“O inimă singuratică este o inimă frântă” – Singurătatea este mai dăunătoare pentru inimă decât o dietă proastă și lipsa de exerciții fizice, sugerează un studiu britanic

Un studiu publicat în European Heart Journal arată că singurătatea este mai dăunătoare pentru inimă decât o dietă proastă și lipsa de exerciții fizice.

La studiu au participat 18.509 adulți din Marea Britanie cu diabet de tip 2, care au fost chestionați cu privire la cât de singuri se simțeau și cât de des se vedeau cu prietenii și familia, relatează The Times.

Participanții, cu vârste cuprinse între 37 și 73 de ani, au fost urmăriți timp de un deceniu, timp în care 3.247 dintre ei, adică 16%, au dezvoltat boli de inimă sau au suferit un accident vascular cerebral.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Dintre aceștia 61 % dintre adulți au declarat că se simțeau singuri și că aveau rareori persoane cu care să vorbească. Persoanele din acest grup au avut cu 26% mai multe șanse de a dezvolta boli de inimă decât adulții care nu se simțeau singuri și care se vedeau în mod regulat cu prietenii și familia.

Studiul sugerează că singurătatea este unul dintre cei mai mari factori de risc pentru atacurile de cord și accidentele vasculare cerebrale la pacienții cu diabet – și este mai influent decât o dietă proastă, lipsa de exerciții fizice, fumatul sau depresia. Singurii factori care au crescut mai mult riscul de boli de inimă au fost colesterolul ridicat și obezitatea.

Studiul, publicat în European Heart Journal, a analizat doar pacienții cu diabet de tip 2, dar experții au declarat că este posibil ca rezultatele să se aplice și la restul populației.

Singurătatea poate duce la creșterea nivelului de hormoni de stres, cum ar fi cortizonul, care măresc ritmul cardiac și tensiunea arterială, putând provoca atacuri de cord. Întâlnirea cu prietenii și a familia în mod regulat poate încuraja, de asemenea, oamenii să ia medicamente, să facă exerciții fizice și să reducă obiceiurile nesănătoase, menținându-și astfel inima puternică.

Profesorul Lu Qi, de la Școala de Sănătate Publică și Medicină Tropicală a Universității Tulane din New Orleans, autorul principal al studiului, a declarat: „Nu ar trebui să minimalizăm importanța singurătății asupra sănătății fizice și emoționale. I-aș încuraja pe pacienții cu diabet care se simt singuri să se alăture unui grup sau unei clase și să încerce să se împrietenească cu persoane care au interese comune. Calitatea contactului social pare să fie mai importantă pentru sănătatea inimii la persoanele cu diabet decât numărul de întâlniri”.

Mai mult de cinci milioane de persoane din Marea Britanie suferă de diabet, care apare atunci când nivelul de zahăr din sânge al unei persoane devine prea ridicat, deoarece organismul nu mai produce sau nu mai răspunde la hormonul insulină. Persoanele cu diabet sunt mai predispuse să se simtă singure sau izolate decât populația generală, au arătat cercetări anterioare, și tind să aibă un stil de viață mai puțin activ.

Într-un editorial însoțitor, profesorul Kai Kahl de la Școala de Medicină din Hanovra a declarat că factorii sociali ar trebui să fie considerați parte integrantă a riscului de boli de inimă, argumentând: „O inimă singuratică este o inimă frântă”.

El a adăugat: „Singurătatea și izolarea socială sunt frecvente în societățile de astăzi și au devenit un punct de interes pentru cercetare în ultimii ani, în special din cauza pandemiei Covid-19 și a digitalizării continue a societății.

„Specia umană este în mod inerent socială prin natura sa. Oamenii nu numai că au nevoie de prezența altora, dar se bazează pe relații sociale semnificative pentru a se dezvolta până la o vârstă adultă sănătoasă. Ca indivizi, ne străduim să aparținem unei familii, unui grup de colegi, unei comunități. Aceste interacțiuni sociale cu familia, prietenii, vecinii sau colegii sunt primordiale pentru bunăstarea noastră fizică și mentală.” a conchis Kahl.