“Nu puteam scrie despre armata română pe frontul de est fără să vorbesc despre Holocaust pentru că e o parte integrantă a acestei povești” – istoricul american Grant T. Harward

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Recent președintele Nicușor Dan a fost criticat în urmă decorării cu prilejul zilei de 1 decembrie a colonelului în rezervă Ion Vasile Banu, în vârstă de 107 ani, veteran al armatei române care a fost prezent la Odesa în octombrie 1941, când armata a masacrat acolo cel puțin 20.000 de evrei.

Istoricul american Grant T. Harward a preluat pe pagina sa de Facebook critici la adresa președintelui Dan. El este un expert în istoria armatei române în cel de-al doilea război mondial, publicând cartea “Războiul Sfânt al României. Militarii, motivația și Holocaustul”, apărută în traducere în limba română la Editura Corint în 2024. Grant T. Harward a acordat un interviu la RFI România în 2021 cu prilejul apariției cărții în engleză, din care reluăm aici câteva fragmente.

Armata și naționalismul

Grant Harward: Mulți istorici militari din România care scriu despre armată se uită numai la operațiuni. Vorbesc despre tancuri, despre front, despre bătălii, dar istoria militară e mai largă. Trebuie să ne uităm și la societatea din care provin militarii, ca să înțeleg de ce au luptat.

În general societatea românească a fost una foarte conservatoare, atât clasa conducătoare, cât și țăranii au crezut că religia este importantă pentru naționalism. Au crezut și că evreii sunt un rău de societate.

Naționalismul a fost un proiect de durată de 100 de ani care a pătruns în toate clasele sociale, iar religia un proiect de 200 de ani, care a fost schimbată ca să fie mai naționalistă.

Primul război mondial: Mărășești, Mărăști, Oituz

Grant Harward: La momentul respectiv era încă proaspătă amintirea războiului de independență din 1877 – 1878, un război de succes care a adus independența, dar și pierderea sudului Basarabiei. Apoi s-a adăugat și revoluția bolșevică din 1917.

Istoricii pomenesc de misiunea militară franceză care a antrenat armata română, dar fără un milion de soldați ruși, fără artileriștii ruși care au luptat la Mărășești, Mărăști și Oituz nu ar fi existat “Pe aici nu se trece”.

Perioada interbelică apariția pericolului iudeo-bolșevic, Iunie 1940 atacuri ale evreilor împotriva armatei române în retragere.

Grant Harward: Din ceea ce am văzut nu exista dovada unor atacuri organizate ale evreilor din Basarabia și nordul Bucovinei împotriva armatei române. În general au fost foarte puține atacuri cu arme de foc, mai multe unități ale armatei române au fost dezarmate de unități ale Armatei Roșii și militarii români batjocoriți de localnici. Dar aceștia erau de toate naționalitățile, inclusiv români basarabeni la țară, alături de ucraineni, iar la orașe ruși și evrei, având în vedere că guvernarea românească între 1918 și 1940 nu fusese una bună mai ales în Basarabia.

Pe de altă parte armata română rechiziționase bunuri ale localnicilor, precum cai și căruțe, iar aceștia și-au luat înapoi, uneori cu forța, bunuri pe care le considerau de drept ale lor. În plus, armata română s-a dedat și la jafuri de magazine, mai ales evreiești.

Curățarea terenului, uciderea în masă a evreilor

Grant Harward: A existat acel crez de răzbunare și nu cred că a fost nevoie de un ordin. Există un singur caz documentat, la regimentul 7 Roșiori, unde se spune că a existat un ordin de exterminare dat de colonelul Carp. Dar acesta a murit în 1942 în Caucaz, iar pentru ceilalți ofițeri a fost ușor ca după război să dea vina pe el, dar eu nu cred că a existat acel ordin. Curățarea terenului a fost făcută cu precădere de jandarmi.

La început Ion Antonescu a cerut disciplină din partea soldaților, dar după ce au început atrocitățile, el a permis execuțiile când militarii justificau că au arestat franc-tirori, mai ales evrei și ucraineni. Inițiativa acestor atrocități a venit mai întâi de jos în sus de la soldați, care apoi a fost legitimată de Antonescu.

Înfrângerea de la Stalingrad

Grant Harward: Inițial a fost o panică. Supraviețuitorii din Armata a III-a și a IV-a erau demoralizați. Ei au fost retrași în zona Mării Azov și în Transnistria  pentru refacere. Au fost însă și militari români care au luptat în Caucaz.

Avem rapoarte despre zvonuri în armată cu privire la căderea regimului Antonescu, totul se de râpă, chiar germanii spun că românii sunt cu moralul la pământ. Unii au luptat în continuare în 1943 în Caucaz și în Crimeea. Rapoartele vorbesc de scăderea moralului din primăvara lui 1944 și de atunci încolo putem vorbi de o armată mai reticentă.

Atrocități

Grant Harward: Există rapoarte despre executarea unor prizonieri de război tratați ca partizani, dar când sunt 200 de partizani atunci e vorba de obicei de prizonieri de război. Armata română a trecut la represalii în masă, dând foc chiar la sate întregi, în Crimeea, dar și în Ucraina, în teritoriul dintre Bug și Nipru ocupat de români din octombrie 1941 până în ianuarie – februarie 1942.

Dincolo de Bug armata română nu a ucis mulți evrei, în schimb pe cei pe care i-a arestat i-a predat unităților SS germane care i-au executat. SS nu avea încredere în români, bănuindu-i că sunt dispuși să ia mită de la evrei. Există însă dovezi că românii au împușcat sute de evrei în Crimeea.

23 august 1944

Grant Harward: Când Regele Mihai a condus lovitura de stat de la 23 august 1944 și l-a arestat pe Ion Antonescu, niciun ofițer de pe front nu a fost informat pentru că suveranul știa că militarii aveau sentimente pro-germane și anti-sovietice.

La început a fost confuzie în armată: de ce luptăm alături și nu împotriva sovieticilor? Când au luptat în Transilvania a fost oarecum entuziasm pentru eliberarea nordului Transilvaniei, dar apoi au continuat și în Ungaria și în Slovacia. Acolo avem rapoarte despre soldați primind scrisori de acasă care vorbesc despre crime comise de sovietici în România, ceea ce nu s-a întâmplat cu militari germani în România între 1940 și 1944.

Pericolul iudeo-bolșevic

Grant Harward: Adeseori când se scrie despre alăturarea României al Axa Berlin – Roma – Tokyo se explică prin Real-politik, că a fost ceva forțat că nu a fost alternativă. Dar dacă ne uităm mai cu atenție vom vedea că acest lucru nu a fost așa de neplăcut pentru români.

Pericolul iudeo-bolșevic a fost pentru 90% dintre români mult mai mare decât pericolul nazist și cel fascist. Comunismul asociat cu evreii, faptul că URSS era un stat ateu, adică statul Diavolului, atunci este un pericol mult mai mare decât cel nazist.

Același entuziasm când a început războiul a fost manifestat pentru recuperarea Basarabiei și nordului Bucovinei, dar și pentru a învinge, a distruge acest pericol.

“Plătit de evrei”

Grant Harward: Am făcut niște interviuri și am văzut deja comentarii pe Facebook sau pe site-ul respectiv. Ironia este că aceste comentarii confirmă ce spuneam eu despre ideologie. Ei spun că am fost plătit de evrei, de KGB, de Putin, de statul Israel să scriu această carte.

Când am început acest proiect nu am avut în minte, a, vreau să-mi fac un obiectiv din pătarea onoarei armatei, am vrut să văd de ce au luptat militarii români. E o contradicție: se spune – ce viteji au fost ostașii, au luptat așa de mult, din 1941 până în 1944, dar au fost și reticenți.

În cursul acestui proiect am aflat și despre Holocaustul din România și câți evrei au fost omorâți. Și când examinezi aceste fapte, acest lucru merge împotriva ideii că armata română a fost reticentă, nedorind să lupte.

De aceea am scris această carte pentru că așa a fost, nu puteam scrie despre armata română pe frontul de est fără să vorbesc despre Holocaust pentru că e o parte integrantă a acestei povești. Dacă nu scriam despre asta ar fi fost o minciună.