G4Media.ro

REPORTAJ Portretele unor oameni obișnuiți într-un război neobișnuit: Cum își continuă munca…

REPORTAJ Portretele unor oameni obișnuiți într-un război neobișnuit: Cum își continuă munca un pescar, un cioban și un om care transportă flori în vremea coronavirusului

Publicația lantulalimentar.ro. face câteva portrete ale unor români care își continuă activitatea și în vremea coronavirusului: un transportator de flori, un legumicultor, un pescar, un cioban și ”o fată de la casa de marcat”.

Pe dealurile Clujului, în satul Sânpaul, paște o turmă de câteva sute de oi. Desigur, nu sunt singure, ghidate de cioban cu vreo telecomandă, în timp ce stă tolănit pe vreun pat într-o cameră bine încălzită. Oile pasc sub privirea scrutătoare a lui Dorel Bora, oier de 46 de ani. ”Eu m-am dus la oi la vârsta de 8 ani. După ce am crescut, mi-am făcut turma mea. Din cauza răutății și invidiei unora, am fost nevoit să plec din sat, apoi m-au chemat înapoi că nu avea cine să aibă grijă de oile lor. Oamenii au îmbătrânit însă și acum au oi tot mai puține. Eu și fratele meu ținem 900 de oi. Stâna noastră e la 3 km de sat, pe o pășune închiriată de la composesorat. Eu și fratele meu, Dan, care se ocupă și de o stupină și se pricepe la mecanică și la construcții, a ridicat cu mâna lui o casă cu trei niveluri, suntem ambițioși și hotărâți, deși munca la oi e foarte grea. Mi s-a întâmplat uneori ca în drum spre casă să trec prin fața cârciumii, mort de oboseală, și beneficiarii de ajutor social, stând pe terasă la o bere, să râdă de mine, că muncesc!”

Din două în două zile, o mașină frigorifică vine și ridică sute de litri de lapte de oaie de la stâna din Sânpaul și-l transportă la o fabrică din comuna Copalnic Mănăștur, județul Maramureș, iar brânzeturile de acolo ajung pe rafturile magazinelor. Fără munca lui Dorel Bora, ar fi mai puțin lapte de oaie și mai puține brânzeturi în magazin. Dar ca să poată să aibă grijă de animale, el trebuie să iasă din casă, iar în perioada aceasta nu vremea rea și lupii sunt inamicii lui cei mai de temut, ci acest coronavirus care a înfricoșat lumea și o ține aproape pe loc.

Tot în județul Cluj, la o fermă de pe Valea Chintăului, o tânără femeie ia în primire laptele vacilor și prepară brânzeturi tradiționale care ajung apoi în trei magazine din piețele din Cluj-Napoca. Pe lângă brânzeturi, zilnic ajung și 150 de litri de lapte proaspăt și sănătos. Orășenii abia așteaptă transportul, să cumpere aceste bunătăți. Ana Ionuț e din familie de crescători de animale și și-a cunoscut soțul, datorită muncii în agricultură. ”Pe soțul meu, Ioan, l-am cunoscut când vindeam la tarabă brânza obținută în gospodăria părinților mei. Ai lui erau tot crescători de animale și vindeau ca mine în piață. De când ne-am căsătorit, de 20 de ani, muncim împreună în ferma noastră, nu ne-am ocupat cu altceva. Avem patru copii, băiatul cel mare a împlinit 21 de ani, o fată are 20 de ani, cealaltă 14 ani, iar băiatul cel mic are un an și jumătate. Cei mari sunt și ei implicați în agricultură, ceilalți calcă pe urmele nostre. ”Creierul” întregii afaceri este soțul meu, el gândește și planifică totul, noi suntem ajutoarele lui” mi-a spus în timpul discuției noastre despre cum se descurcă ei în aceste vremuri ciudate, când lumea e obligată să stea în casă.

”Avem deocamdată clienți, chiar dacă unii și-au mai făcut stocuri de telemea maturată și de brânză de burduf. Nu știu ce va fi mai departe. Mie îmi e teamă” și-a exprimat Ana îngrijorarea cu privire la evoluția pandemiei de covid 19. Dar femeia muncește zilnic în fermă și zilnic pregătește brânza și laptele pentru magazinele din Cluj-Napoca.

Fetele de la casa de marcat

Până acum, erau doar ”fetele de la casa de marcat”. Uneori, clienți mai nervoși le apostrofau, din cauză că se mișcă prea încet și coada nu înaintează sau din cauză că nu sunt atente și bat același produs de două ori. Acum, aceste femei sunt și ele în prima linie a frontului împotriva covid- 19, fiindcă prin munca lor asigură buna funcționare a lanțului alimentar. Unele magazine mari au instalat case de marcat automate, fără angajat, dar, deocamdată, aceste fete sunt la datorie. Ca măsuri de protejare a lor, patronii au instalat ecrane transparente între casierițe și clienți, dar riscul contaminării rămâne. Multe dintre ele vin de departe, de la zeci de kilometri distanță, din satele Bărăganului. Se trezesc cu noaptea în cap, iau un microbuz și vin la magazin. Au acasă copii, părinți în vârstă, unele un soț fără serviciu. Când se întorc în satele lor din Bărăgan, încep să trebăluiască prin gospodărie. Uneori, la magazin, le apucă oboseala sau cad pe gânduri și le surprinzi câteva clipe cu privirea pierdută în gol. Și datorită lor, un mare magazin este funcțional.

Citește articolul integral pe lantulalimentar.ro.

sursa foto: Pexels

 

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.