gazprom Neft și o companie soră numită Intelligence – și o terță parte privind vânzarea de acțiuni.

Conform ultimelor informații disponibile, Gazprom Neft deține 45% din NIS, Intelligence aproximativ 11%, statul sârb aproape 30%, iar restul este distribuit unor acționari mai mici.

Aceste anunțuri privind o posibilă retragere a Rusiei îl lasă pe Markovic perplex. Până acum, „au transferat acțiuni doar intern”, subliniază el.

„Cea mai realistă opțiune, care ar atenua cu adevărat presiunea, ar fi ca statul sârb să preia controlul asupra NIS”. Deși cărbunele rămâne componenta dominantă a mixului energetic al Serbiei, gazul este important, în special pentru încălzirea centralizată în cele mai mari orașe.

Și aici, din nou, Belgradul este puternic dependent de Moscova, de la care achiziționează gaz la prețuri sub cele ale pieței de ani. În timp ce ultimul contract pe trei ani a expirat acum câteva luni, nu a fost semnat niciun acord pe termen lung, iar Moscova vrea contracte pe termen scurt. Cel mai recent expiră pe 31 decembrie.

Aceste contracte pe termen scurt „sunt un mijloc de a exercita presiune asupra Serbiei”, spune Markovic, care consideră că, dacă nu se ajunge la un acord, Serbia va putea continua să cumpere gaz rusesc, dar la un preț mult mai puțin favorabil.

Potrivit Srbijagas, compania națională de gaze, Rusia furnizează Belgradului 6 milioane de metri cubi de gaz pe zi prin conducta TurkStream, care traversează Bulgaria. Conform datelor oficiale disponibile pentru 2023, aceasta reprezintă aproape 90% din gazul utilizat.

Chiar dacă Serbia reușește să obțină un nou acord privind gazele cu Rusia, oficialii avertizează că planurile europene de eliminare treptată a gazelor rusești începând cu 2026 ar putea întrerupe complet ruta sa de aprovizionare cu Bulgaria.

Candidată la aderarea la UE, Serbia este de asemenea una dintre puținele țări de pe continent care nu a impus sancțiuni Rusiei după invazia Ucrainei și continuă să fie văzută ca un aliat al Kremlinului. O diplomație precară între Est și Vest, ale cărei cusături par să înceapă să se destrame.

În această toamnă, președintele Aleksandar Vucic a acuzat Rusia că folosește contracte de gaze pentru a-l împiedica să naționalizeze NIS.

„Un mesaj foarte, foarte rău din toate punctele de vedere”, a declarat Vucic.

Moscova, la rândul său, nu și-a ascuns frustrarea față de încercările lui Vucic de a curta atât Estul, cât și Vestul.

„Auzim un lucru când este la Moscova și opusul când este în altă parte”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, la începutul lunii noiembrie.

Branka Latinovic, o fostă diplomată sârbă, spune că Aleksandar Vucic este prins într-o criză pe care el însuși a provocat-o, după ani de „zigzaguri” între Moscova și Bruxelles.

„Serbia culege roadele politicii sale externe eșuate”, susține fosta diplomată, „o politică de echilibru bazată pe mai mulți piloni, combinată cu neutralitatea militară, nu mai corespunde contextului global. Și acest lucru este acum vizibil în special în ceea ce se întâmplă în jurul NIS”.

Traducere Rador: Rodezia Costea