Procesul Mazan în cazul Giselle Pelicot s-a încheiat: acuzatul „acceptă” condamnarea sa la 10 ani de închisoare în apel și nu va face recurs la Curtea de Casație. Procesul de viol în grup lung de cinci ani a zguduit Franța

Husamettin Dogan, condamnat joi, 9 octombrie, în apel pentru violuri agravate la 10 ani de închisoare la Nîmes, „acceptă” condamnarea, punând astfel capăt acestui caz judiciar ieșit din comun, relatează Franceinfo. „Nu, nu va fi niciun recurs la Curtea de Casație. El acceptă decizia”, a anunțat pentru AFP unul dintre avocații săi, Jean-Marc Darrigade, adăugând că „procesul Mazan s-a încheiat”.

„În prezent, ea este ușurată că a ajuns la finalul acestui proces judiciar care a durat cinci ani”, a declarat vineri Antoine Camus, unul dintre avocații Gisèlei Pelicot, pentru franceinfo.

Pentru Gisèle Pelicot, acest lung proces judiciar a început la „2 noiembrie 2020”, explică avocatul său, când a aflat că soțul ei, Dominique Pelicot, recruta zeci de necunoscuți pe internet pentru a o viola. Au fost necesari cinci ani pentru „recunoașterea și judecarea violurilor repetate pe care le-a suferit”, detaliază Antoine Camus.

După o deliberare de puțin mai puțin de trei ore, Husamettin Dogan a fost condamnat la o pedeapsă cu un an mai mare decât cea pronunțată în prima instanță, dar mai ușoară decât cei 12 ani solicitați de acuzare, scrie AFP.

Inculpatul, care a susținut în permanență că nu a avut „intenția” de a o viola pe Gisèle Pelicot, nu a reacționat la pronunțarea sentinței, rămânând în picioare în boxa acuzaților.

În decembrie 2024, la Avignon, Dominique Pelicot, autorul unei serii de violuri comise timp de un deceniu asupra fostei sale soții, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, pedeapsa maximă, pentru că a predat-o, după ce o drogase și o lăsase inconștientă, unor necunoscuți recrutați pe internet.

Un caz cu totul ieșit din comun, devenit un simbol mondial al violenței împotriva femeilor, când Gisèle Pelicot a refuzat ca procesul să se desfășoare cu ușile închise, pentru ca „rușinea să treacă de partea cealaltă”.

La sfârșitul unui proces de patru luni, care a avut un ecou puternic, cei 50 de co-acuzați au fost condamnați la pedepse cuprinse între trei ani de închisoare, dintre care doi cu suspendare, și 15 ani. Husamettin Dogan a fost în cele din urmă singurul care și-a menținut apelul până la capăt.

În timpul celor patru zile de audieri în fața Curții de Apel din departamentul Gard (sudul Franței), pe de o parte au existat numeroase manifestări de exasperare în sala de judecată provocate de negările acuzatului, iar la ieșire au existat aplauze la fiecare trecere a Gisèlei Pelicot, susținută de cele mai multe ori de unul dintre fiii săi.

Ea și-a rezervat cuvintele pentru curte, compusă de această dată din nouă jurați populari și trei magistrați, ieșind în tăcere din tribunal după verdict, sub un furtun de aplauze, „bravo” și „mulțumesc”.

„Am sentimentul că am ajuns la capătul acestei încercări care a durat cinci ani. Nu doresc să mai calc niciodată într-o sală de judecată. Pentru mine, răul a fost făcut. Va trebui să mă reconstruiesc pe aceste ruine. Sunt pe drumul cel bun”, a declarat miercuri această femeie de 72 de ani, cu părul ei roșcat tăiat drept, devenit un simbol al mișcărilor feministe din întreaga lume.

„Victimele să nu se rușineze niciodată de ceea ce li s-a impus cu forța”, a adăugat ea. Cu toate acestea, ea se adresează în special celor o sută de jurnaliști acreditați: „Nu mai spuneți că sunt o icoană. Este în ciuda mea. Sunt o femeie obișnuită care a ridicat cortina secretului”.

Cu toate acestea, pentru avocatul general, acest dosar a permis „o conștientizare colectivă asupra unui mod de funcționare social arhaic, distructiv, care face din bărbat, din mascul, centrul universului”. Și „nu putem considera în 2025 că, pentru că ea nu a spus nimic, era de acord. Pentru că aici ne aflăm într-un mod de gândire dintr-o altă epocă!” .

Într-o pledoarie puternică, Dominique Sié a subliniat atitudinea „deznădăjduită” a acuzatului, care a negat în mod constant orice intenție de viol, spunându-i: „atâta timp cât refuzați să recunoașteți, nu este vorba doar de o femeie, ci de un întreg sistem social sordid pe care îl susțineți”.

Acest proces nu putea fi un proces obișnuit de viol. În primul rând, și acest lucru este rar, deoarece în acest dosar există dovezi video zdrobitoare, Dominique Pelicot filmând și arhivând totul meticulos.

Curtea a putut astfel viziona o duzină de videoclipuri scurte din seara de 28 iunie 2019, când Husamettin Dogan s-a dus la Mazan.

Se vede cum acuzatul întreține relații sexuale cu Gisèle Pelicot, care este îmbrăcată în lenjerie intimă, sandale și, uneori, are ochii legați, fiind complet inertă și sforăind uneori puternic. Husamettin Dogan și Dominique Pelicot șoptesc pentru a nu o trezi.

Cu toate acestea, acuzatul, un fost muncitor în vârstă de 44 de ani cu un parcurs socio-profesional haotic, a susținut cu tărie că „nu a violat pe nimeni”, spunând că a fost „sub influența” lui Dominique Pelicot.

Iar apărarea nu s-a abătut de la linia sa, susținând teza că clientul lor a crezut într-un scenariu libertin. „În libertinism există libertate: totul este posibil, totul poate fi încălcat”, a pledat avocatul Jean-Marc Darrigade.

„Faptul că el a putut crede că eram de acord este absolut abject”, s-a arătat iritată Gisèle Pelicot în fața încercărilor acuzatului de a se victimiza. „Asumați-vă fapta, mi-e rușine pentru dumneavoastră!”, a adăugat ea.

„Ceea ce facem aici este util. Scopul unui proces nu este acela de a schimba societatea, dar contribuie la asta”, a pledat apoi unul dintre avocații săi, Stéphane Babonneau.

Și, de altfel, cât timp va rămâne bannerul „Gisèle, femeile îți mulțumesc” pe porțile palatului de justiție din Nîmes?