Scriitorul Radu Vancu, apel la guvernul Bolojan să nu treacă Institutul Cultural Român în subordinea Ministerului de Externe: Ar exporta exclusiv cultură de stat și cultură oficială, evenimentele culturale ar fi exclusiv cu sarmale, mici, ie & taraf folcloric

Scriitorul și publicistul Radu Vancu a făcut marți un apel la guvernul Bolojan să nu treacă Institutul Cultural Român în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, așa cum indică programul de guvernare votat luni de Parlament. Vancu arată că această subordonare ar duce la politizarea totală a ICR și la exportul exclusiv de ”cultură de stat și cultură oficială”.

Institutul Cultural Român are un rol major în promovarea culturii române în străinătate, prin organizarea de evenimente, expoziții, conferințe și prin susținerea traducerii scriitorilor români.

ICR a funcționat în anii 90 ca o rampă pentru artiștii apropiați de puterea politică. Ulterior, în mandatul de director al lui Horia Roman Patapievici (2005-2012), instituția s-a deschis către tinerii artiști și scriitori.

Patapievici a fost înlăturat din funcție de guvernul Ponta 1, după o campanie mediatică în care principalii actori au fost vectori ai protocronismului, un curent de gândire lansat de regimul comunist.

Apelul integral al lui Radu Vancu:

Am văzut în programul de guvernare ceva ce mă îngrijorează foarte tare – și ar putea deveni, dacă ajunge realitate, un dezastru major pentru cultura română contemporană.
E vorba despre trecerea Institutului Cultural Român în subordinea completă a Ministerului Afacerilor Externe.
Poate că înțeleg eu greșit, chiar sper că înțeleg greșit – dar mă întreb ce altceva poate să însemne că „MAE va integra ICR și ARICE (Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior) pentru coerența politicilor de imagine și promovare în domeniul relațiilor externe, economice și culturale”.
În plus, nu văd ce altceva ar putea să însemne că „MAE coordonează la nivel strategic diplomația publică și culturală românească”.
Repet apăsat: absorbirea ICR în MAE ar fi un dezastru. Ar anula complet autonomia ICR & l-ar transforma într-un mic birou intern al MAE. Care ar exporta exclusiv cultură de stat, cultură oficială, cultură aprobată de guvern.
Orice ține de natura critică a culturii, de natura ei contestatară, adică de natura ei reală, ar fi complet anulat.
Evenimentele culturale vor fi organizate direct de ambasade. (Asta înseamnă „coordonarea la nivel strategic a diplomației culturale” direct de către MAE). Ar consta, evident, exclusiv în evenimente cu sarmale, mici, ie & taraf folcloric.
Nimic problematic (adică nimic cultural la modul real) n-ar mai fi exportabil din România. Adio pentru tot ce e contemporan în film, teatru, literatură, muzică, arte vizuale etc.
Adio, cultură contemporană! Asta e ce putem spune în cor dacă ICR va trece în subordinea MAE.
Poate că unii dintre dumneavoastră vă mai amintiți: împreună cu Mircea Cărtărescu, am inițiat în 2012-13 o petiție care cerea revenirea ICR la președinție. A fost semnată de mii de oameni, s-a tot încercat punerea ei în practică, în cele din urmă Administrația Prezidențială a descoperit (la vreun deceniu după ce inițiasem petiția) că revenirea ICR la președinție nu se poate face, întrucât există o decizie CCR tot din 2012 care interzice asta.
Tot cam atunci când Administrația Prezidențială redescoperea o decizie CCR veche de 10 ani a apărut din neant și ideea trecerii ICR de la parlament la guvern.
Am spus și atunci, o spun și acum: trecerea ICR la guvern ar fi cea mai oribilă catastrofă posibilă pentru exportul de cultură română contemporană.
Dacă ICR nu poate reveni la președinție, atunci cel puțin să rămână la parlament. S-ar putea găsi chiar o soluție în care președintele să propună președintele, iar parlamentul să-l valideze – nu ar contrazice (cred) decizia CCR, ar da o greutate suplimentară funcției, parlamentul i-ar putea asigura o funcționare corespunzătoare, cât mai desprinsă de obediența politică.
Un ICR la guvern, și cu atât mai mult la MAE, e un ICR aservit politicului. Cu autonomia distrusă. Cu strategia culturală aruncată în aer. Cu tot ce înseamnă cultură contemporană reală absent din programele festive organizate de ambasade.
ICR-MAE ar fi o agenție de programe festive – în nici un caz o instituție culturală branșată la piețele culturale mondiale, așa cum a construit-o H.-R. Patapievici.
Iar economia care s-ar face (bănuiesc că asta e unica rațiune din spatele unei astfel de decizii) ar fi infimă. Vă amintesc că bugetul ICR e ridicol de mic – vreo 7 milioane de euro. Și dacă ar fi economisiți toți, e o picătură dintr-un ocean.
Sunt convins că cei care au avut inițiativa asta sunt de bună credință – dar pur și simplu nu au avut la îndemână toate datele necesare.
Sunt la fel de convins că, pe lângă mine, se vor găsi și alte voci care să le explice: nu distrugeți ICR trecându-l la MAE – fiindcă distrugeți o instituție care, pe bani puțini, exportă eficient cultură română contemporană.
Iar inamicii culturii române contemporane, cei care disprețuiesc & detestă orice formă contemporană a culturii, sunt extremiștii. De la AUR m-aș fi așteptat la un astfel de gest de distrugere a ICR – ca răzbunare pentru faptul că artiștii au fost printre cei mai vocali oponenți ai lor. Actorii, muzicienii, scriitorii, artiștii vizuali – ei au fost în stradă în lunile din urmă, cerând ca România să rămână în Europa.
Asta cer coaliției de guvernare: lăsați artiștii români să meargă spre lume. Nu distrugeți instituția care îi conectează cu lumea. Nu transformați ICR într-o agenție de evenimente suveraniste – cum ar deveni, fără dubiu, prin trecerea la MAE.
Salvați ICR. Lăsați-l, adică, să funcționeze așa cum e acum. Anulați trecerea lui la MAE. Ar fi o distrugere ireparabilă.