G4Media.ro

MOTIVARE De ce a fost achitat avocatul Robert Roşu în cale extraordinară…

MOTIVARE De ce a fost achitat avocatul Robert Roşu în cale extraordinară de atac, nu şi celălalt avocat condamnat în dosarul Ferma Băneasa

Completul de recurs în casaţie de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a motivat decizia de a-l achita în cale extraordinară de atac şi de a-l elibera din penitenciar pe avocatul Robert Roşu de la casa de avocatură Ţuca, Zbârcea şi asociaţii.

În decembrie 2020, avocatul a fost condamnat la 5 ani de detenţie efectivă pentru grup infracțional organizat și complicitate la abuz în serviciu în urma unei decizii definitive a ÎCCJ în dosarul Ferma Băneasa, iar în noiembrie 2021 a fost achitat și eliberat ca urmare a admiterii recursului său în casație.

Completul de recurs în casaţie i-a menţinut, în schimb, avocatei Corina Dicu, consilierul juridic al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, condamnarea la 4 ani de închisoare cu suspendare şi interdicţia de a-şi exercita profesia de avocat timp de 6 ani.

Este vorba de institutul de la care grupul infracţional organizat asistat juridic de avocatul Robert Roşu a reuşit să smulgă – prin ilegalităţi, după cum a constatat ÎCCJ – terenurile fostei Ferme regale de la Băneasa.

Grupul infracţional organizat – a stabilit Înalta Curte – a fost format din miliardarul israelian Beny Steinmetz, milionarul român Remus Truică, nepotul bastard al regelui Carol al doilea, Paul al României, auto-intitulat prinţul Paul, şi alţii. Așa-zisul prinț Paul se numea în realitate Paul Lambrino, dar și-a schimbat numele din cartea de identitate în Paul Philippe Al României.

Completul de recurs în casaţie a considerat că faptele avocatului Robert Roşu nu ar fi prevăzute de legea penală, ci s-ar fi circumscris activităţii normale de avocat.

Astfel cum se reţine în decizia atacată, inculpatului A. (Robert Roşu – n.r.) i-au fost atribuite mai multe activităţi circumscrise complicităţii, ca formă de participaţie penală, după cum urmează:

– întocmirea raportului de due diligence, act prin conţinutul căruia au fost prezentate inculpatului D. (Paul al României – n.r.), pe baza examinării înscrisurilor depuse, argumente în favo area dreptului solicitat de parte, în sensul valorificării drepturilor reale ale acestuia asupra imobilelor care au aparţinut autorilor săi;

– formularea de notificări, memorii, participarea la şedinţele Consiliului de Administraţie al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor;

– influenţarea opiniei consilierului juridic al instituţiei deţinătoare a terenurilor pretinse de parte.

Or, toate aceste acte exercitate de inculpatul A. (Robert Roşu – n.r.), în calitatea sa de avocat, se circumscriu, esenţialmente, activităţilor pe care le desfăşoară orice avocat în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Statutul profesiei de avocat, respectiv Codul deontologic.

Împrejurarea potrivit căreia partea, în persoana inculpatului D. (Paul al României – n.r.), nu ar fi fost îndreptăţită la restituirea acestor imobile, nu poate fi imputată avocatului, câtă vreme acesta are obligaţia de diligenţă, în temeiul căreia, folosind întreaga lui pricepere, este ţinut să facă tot ce îi este permis de lege, pentru recunoaşterea dreptului pretins de parte. Natura juridică a legalităţii şi temeiniciei acestor pretenţii este atributul exclusiv al instanţei de judecată.

Totodată, „influenţarea” inculpatei L. (Corina Dicu – n.r.) – consilier juridic al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor – este în afara oricărei fapte penale, fiind de notorietate diversitatea opiniilor doctrinare şi jurisprudenţiale, în general, în dreptul recunoscut părţilor de restituire a bunurilor confiscate de fostul regim.

Instanţa de apel reţine, în decizie, încălcarea, de către inculpatul A. (Robert Roşu – n.r.), a următoarelor dispoziţii din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi Statutul profesiei de avocat:

– art. 2 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, potrivit căruia, în exercitarea profesiei, avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic;

– art. 37 alin. (6) şi (7) din aceeaşi lege, care înlătură răspunderea penală a avocatului, în măsura în care susţinerile acestuia sunt în legătură cu apărarea în cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului;

– art. 7 alin. (4), art. 114 alin. (2) şi (3) din Statutul profesiei de avocat, referitoare la obligaţia avocatului de a acţiona numai în limitele legii, respectiv de a se abţine, în mod conştient, de la sfătuirea părţii în activităţi infracţionale.

Obligaţiile avocatului se circumscriu, în principal, diligenţei şi prudenţei unui bun profesionist în domeniul dreptului, îndeplinirii de către acesta a actelor specifice profesiei şi, numai în mod excepţional, obţinerii unui anumit rezultat, care ar putea fi succesul procedurilor desfăşurate.

Prin însăşi natura profesiei sale, avocatul este dator să respecte dispoziţiile dreptului material şi procedural, care constituie garanţia obţinerii unei soluţii favorabile părţii.

Obligaţiile privind asistenţa părţii sunt reglementate de art. 3, art. 40 din Legea nr. 51/1995, art. 230, art. 234 din Statut, ceea ce presupune, în esenţă, prezenţa avocatului alături de client în procedurile iniţiate, implicarea în desfăşurarea acestor proceduri ce sunt favorabile părţii.

Reprezentarea părţii de către avocat are loc în calitatea acestuia de mandatar. În baza acestei calităţi, avocatul este îndreptăţit să introducă, în numele părţii, cereri, memorii, acţiuni pentru îndeplinirea procedurilor. Acest mandat este unul de reprezentare a părţii, fie că această reprezentare se realizează în justiţie sau în faţa altor instituţii publice ori private.

Concluzionând, faptele recurentului inculpat A. (Robert Roşu – n.r.), astfel cum au fost descrise în decizia atacată, nu sunt prevăzute de legea penală şi, ca atare, nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestuia nici pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (…) şi nici pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave (…).

Aceeaşi concluzie rezultă, fără echivoc, şi din perspectiva laturii subiective, intenţia inculpatului A. (Robert Roşu – n.r.) fiind aceea de a asigura protejarea drepturilor părţilor, în limitele legii şi nu de a înlesni sau a ajuta la săvârşirea, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală”, a arătat completul de recurs în casaţie în motivarea deciziei de achitare a avocatului Robert Roşu.

În schimb, completul din calea extraordinară de atac a menţinut condamnarea avocatei Corina Dicu, consilierul juridic al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor.

În ceea ce priveşte recursul în casaţie declarat de inculpata L. (Corina Dicu – n.r.), instanţa de apel a reţinut că fapta acesteia, constând în aceea că, în luna septembrie 2008, în calitate de avocat al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, deşi ştia că, în baza actelor existente la dosar şi a dispoziţiilor legale în vigoare, institutul nu poate restitui în mod legal inculpatului D. (Paul al României – n.r.), terenul ce a făcut obiectul notificării nr. x din 13.02.2002, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, art. 7 alin. (4) şi art. 144 alin. (2) şi (3) din Statutul profesiei de avocat, precum şi art. 1.1 din Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană, în forma în vigoare la data săvârşirii faptei, a efectuat demersurile prin care a înlesnit restituirea de către Consiliul de Administraţie al Institutului a suprafeţei de 170.924,95 mp aflată în administrarea acestuia şi în domeniul public al statului român, cu încălcarea dispoziţiilor din legislaţia primară şi secundară sus-menţionate, cauzând prin aceasta un prejudiciu statului român, în cuantum de 135.874.800 euro (reprezentând valoarea suprafaţei de 150.972 mp rezultată din măsurători), respectiv de 153.832.478 euro (reprezentând valoarea suprafaţei de 170.924,95 mp menţionată în actele întocmite de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor), sumă care reprezintă totodată un folos necuvenit pentru inculpaţii D. (Paul al României – n.r.), C. (Remus Truică – n.r.) şi ceilalţi membri grupului infracţional organizat, se circumscrie infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul a obţinut pentru altul un folos necuvenit, cu consecinţe deosebit de grave.

Parte din considerentele prezentate în analiza recursului în casaţie declarat de inculpatul A. (Robert Roşu – n.r.) sunt pe deplin valabile.

Există însă cel puţin două elemente care delimitează activităţile licite ale inculpatului A. (Robert Roşu – n.r.) de activităţile inculpatei L. (Corina Dicu – n.r.) şi care exced limitelor de exercitare a profesiei de avocat.

În acest sens, este avută în vedere împrejurarea dezvoltată în considerentele deciziei atacate, în sensul că inculpata L. (Corina Dicu – n.r.), deşi nu avea calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, a semnat procesul-verbal al Consiliului de Administraţie.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte raportul de expertiză întocmit de inculpatul M., instanţa de apel a reţinut şi a dezvoltat în considerentele hotărârii că, deşi expertiza avea printre obiective identificarea terenului ce făcea obiectul notificării şi delimitării amplasamentului fostei Ferme y (Ferma regală Băneasa – n.r)., în sensul de a se stabili dacă aceasta sa afla în limitele hotarelor comunei Băneasa sau în exteriorul lor, inculpatul nu a făcut o identificare a terenului pretins, prin raportare la punctele din plan sau pe bază de coordonate, ci a delimitat terenul Institutului, iar în cadrul acestuia a stabilit două variante de lotizare, după datele indicate de inculpata L. (Corina Dicu – n.r.), care i-a impus cum să facă loturile, ca suprafaţă şi orientare în teren, discuţiile fiind purtate şi în prezenţa directorului LLLL. şi a contabilei institutului, K., mama inculpatei L (Corina Dicu – n.r.).

Aceste activităţi depăşesc limitele exercitării profesiei de avocat şi, din această perspectivă, nu pot fi primite argumentele apărării, fapta, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, fiind prevăzută de legea penală”, a arătat completul de recurs în casaţie.

Citeşte aici în întregime motivarea completului de recurs în casaţie care a decis achitarea şi eliberarea avocatului Robert Roşu.

De ce completul ”negru” l-a condamnat pe avocatul Robert Roșu

Completul de apel – care a dat verdictul definitiv și l-a condamnat pe avocatul Robert Roșu la 5 ani de pușcărie cu executare – a explicat că avocatul nu a fost condamnat doar pentru faptul că și-ar fi făcut meseria, ci pentru că s-a implicat activ în încălcarea legii. I-ar fi învățat pe membrii grupului infracțional organizat cum să dea o aparență de legalitate demersurilor lor ilegale.

Spre exemplu, avocatul Robert Roșu nu a ținut cont de deciziunea nr. 1 din noiembrie 1941 a ÎCCJ prin care 11 bunuri, printre care Ferma regală Băneasa, au fost naționalizate de la regele Carol al II-lea, după abdicarea sa din 1940. Prin urmare, nepotul său bastard nu avea cum să solicite retrocedarea unui bun care nu îi mai aparținea bunicului său. Or, a arătat Înalta Curte, avocatul Robert Roșu știa bine acest lucru, cu atât mai mult cu cât la perchezițiile de la sediul casei de avocatură Țuca, Zbârcea și asociații a fost găsit un exemplar al acestui document care avea un bilețel: ”A nu se folosi în niciun dosar”.

<<Inculpatul Roşu Robert Mihăiță cunoştea că inculpatul Al României Paul Philippe nu este îndreptăţit la restituirea acestui teren, aspect rezultat nu doar din raportul de due diligence întocmit de S.C.A. TZA (Casa de avocatură Țuca, Zbârcea și asociații – n.r.), ci şi din actele pe care le-a avut la dispoziţie (nu figura printre bunurile preluate de statul comunist în baza Decretului nr.38/1948, ci făcuse obiectul Deciziunii nr.1/1941, descoperită cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul S.C.A.TZA cu menţiunea “a nu se folosi în niciun dosar”), precum şi din discuţiile purtate în primăvara anului 2007 la acelaşi sediu, în prezenţa inculpaţilor Truică şi Tal Silberstein, cu martorul Vasiliu Adrian, avocatul fostului rege Mihai I, care le-a spus celor prezenţi că Pădurea Snagov nu a aparţinut fostului suveran Carol al-II-lea, făcând trimitere la aceeaşi Deciziune nr.1/1941, replica inculpatului Truică fiind aceea că “asta e problema lor>>, se arată în motivarea completului de apel care l-a trimis după gratii pe avocatul Robert Roșu.

Vezi aici, pe larg, argumentele completului de apel care a decis condamnarea şi încarcerarea avocatului Robert Roşu

Un alt avocat al lui Paul al României l-a sfătuit să nu ceară retrocedarea Fermei regale Băneasa

Spre deosebire de avocatul Robert Roșu, un fost avocat al lui Paul Al României i-a recomandat acestuia să nu solicite retrocedarea terenurilor fostei Ferme regale Băneasa.

<<În răspunsul adresat inculpatului, descoperit cu prilejul percheziţiei efectuate la sediul S.C.A. Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii, fostul său avocat, (…), îi atrăgea acestuia atenţia că:
„de la prima discuţie v-am adus la cunoştinţă că nu aveţi dreptul să recuperaţi în baza Legii 10/2001 nicio fostă proprietate (…), deoarece Legea 10/2001 se aplică doar terenurilor intravilane, preluate abuziv în PERIOADA 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ori toate proprietăţile (…) au fost expropriate în anul 1941, deci sunt excluse de la restituire.

Cele extravilane, pe lângă că sunt excluse de la restituire potrivit Legii 10/2001, dar sunt excluse de la restituire şi pentru faptul că nu au fost cerute în baza Legii 18/1991. În ceea ce priveşte fostele proprietăţi ale (…), în afara celor 500 m.p. din Parcul Jianu, nu se mai poate recupera nimic deoarece sunt terenuri extravilane şi nu au fost cerute în termen, în baza Legii 18/1991. Complexul (…) şi celelalte, lăsate prin testament (…), sunt ale acestuia şi recuperarea lor se poate face numai prin instanţele de judecată, şansele fiind minime. Cunoscând toate cele arătate mai sus, v-am cerut acordul să contactez eventuale persoane interesate în a le ceda dreptul dumneavoastră incert în schimbul unor sume de bani. Aţi spus că nu vreţi să ştiţi ce ilegalităţi fac pentru recuperare şi aţi fost de acord cu cedarea drepturilor litigioase pentru terenul Snagov contra sumei de 600.000 USD şi cu cedarea drepturilor asupra terenului din Băneasa contra sumei de un milion de dolari SUA sau a unui teren de 5 ha în zona Pipera, în vederea valorificării lui. Pentru toate afirmaţiile de mai sus am dovezi provenind de la dumneavoastră. (…) În ce priveşte eventuale sume de bani, v-am adus la cunoştinţă că nu am încasat nici un ban cu ocazia încheierii acestor convenţii şi vă confirm şi în scris, încă o dată că NU am încasat nici un ban, considerând că toate recuperările respective sunt ilegale. Toate sumele trecute în acele acte, au fost doar o asigurare a celor care s-au obligat să recupereze imobilele, deoarece nu aveau încredere în dumneavoastră că vă veţi ţine de cuvânt, în cazul în care reuşeau recuperarea”>>, se arată în motivarea ÎCCJ.

Cine sunt judecătorii

Completul de recurs în casaţie a fost format din judecătorii Ştefan Pistol, Laura Soane şi Rodica Cosma, iar completul de apel (cel care a emis sentinţa definitivă de condamnare) din judecătorii Ionuţ Matei, Florentina Dragomir şi Ioana Alina Ilie. Între timp, judecătorii Ştefan Pistol, Ionuţ Matei, Florentina Dragomir s-au pensionat. Vezi aici detalii despre judecători.

Context. Condamnarea avocatului Robert Roşu în dosarul Ferma Băneasa a stârnit protestele avocaților din România sub hashtagul #JeSuisRobert, dar și ale asociațiilor internaționale ale avocaților.

Completul de recurs în casaţie – care l-a achitat şi eliberat până la urmă pe avocatul Robert Roşu – a menţinut, în schimb, condamnările şi confiscările dispuse în dosar de completul de apel.

Omul de afaceri Remus Truică a fost condamnat la șapte ani de închisoare, israelienii Benyamin Steinmetz și Tal Silberstein au primit câte cinci ani de închisoare, iar autoproclamatul prinț Paul al României, trei ani și patru luni. Jurnalistul Dan Andronic a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare.

Paul al României a fugit din țară și a fost prins abia în iunie acest an la Paris, iar acum aşteaptă în arest derularea procedurii de extrădare în România.

În schimb, miliardarul israelian Beny Steinmetz a fost prins în toamna anului trecut în Grecia, dar instanţele de acolo au refuzat să îl extrădeze în România. De asemenea, la începutul anului trecut, Steinmetz s-a prezentat la procesul de corupție din Geneva, unde a fost condamnat, de asemenea, la 5 ani de detenție, în primă instanță. Deși pe numele lui era emis de România un mandat internațional de arestare prin Interpol, în mod inexplicabil, autoritățile din Elveția nu l-au pus în aplicare.

Prin verdictul definitiv din 17 decembrie 2020, Înalta Curte a decis și confiscarea de către stat a terenurilor fostei ferme regale de la Băneasa și a pădurii Fundu Sacului din Snagov în valoare de 145 de milioane de euro.

Notă: Alex Costache este jurnalist și la Știrile TVR. 

Citește și...

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

8 comentarii

  1. Întrebarea corectă nu e de ce a fost achitat, ci cât a costat achitarea.

    art. 7 alin. (4), art. 114 alin. (2) şi (3) din Statutul profesiei de avocat, referitoare la obligaţia avocatului de a acţiona numai în limitele legii, respectiv de a se abţine, în mod conştient, de la sfătuirea părţii în activităţi infracţionale,

    a fost încălcat de tov. Roșu cu bună știință:

    Spre exemplu, avocatul Robert Roșu nu a ținut cont de deciziunea nr. 1 din noiembrie 1941 a ÎCCJ prin care 11 bunuri, printre care Ferma regală Băneasa, au fost naționalizate de la regele Carol al II-lea, după abdicarea sa din 1940. Prin urmare, nepotul său bastard nu avea cum să solicite retrocedarea unui bun care nu îi mai aparținea bunicului său. Or, a arătat Înalta Curte, avocatul Robert Roșu știa bine acest lucru, cu atât mai mult cu cât la perchezițiile de la sediul casei de avocatură Țuca, Zbârcea și asociații a fost găsit un exemplar al acestui document care avea un bilețel: ”A nu se folosi în niciun dosar”.

  2. Pentru că s-a făcut tam-tam, iar lucrul acesta nu dă bine la alegător…Am ghicit?

  3. Care complet a fost tâmpit? Că dacă te iei de ei se supără tare. Nu care cumva să îndrăznești să zici ceva. Oricum găsesc scuze. Sunt campioni.
    Deci avocatul te poate învăța la prostii. Nu este treaba lui să-ți spună că ești pe cale să încalci legea.
    Halal.

  4. E clar,cel puțin din articol,căultimul complet de recurs în casație a omis sa evalueze probele care-l incriminau pe avocatul Roșu,găsite chiar la percheziția efectuată la societatea de avocați a celui în cauză,și anume actul administrativ din 1941, emis de Coroana Regală a României, care-l împiedica legal pe avocatul Roșu ,în numele clientului lui,să depună diligențe pentru reconstituirea imobilelor ținând de ferma regală Băneasa(mai cu seamă că documentul avea atașat un bilețel cu scris olograf ce conținea mențiunea,,a nu se folosi în niciun proces,,, care probează intenția frauduloasă) și scrisoarea fostului avocat al prințului bastard către acesta aflată și ea în posesia societății avocatului Roșu, scrisoare în care se explică în mod convingător, cu argumente indubitabile caracterul nelegal din start al demersului de reconstituire al imobilelor în discuție.

  5. Să fie vorba oare de exercitarea funcției cu rea credință sau gravă neglijență,adică de o abatere disciplinară?

  6. Oricum Roșu-un om care a dovedit că încalcă clar deontologia și etica profesiei pe care o practică- a apărut ca un jurist mai special, adunând sutane de oameni în robă care au acționat ca un grup nelegal de presiune,de intimidare a justiției,fără să aștepte măcar motivarea hotărării definitive,în încercarea de a paraliza desfășurarea proceselor în toată țara.Să le fie rușine!

  7. Pe mine ca cetățean onest mă interesează dacă Inspecția Judiciară are de gînd să declanșeze cercetarea disciplinară împotrivă completului de recurs în casație Pistol-Soane-Cosma,pentru exercitarea funcției cu rea credință sau gravă neglijență și ce măsuri gândește sistemul judiciar pentru astfel de situații în care magistrații dau astfel de soluții contrare probelor în calitate de ultimă instanță sau mai mult chiar de instanță ce activează într-o cale extraordinară de atac, multe astfel de soluții fiind,,trântite,, în preajma ieșirii la pensie.