G4Media.ro

VIDEO Povestea unui român din Ploiești intrat în topurile muzicale din SUA.…

VIDEO Povestea unui român din Ploiești intrat în topurile muzicale din SUA. Ultima piesă a ajuns un veritabil imn al minorităților

Un artist român emigrat în SUA a lansat o piesă manifest – „Excuse my accent” -, o melodie care face referire la problemele cu care se confruntă imigranții. În jurul său s-a format deja o comunitate. Alături de alți artiști din America, românul a pornit o mișcare care militează pentru egalitatea de șanse, pentru lupta împotriva discriminării.

Stăm de vorbă cu Andrei Roșca sau, dacă vreți, Drei Ros, numele de scenă pe care îl folosește. Melodia a fost lansată înainte de pandemie, iar în ea se regăsesc Andrei, Rob Young și Sharlene. Melodia este produsă de The Donuts și MP808 cu asistență a compozitorului nominalizat la premiile Grammy, Kief Brown. A devenit un imn pentru toți imigranții și minoritățile cu videoclipul său și oferă un mesaj despre luptă și speranță.

„Am avut și eu probleme când am ajuns în SUA. Nu vorbeam engleza, apoi am învățat-o, dar tot eram judecat fiindcă vorbeam cu accent european. Mai ales că doream să cânt, iar acolo săreau toți. Ce-i cu ăsta, uite-l cum vorbește! Ce vrea ăsta să facă, muzică? Stăteam de vorbă într-o zi cu Rob Young, un artist de aici și îi povesteam de problemele mele. El mi-a sugerat: <<ia scrie tu mai bine o piesă și vedem ce iese.>> Cam asta e pe scurt povestea acestei melodii, a acestui clip”, spune Andrei Roșca pentru g4media.ro.

Prima dată a ajuns în America în 1996 la vârsta de 12 ani.

„Câștigaserăm la loteria vizelor și-am ajuns la Chicago pe când aveam 12 ani cu mama și cu tata. Stăteam într-o suburbie, un cartier ocupat 99% de persoane de culoare. Nu rupeam o boabă de engleză, nici cu bicicleta nu prea ieșeam în cartier, că-mi iera frică. Am avut noroc că știam puțin baschet și m-au acceptat”, își amintește Andrei.

Pe când se acomoda și-și făcea primii prieteni, familia a decis să se întoarcă acasă. „E foarte greu la început, iar ai mei n-au rezistat. Trei luni am stat în America, apoi la Ploiești, înapoi. Ai mei au tot mers ca să-și păstreze green-cardul. Dar de mutat definitiv în America am făcut-o peste patru ani, în 2000. Eu am crescut doar în suburbii, în cartiere periferice. Eram la liceu în Chicago și în poza de grup eram ca un felinar, singurul elev alb. Îmi plăceau și muzica hip-hop și baschetul. Eram chiar bunicel, mă gândeam să fac carieră în baschet. Am avut noroc cu baschetul, m-a ajutat să mă integrez.”
Primul job în SUA a fost într-un magazin unde primea 8 dolari /oră ca să pună produse lactate în frigidere.

„Mai gustam câte un iaurt, un lapte, până m-au prins și m-au dat afară, m-au zburat rapid. Nu prea reușeam cu munca. Am și tras chiulul, nu eram serios. Mă gândeam doar să fac muzică și să joc baschet. Apoi m-am angajat ca paznic. Dormeam toată noaptea. Găsisem o canapea, apoi mi-am dus o pernă acolo. Am început să dorm. Dimineața aveam antrenamente la baschet, mergeam la școală și mama mă întreba de unde am atâta energie. Păi eram ca nou, fresh, dormeam de rupeam. A ținut faza o vreme, până într-o dimineață când a venit cineva la firmă pe la 4 dimineața și m-a găsit pe canapea, descălțat, cu cămașa scoasă din pantaloni. Dormeam, ce mai. M-a zis la șef și apoi m-a chemat. <<Hei, Andrei, ce s-a întîmplat?>>:

-Uite, am probleme acasă, am fost stresat, obosit.

-Păi de când ai? Ne-am uitat pe camere și de vreo două luni tot dormi pe canapea.

-Da.

-Pa.

Ăsta a fost jobul de paznic. Apoi am fost și șofer la o firmă privată. Am vândut și adidași într-un magazin, dar și de-acolo m-au dat afară. Voiam baschet și muzică.”

În 2004, însă, și-a luat un bilet fără întoarcere din SUA în România.

Sursa Foto: Andrei Rosca / Facebook

„Tata era bolnav de cancer în stadiu avansat și nu se mai putea face nimic. Și-a dorit să moară acasă, la Ploiești. Am venit eu cu el, ne-am luat câte un bilet fără întoarcere. Știam ce se întâmplă, știam amândoi. M-am dus cu el să moară acasă. Asta își dorea. Un coșmar. S-a stins pe 31 iulie 2004, exact în ziua în care am împlinit 20 de ani. Ce spui de această aniversare? O experiență… Dar asta este viața. O trăiești, o iubești, dar se termină prea repede de cele mai multe ori.”

În memoria tatălui său, Andrei a înregistrat primul album în același an, intitulat „Între viață și moarte”. „Atât mai puteam face și eu pentru el. Ne dăm seama cât de mult ținem la părinți, doar când ei nu mai sunt.”

Andrei a jucat baschet la liceul Auburh High School, apoi a trecut la colegiul Green River Community. Fiindcă era foarte dificil să ajungă profesionist în țara baschetului, românul s-a întors să joace în România pentru o vreme. A ajuns la Târgoviște, a trecut și pe la Dinamo, a fost ochit de Asesoft, multipla campioană de la acea vreme.
„Îmi plăcea baschetul, dar voiam să-mi termin studiile și în America. Plus că aveam o accidentare la spate care m-a tras înapoi. Și voiam să fac muzică. ”

În 2005, împreună cu Barry Collins ( a.k.a BurreCollins) a inaugurat propriul studio, Boss Bizznis, în Seattle. Românul a început să înregistreze mai multe piese și ajuns să colaboreze cu numeroși artiști din America, de la Junior Reid, Sean Paul, la Evelyn sau Rick Ross.

S-a mutat apoi în Los Angeles. Anul acesta a înregistrat melodia „Excuse my accent.” Presa de specialitate o consideră un imn al minorităților din America.

„Să nu uităm că eu eram tipul care cinci ore pe zi puneam laptele și iaurtul în magazine în frigider, iar acum reușesc să trăiesc din ceea ce îmi place să fac. Să fiu autentic, să am un rost al meu. Piesa e un mesaj de unitate, de fapt. Vorbește despre problemele pe care le au străinii care vin în America, unde populația este foarte divizată. E un mesaj pentru diversitate, pentru acceptare. De mine s-a râs multă vreme de accentul meu și mi-au trebuit mulți ani să trec peste prejudecățile acestea.”

 

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

15 comentarii

  1. Avem cu ce ne mandri

  2. Bravo, Andrei, si multe alte piese de succes iti urez! Ai trecut prin multe, ai ce povesti prin muzica…

    • Prin cate a trecut? Ai citit articolul? A furat sau a tras chiulul de la orice job a avut (multe greutati) si daca videoclipul piesei nu avea legatura cu recentele miscari ale minoritatilor din SUA si MAGA nu aparea pe fundal nu auzea nimeni de piesa asta

    • Bai desteptule, ma refeream la experienta tragica de a-si pierde tatal la 20 de ani si la ratacirile pe doua continente pana a realiza care si unde este drumul lui. Ce sa-i faci, de unde nu e , nici Dumnezeu nu cere!

    • Pai si-a gasit drumul in timp ce fura la primul job si inca stia care este in timp ce dormea la al doilea bai desteapto.
      Condoleante pentru tatal sau, dar nu vad ce treaba are cu drumul lui.
      Din povestirile lui, aia care il inconjoara in videoclip radeau de accentul lui. Nu am vazut nici un imigrant esteuropean in videoclip (care ar avea aceleasi probleme de exprimare ca el), probabil pentru ca imigrantii esteuropeni au fost pro Trump si atunci ce impact mai avea un videoclip plin de albi 🙄

    • Mai, Gabriela,
      Atata timp cat un om iti povesteste cum contamina alimentele din magazin si cum dormea in post iar tu intelegi din asta ca avut o viata grea, cum dreacu sa nu fure si sa traga chiulul toata tara asta? De unde sa-si ia cocalarii astia reperele morale, daca nici familia nici societatea nu par deloc indignate cand fac toate magariile posibile? In educatia oamenilor, o mare influenta o are societatea si raspunsul ei la actiunile lor: faci o fapta buna, esti laudat si recompensat. Faci o magarie, te faci de cacao. Cel putin.
      Cine sa mai inteleaga ceva acum? Esti o lepra si un nespalat dar te lauda Gabriela pentru ca ti-a murit tatal….. Super!

  3. Cam asa e toata generatia fara bac.

  4. În Ro nici dracu nu-și pune problema discriminării de niciun fel! Cică „asta e, n-avem e face”!

    • Aceasta expresie este,din pacate,foarte veche.De teama sanctiunilor si din cauza manipularii,dar si din cauza fricilor de clanurile interlope,romanul sta izolat in banca lui.Multi nu-si dau seama de situatia in care se afla,iar majoritatea accepta resemnata statutul de majoritara discriminata. Votul poate sa-i amelioreze situatia,daca prezenta la urne va fi mare..Altfel exodul va continuia si mai …….

  5. Nu ma ma mira ca inca un cocalar ne povesteste cu relaxare despre tras chilul si bagat botul in produsele din magazinul im care lucra! Cam asta e tara..

    Ma mira ca se scrie un articol despre el. Adica nespalatul asta e un exemplu de urmat? A ajuns la NASA sau ce?

  6. Fie-va mila de mine, sells. Asta e, cu cat procentajul iq-ului populatilor vestice scade, cu atat muzica asta complet retrograda va avea succes mai mult. Cand zic „extremistii de dreapta” de „nany state”, la asta se refera.

  7. Pare genul de victima a politiei. Toti Gica Floizii erau rapperi dupa ce fusesera baschetbalisti, dar vezidoamne, s-au imbolnavit la deget. Individul batut de politia pariziana se ocupa cu „inregistrari in propriul studio” si jafuri armate. Sa se intoarca in Romania, sau eventual in Italia, daca nu i s-a urat cu viata. Daca invata ceva zidarie si lasa fumatul, prinde un 65 de ani.

  8. Si care e legatura dintre persoana din articol si grupul sud-coreean Stray Kids?