Permafrostul se topește în Alpi / În St. Moritz se răcește solul / Investiție de 2 milioane de euro pentru a nu se prăbuși o telecabină aflată la 3 mii de metri

Principiile termodinamicii, aplicate la altitudini mari, permit reducerea topirii stratului de sol înghețat care amenință stabilitatea stâncilor pe care este ancorat telescaunul. Se întâmplă în Alpi, în Elveția, acolo unde se încearcă să se salveze o telecabină celebră, scrie Corriere della Sera.

De ani de zile se știe că topirea treptată a permafrostului din cauza încălzirii globale reprezintă un potențial pericol pentru umanitate.

Aceasta provoacă eliberarea de gaze cu efect de seră puternice – de la metan la dioxid de carbon – care accelerează schimbările climatice, eliberarea în continuare de substanțe toxice și potențiali agenți patogeni și chiar deteriorarea infrastructurii din cauza alunecărilor de teren și prăbușirilor cauzate de instabilitatea solului.

Aceasta nu este o problemă doar în tundra canadiană sau în Siberia, unde clădirile de apartamente au fost întotdeauna construite pe stâlpi pentru a permite solului să respire și să rămână rece. Se întâmplă și în Alpi.

Metode de răcire pasivă

Conform definiției științifice, permafrostul este atunci când solul rămâne înghețat timp de cel puțin doi ani.

În St. Moritz, în Engadin, permafrostul pe care se află stația iconică de telecabină Piz Nair, la o altitudine de 3.057 metri în zona de schi Corviglia, este în pericol de prăbușire, punând în pericol grav stabilitatea clădirii și a întregului sistem de telecabine ancorat de stânci în permafrost.

Soluția constă în „ingineria geotehnică”, care creează măsuri reale de adaptare: un sistem de radiatoare subterane care răcesc solul, alimentate cu dioxid de carbon natural și care nu consumă energie. Testat deja cu succes în cele mai reci regiuni ale lumii (în Alaska, Canada și Rusia, este utilizat pentru consolidarea structurilor de susținere ale conductelor de gaz și petrol care traversează statul), sistemul a fost instalat pentru prima dată în Europa.

Cum funcționează sistemul de răcire

Țevile sigilate umplute cu dioxid de carbon comprimat exploatează un ciclu continuu de evaporare și condensare. În timpul iernii, când solul este relativ mai cald decât aerul, o diferență de câteva grade este suficientă: gazul lichid din interiorul conductei absoarbe căldura, se evaporă și se ridică în partea cea mai înaltă a conductei, care este expusă zăpezii sau atmosferei și, prin urmare, este mai rece. Schimbul de căldură determină condensarea și răcirea acestuia, revenind la starea lichidă. Prin eliberarea căldurii în atmosferă, solul rămâne înghețat în permanență. Întregul proces are loc fără consum de energie.

Cât costă investiția?

Costul total al proiectului depășește echivalentul a 2 milioane de euro, iar Engadin St. Moritz Mountains AG, compania care administrează teleschiurile, subliniază că, paradoxal, demontarea teleschiului ar costa mai mult. În acest fel, siguranța infrastructurii – care este utilizată pe scară largă și de turiștii de vară – va fi garantată pentru mulți ani de acum înainte.

Rețeaua de monitorizare Permos

În ultimii 10 ani, temperaturile permafrostului alpin măsurate la o adâncime de zece metri au crescut în medie cu 0,8 grade.

Aceste date provin de la rețeaua elvețiană de monitorizare Permos, un consorțiu format din diverse instituții academice elvețiene – coordonat de Academia Elvețiană de Științe Naturale și Institutul pentru Cercetarea Zăpezii și Avalanșelor – care colectează date din 27 de locații situate între 2.200 și 3.500 de metri de altitudine începând din anul 2000 și monitorizează condițiile permafrostului prin Măsurarea cantității de gheață conținută și a temperaturilor deasupra și sub suprafața solului pe versanți permanent umbriți și orientați spre nord, în ghețari sau pe versanți stâncoși abrupți.