O ieșeancă a moștenit un apartament și a ajuns să fie datoare sie însăși, astfel că nu-și poate intabula proprietatea / Ar trebui să-și dea în judecată părinții, ambii decedați

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

După ce a ajuns datoare sie însăși, o ieșeancă și-a dat în judecată propriul tatăl, decedat de cinci ani. Aceasta, pentru a obține radierea din cartea funciară a unei sulte pe care ar fi trebuit să o plătească mama sa, și ea decedată, scrie Ziarul de Iași despre o speță judecătorească, fără cale de ieșire.

Apelul la justiție nu a slujit la nimic, judecătorii neputând chema în instanță un mort. Femeia a ajuns într-un cerc birocratic vicios, din care e greu de întrevăzut o cale de ieșire.

Povestea Angelei G. începe cu divorțul părinților ei. Ei s-au separat în decembrie 2000, iar la acea dată, instanța a dispus ca apartamentul comun să rămână femeii, aceasta urmând să-i plătească fostului soț o despăgubire, sultă, în sumă de 50 milioane lei vechi.

Sulta nu a mai ajuns să fie însă plătită niciodată. În 2012, mama Angelei G. a murit. Ca unică moștenitoare, Angelei G. i-a revenit apartamentul, dar și sulta pe care mama sa nu o plătise și cu care acum era datoare tatălui său.

Datoria nu s-a stins nici în anii următori. În cele din urmă, în 2019 a murit și tatăl Angelei G., aceasta moștenindu-l și preluând astfel și dreptul de a încasa sulta. Femeia s-a regăsit astfel în situația stranie de a-și datora sie însăși 5.000 de lei noi și având totodată dreptul de a încasa de la ea însăși aceeași sumă.

Pentru Angela G., situația juridică nu a avut nicio relevanță până ce a vrut să intabuleze apartamentul pe numele său.

Pentru aceasta, trebuia ca locuința să fie liberă de sarcini. Or, exista o sarcină, respectiv sulta, datoria.

Ca urmare, Angela G. a apelat la calea judecătorească, solicitând instanței să constate prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește plata sultei. Câtă vreme tatăl său nu-și pretinsese banii atâta timp, el nu ar mai fi avut teoretic dreptul să-i ceară nici dacă ar mai fi fost în viață. La Judecătorie însă, femeia a intrat în altă complicație. Una dintre condițiile impuse de lege pentru promovarea unei acțiuni în justiție este capacitatea procesuală a celor două părți, adică aptitudinea acestora de a avea drepturi și obligații care să poată fi stabilite în cadrul procesului. Iar pentru a putea avea drepturi și obligații, persoana trebuie să aibă capacitate de folosință. Adică să fie viu. Singura variantă aflată la dispoziția magistraților Judecătoriei a fost să respingă acțiunea Angelei G. ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Sentința Judecătoriei nu este încă definitivă. Ea a fost contestată de Angela G., dosarul intrând pe rolul Tribunalului.