G4Media.ro

Rectorul Universităţii Politehnica Timişoara: Avem o criză de cadre didactice, birocraţia nu…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

4 comentarii

  1. Faci o facultate sa ai o patalama la mana. In rest, nu inveti nimic, programa invechita plictisitoare.In orice facultate din Romania.

  2. Problema este a obligativității titlului de doctor pentru un post pe perioadă nedeterminată, pentru titlurile universitare de asistent și lector/șef de lucrări, obligativitate care înainte de mult-sublima Lege a educației din 2011 nu exista decât pentru conferențiar și profesor universitar. Nici un absolvent de master nu este încântat de faptul că mai trebuie într-un timp relativ scurt de 3-5 ani să facă o teză de doctorat dacă vrea un post pe perioadă nedeterminată. Mai ales că și salariile sunt la nivel de angajat la hipermarket…

    Domnilor guvernanți și parlamentari, scoateți obligativitatea doctoratului pentru asistenți și lectori și veți vedea că tinerii absolvenți de master vor fi interesați de domeniul universitar, dacă știu că pot obține un post de asistent pe perioadă nedeterminată, iar după un minimum de 3 ani vechime, pot deveni lectori/șefi de lucrări. Între timp, acumulează experiență, scriu articole și își pot da și doctoratul și pot accede și la titlurile de conferențiar și profesor. Știu din experiență, mulți asistenți doctoranzi angajați pe perioada determinată nu reușesc să obțină într-un timp de 3 ani doctoratul și renunță la cariera didactică. Iar mult-măriții profesori universitari și-au luat liniștiți doctoratele în anii ’90 – 2000 chiar și în 15 ani, că nu era limită, decât minimă (6 ani).

  3. Problema este exact invers: au prea multi studenti. Daca ii supui la un examen serios de bacalaureat, 60% dintre ei pica.

  4. Problema ridicată de rector face referire la inginerii experimentați de 45 -50 ani, care au dobândit în practică știința de a face. Un tânăr inginer ajuns repede universitar nu poate să recupereze niciodată problematica oferită de practica industrială, de contact cu marea tehnologie. Astfel, actul de predare inginereasca va fi înclinat spre teorie.