Muncitorii care au supraviețuit prăbușirii turnului din Roma, unde a murit un angajat român: „S-a auzit o bubuitură puternică, apoi am fugit în timp ce totul se prăbușea”

„Totul se prăbușea, am încercat să fugim, apoi nu-mi mai amintesc nimic”. Gaetano La Manna, în vârstă de 64 de ani, este singur în patul său în camera de gardă a Spitalului „San Giovanni Addolorata”. Este unul dintre muncitorii implicați în prăbușirea clădirii Torre dei Conti, soldată cu moartea unui muncitor român, arată un reportaj Corriere Della Sera citat de Rador.

Internat cu cod roșu pentru o suspiciune de traumatism cranio-cerebral, a primit o alinare după primele analize: durere severă, frică și mai mare, dar tabloul său clinic pare să excludă ce e mai rău.

O rană de la ceafă a fost cusută, are un hematom mare la tâmpla stângă și nasul fracturat. Este conștient, stabil și încă nu știe unde se află prietenul și colegul său, rămas blocat și decedat ulterior.

Vorbește cu o voce slabă, este epuizat și, la câteva ore după eveniment, este de înțeles că încă procesează acele momente dramatice.

„Ne aflam la etajul patru al schelei, curățam tencuiala, când am auzit un zgomot”, le-a spus bărbatul în vârstă de 64 de ani celor care l-au întâlnit.

„Am văzut praf ridicându-se după prăbușirea arcului de lângă zona liftului și am fugit imediat la parter. Totul tremura, iar când eram la etajul doi, s-a produs prăbușirea. Din acel moment, nu-mi amintesc nimic”.

Originar din Cosenza, fără familie la Roma, are aproape aceeași vârstă cu colegul său Octav Stroici, un român în vârstă de 66 de ani din Suceava (nord-estul țării), care a fost lovit de cărămizi pentru că se afla în interiorul structurii.

Stroici locuia de ani de zile în Italia cu soția sa, care a fost martoră la munca echipelor de salvare alături de ambasadorul român Gabriela Dancău și cei doi colegi ai soțului ei, tot români, care au scăpat nevătămați de prăbușire.

„Totul s-a întâmplat în câteva secunde”, spune unul dintre ei. „Un nor imens ne-a învăluit în timp ce molozul cădea. M-am gândit imediat să ies din acel iad. Am observat un furtun pe un balcon și am crezut că pot să mă cațăr cu el, dar în schimb pompierii și doi colegi m-au salvat”.

Schela pe care stătea cu ceilalți doi a rezistat, iar apoi o macara i-a coborât la sol: „Mi-a fost frică, desigur”.

Amintirea celuilalt coleg al său despre acele momente este aproape identică, suspendată între pericolul de care scăpase și anxietatea pentru soarta bărbatului de 66 de ani: „Totul s-a întâmplat brusc”, repetă el, încă în stare de șoc.

„Este imposibil de descris ce s-a întâmplat. Când ne-am dat seama că suntem în pericol, am încercat să ne protejăm, apoi am văzut doar norul de praf care ne-a cuprins și, din fericire, și salvatorii la scurt timp după aceea”.

Prietenii lui Stroici au fost martori la a doua prăbușire, la aproximativ o oră după prima, când erau deja în siguranță, dar știind deja că unul dintre ei era încă sub dărâmături.

Corpurile lor erau acoperite de praf și vânătăi, dar parțial și pentru a rămâne aproape de compatriotul lor, au refuzat să fie duși la spital, după ce au primit îngrijirile inițiale la fața locului.

Noua prăbușire nu a făcut decât să le sporească îngrijorarea pentru colegul lor, care a murit la scurt timp după ce a fost scos de sub dărâmături.

Echipa de muncitori este experimentată, atât din punct de vedere al vechimii, cât și al tipului de lucrări efectuate în trecut.

Pentru a numi doar câteva proiecte legate de fondurile pentru Jubileu, compania Edilerica pentru care lucrează s-a ocupat de restaurarea Mausoleului-Osuar Garibaldi, a Turnului Savelli și a monumentului dedicat Anitei Garibaldi, restaurarea Castelului Sant’Angelo și a Bisericii Preasfântei Treimi a Pelerinilor din Campo dei Fiori.

Articol: Fulvio Fiano / Traducerea Rador: Oana Avram