G4Media.ro

EXCLUSIV Motivarea Înaltei Curți în dosarul Ferma Băneasa / De ce a…

EXCLUSIV Motivarea Înaltei Curți în dosarul Ferma Băneasa / De ce a fost trimis după gratii avocatul Robert Roșu: ”Inculpatul Roşu nu este acuzat de fapte care se circumscriu exercitării cu bună-credinţă şi în limitele legii a profesiei de avocat, ci de implicarea sa în demersuri ilicite”

Completul ”negru” de la Înalta Curte de Casație și Justiție a finalizat redactarea motivării deciziei de condamnare în dosarul Ferma Băneasa. Motivarea are peste 700 de pagini, iar G4media.ro a reușit să o consulte.

La sfârșitul anului trecut, completul – format din judecătorii Florentina Dragomir, Ionuț Matei și Ioana Alina Ilie – i-a trimis după gratii pe omul de afaceri Remus Truică, dar și pe avocatul Robert Roșu de la casa de avocatură Țuca, Zbîrcea și asociații și i-a condamnat, de asemenea, pe miliardarul israelian Beny Steinmetz și pe așa zisul prinț Paul al României, însă aceștia se sustrag executării pedepsei.

În motivare, judecătorii explică în detaliu de ce l-au condamnat la 5 ani de detenție cu executare pe avocatul Robert Roșu.

Condamnarea acestuia a stârnit protestele avocaților din România sub hashtagul #JeSuisRobert, dar și ale asociațiilor internaționale ale avocaților.

Înalta Curte explică pe pagini întregi că avocatul nu a fost condamnat – așa cum s-a susținut – pentru faptul că ”și-a făcut doar meseria” și pentru că a emis opinii juridice în apărarea intereselor clienților săi, ci pentru că s-a implicat activ în încălcarea legii.

Prezentăm mai jos fragmente din motivarea Înaltei Curți.

Inculpatul Roşu Robert Mihăiță a asigurat interfaţa juridică şi a dat aparenţa de legalitate a întregului demers, coordonând aspectele legale şi implicându-se ulterior, prin demersuri efective, în obţinerea bunurilor.

În calitatea pe care o avea, inculpatul Roşu Robert Mihăiță ştia care sunt punctele nevralgice ale afacerii din punct de vedere juridic, aspecte care sunt probate de raportul de due diligence întocmit mai înainte de încheierea contractului.

Astfel:

– la acel moment nu fusese obţinută hotărârea de exequatur, pe baza căreia să se stabilească legătura de rudenie dintre inculpatul Al României Paul şi fostul rege Carol al-II-lea, prin intermediul tatălui său, Carol Mircea;

– demersurile administrative de obţinere a bunurilor fuseseră făcute de inculpatul Al României Paul în nume propriu, deşi tatăl său Carol Mircea fusese în viaţă la acel moment, iar termenele maxime în care acestea au putut fi făcute erau depășite (s-a împlinit la data de 14.02.2002 pentru imobilele solicitate pe Legea nr. 10/2001 şi la data de 30.11.2005 pentru cele revendicate pe Legea nr.247/2005);

– unele imobile fuseseră revendicate în mod greşit pe Legea nr. 10/2001 (a se vedea situaţia fostei Ferme Regale Băneasa);

– existau probleme în legătura cu dovada dreptului de proprietate (a se vedea Pădurea Snagov, dar şi alte bunuri revendicate de inculpatul Al României Paul);

– actele în dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită (moştenitor) erau insuficiente sau fuseseră emise în baza unei hotărâri judecătoreşti care nu mai era în fiinţă (nu exista o hotărâre de exequatur definitivă şi irevocabilă, cauza fiind la acel moment rejudecată de prima instanţă).

Astfel, în email-ul pe care l-a adresat avocaţilor din cadrul S.C.A.TZA (casa de avocatură Țuca Zbîrcea și Asociații – n.r.) în vederea efectuării raportului de due diligence, inculpatul Roşu Robert Mihăiță a menţionat explicit: “Nu avem în mod evident destule documente. Intuiesc că LDDR (n.n- Legal Due Diligence Reciplia) va fi plin de rezerve.” (fil.427, vol.30 d.u.p.)

Cu toate acestea, contractul a fost încheiat, riscurile enumerate urmând a fi surmontate prin activităţile desfăşurate ulterior de membrii grupului”, se arată în motivare.

Înalta Curte a arătat că avocatul Roșu știa foarte bine că, la moartea sa, regele Carol al II-lea, bunicul bastardului Paul al României, nu mai era proprietarul pădurii Snagov și al Fermei Băneasa, prin urmare moștenitorul Paul al României nu puteau să le revendice.

Inculpatul Roşu Robert Mihăiță cunoştea conţinutul raportului de due diligence, efectuat la nivelul S.C.A TZA şi transmis la 18.10.2006 atât B.S.G., societate controlată de inculpatul Benyamin Steinmetz, cât şi Reciplia, care sublinia mai multe riscuri sau chiar impedimente în privinţa obţinerii bunurilor vizate de membrii grupului infracţional, cum ar fi inexistenţa la acel moment a unei decizii de recunoaştere a hotărârii pronunţată de Tribunalul de la Lisabona în anul 1955, împrejurarea că inculpatul Al României Paul formulase notificările în nume propriu, deşi la acel moment tatăl său era în viaţă, dar şi existenţa unor semne de întrebare cu privire la dovedirea dreptului de proprietate al fostului suveran cu privire la unele bunuri revendicate.

Cu titlu de exemplu, în cazul Pădurii Snagov, s-a arătat explicit că “există neclarităţi” cu privire la titlul de proprietate al fostului rege Carol al-II-lea, în cazul Viei şi Pepinierei Murfatlar se menţiona că aceasta “nu figurează în Decretul nr.38/1948” şi că “nu se poate stabili dacă Carol al II-lea mai avea calitatea de proprietar” la data naţionalizării efectuate prin acelaşi decret, situaţia fiind identică şi în legătură cu alte bunuri, cum ar fi Moşia Regală Balta Boianu şi Pădurea Vărăşti.

Tot astfel, în cazul terenului de la Scroviştea, în suprafaţă de 67,14 ha., s-a menţionat că acesta nu e prevăzut ca atare în Decretul nr.38/1948, iar pentru suprafeţele de 16,38 ha şi 4 ha parc, deşi acestea erau menţionate în decret, din documente nu rezulta cum a fost dobândită proprietatea asupra acestora de către fostul rege Carol al-II-lea (fila 32, vol.30 d.u.p.)”, se arată în motivare.

Judecătorii au arătat că, la percheziția de la casa de avocatură Țuca Zbîrcea, a fost găsită Deciziunea nr.1/1941 prin care pădurea Snagov fusese luată de Statul Român din proprietatea regelui Carol al II-lea, care abdicase la data de 6 septembrie 1940 și luase calea exilului. Prin urmare, pădurea Snagov nu a fost naționalizată de regimul comunist prin decretul 38/1949 de la Regele Carol al II-lea. În plus, pe deciziunea nr.1/1941 era menționat ”a nu se folosi în niciun dosar”.

În cazul Pădurii Snagov, inculpatul Roşu Robert Mihăiță a intervenit doar în faza punerii în posesie, după ce funcţionarii publici dispuseseră, cu încălcarea legii, retrocedarea către inculpatul Al României Paul a suprafeţei de 46,78 ha teren forestier.

Inculpatul Roşu Robert Mihăiță cunoştea că inculpatul Al României Paul Philippe nu este îndreptăţit la restituirea acestui teren, aspect rezultat nu doar din raportul de due diligence întocmit de S.C.A. TZA, ci şi din actele pe care le-a avut la dispoziţie (nu figura printre bunurile preluate de statul comunist în baza Decretului nr.38/1948, ci făcuse obiectul Deciziunii nr.1/1941, descoperită cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul S.C.A.TZA cu menţiunea “a nu se folosi în niciun dosar”), precum şi din discuţiile purtate în primăvara anului 2007 la acelaşi sediu, în prezenţa inculpaţilor Truică şi Tal Silberstein, cu martorul Vasiliu Adrian, avocatul fostului rege Mihai I, care le-a spus celor prezenţi că Pădurea Snagov nu a aparţinut fostului suveran Carol al-II-lea, făcând trimitere la aceeaşi Deciziune nr.1/1941, replica inculpatului Truică fiind aceea că “asta e problema lor.

În acest context, este de reţinut că printre înscrisurile ridicate de la sediul S.C.A. TZA în legătură cu Pădurea Snagov s-a regăsit şi o adresă a Casei Regale a fostului rege Mihai destinată Romsilva şi Direcţiei Silvice Bucureşti, datată 12.03.2007, în care s-a precizat că Pădurea Snagov (Fundul Sacului) nu a aparţinut niciodată fostului rege Carol al-II-lea, întrucât pretinsa donaţie făcută de Primăria Capitalei nu şi-a produs efectele, neexistând un act autentic de donaţie şi nici legea prin care să se constate donaţia, astfel încât pădurea în cauză nici nu a fost confiscată de regimul comunist de la fostul rege Carol al-II-lea, nefiind proprietatea acestuia.

Mai mult, în finalul acestei adrese, s-a menţionat că în spatele persoanelor care revendică bunuri care nu au aparţinut în realitate fostului suveran Carol al-II-lea “stau grupări de interese, în legătură cu care autorităţile ar trebui să manifeste mai mare atenţie, pentru ca Statul Român să nu sufere imense prejudicii”, reiterându-se faptul că “Pădurea Fundul Sacului aparţine Statului Român şi nu a făcut niciodată parte din patrimoniul Regelui Carol al-II-lea”. (fil.405, vol.30 dup).

În aceste condiţii, deşi cunoştea situaţia reală a Pădurii Snagov, în perioada aprilie-iulie 2007 inculpatul Roşu Robert Mihăiță, în calitate de pretins avocat al inculpatului Al României Paul Philippe, a transmis către Romsilva, Direcţia Silvică Bucureşti, dar şi către Prefectura Ilfov mai multe notificări pentru punerea în posesie a celui din urmă inculpat cu suprafaţa de 10 ha teren forestier, dar şi pentru emiterea unei noi hotărâri de validare a dreptului de proprietate pentru diferenţa de 36,78 ha.

În cadrul acestor notificări, formulate în termeni ultimativi, inculpatul Roşu Robert Mihăiță a contestat valabilitatea Deciziunii nr.1/1941, a somat Romsilva să nu mai continue demersurile judiciare de contestare a hotărârilor Comisiei judeţene de fond funciar (să nu mai formuleze cale de atac împotriva sentinţei civile nr.6161/2006 sau, dacă aceasta s-a promovat, să se renunţe la ea), a susţinut în mod neadevărat că nepunerea la dispoziţie a suprafeţei de teren constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prev.de art.271 C.pen., a ameninţat cu proceduri judiciare împotriva Romsilva şi altor instituţii şi persoane pentru “stoparea gravelor prejudicii care i se aduc Clientului (n.n.-inculpatul Al României Paul Philippe) prin lipsa de folosinţă a terenului”, stabilind termene în interiorul cărora autorităţile trebuiau să se conformeze solicitărilor sale (“în speranţa că veţi acţiona în cursul acestei săptămâni în sensul celor mai sus solicitate…”) – fil.382-402, vol.30 dup”, se arată în motivarea judecătorilor.

Dacă în cazul retrocedării ilegale a Pădurii Snagov, avocatul Roșu a fost condamnat pentru grup infracțional organizat, în ce privește restituirea ilegală a Fermei Băneasa, avocatul a fost condamnat și pentru complicitate la abuz în serviciu.

Dacă în ce priveşte obţinerea Pădurii Snagov, conduita inculpatului Roşu Robert Mihăiță nu este circumscrisă unei infracţiuni de sine stătătoare, nu acelaşi lucru se poate spune despre implicarea sa în legătură cu restituirea fostei Ferme Regale Băneasa.

Astfel, aşa cum se va arăta ulterior, în considerentele prezentei decizii, în cazul fostei Ferme Regale Băneasa inculpatul Roşu Robert Mihăiță a contribuit, alături de alţi membri ai grupului infracţional organizat, în principal, inculpatul Truică Remus, la restituirea nelegală a acestui bun revendicat de inculpatul Al României Paul.

Modul în care s-a reuşit obţinerea fostei Ferme Regale Băneasa demonstrează nu numai că membrii grupării infracţionale au acţionat efectiv în sensul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi asimilate acestora care constituiau scopul asocierii lor, ci şi faptul că inculpatul Roşu Robert Mihăiță a fost participant la acest demers infracţional, îndeplinind astfel rolul care îi revenea în cadrul grupării”.

Deși a participat activ la retrocedarea ilegală a celor două proprietăți, iar miliardarul israelian Beny Steinmetz i-a promis un comision de 2 % din valoarea bunurilor obținute ilegal, adică 2,7 milioane de euro, avocatul Robert Roșu a fost păcălit în final și nu a primit nimic. Cu alte cuvinte, nu a obținut niciun ban și acum face și pușcărie.

Potrivit înţelegerii cu societatea Reciplia, pe care însuşi inculpatul Roşu Robert Mihăiță a negociat-o, a fost stabilit şi un onorariu de succes de 2% din valoarea de piaţă a bunurilor restituite, existând aşadar şi un cert interes material al inculpatului pentru obţinerea unor importante sume de bani, ţinând seama de valoarea extrem de ridicată a acestor bunuri (numai în cazul Fermei Regale Băneasa, aceasta a fost evaluată la peste 135 milioane de euro).

Cunoscând impedimentele legale pentru obţinerea bunurilor respective (nedovedirea calităţii de persoană îndreptăţiţă a inculpatului Al României Paul Philippe, nedovedirea dreptului de proprietate cu privire la unele bunuri revendicate, cu specială referire la Pădurea Snagov, inadmisibilitatea unor cereri, cum era cazul notificării formulate în legătură cu Ferma Regală Băneasa), inculpatul Roşu Robert Mihăiță a realizat ab initio că restituirea acestora nu se va putea face decât prin încălcarea legii, ceea ce însemna, implicit, că şi onorariul de succes negociat personal reprezenta, în realitate, un beneficiu ilicit.

”Împrejurarea că acest onorariu de succes, calculat ca un procent din valoarea terenului obţinut în mod ilegal de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor (circa 2,7 milioane de euro, reprezentând 2% din valoarea de piaţă a terenului, de 135.874.800 euro), nu a fost încasat efectiv, cel puţin până la îndepărtarea inculpatului Roşu din proiectul Prinţul/Reciplia, este lipsită de relevanţă, întrucât nu s-a datorat lipsei de interes a S.C.A.TZA şi, în particular, a inculpatului Roşu, ci lipsei de voinţă a celorlalţi membri ai grupului infracţional organizat, care se aflau în spatele Reciplia, de a-l plăti, în condiţiile în care bunul nu fusese valorificat.

În concluzie, instanța arată că avocatul a încălcat legea, nu și-a exercitat profesia de avocat.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că, prin acţiunile sale, inculpatul Roşu Robert Mihăiță a depăşit limitele cadrului legal în care trebuie exercitată profesia de avocat, implicându-se cu bună ştiinţă în constituirea, la 1.11.2006, a unui grup infracţional ce a avut ca scop dobândirea, prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie şi asimilate acestora, a unor bunuri revendicate de inculpatul Al României Paul, urmată de desfăşurarea activităţilor menţionate anterior în interesul acestei asocieri până în anul 2013, fapte care se circumscriu infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art.367 alin. 1 și 2 C.pen., ce reprezintă legea penală mai favorabilă şi pentru care urmează a fi condamnat”.

Inculpatul Roşu a ştiut că restituirea respectivului teren de către Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor nu se poate face decât prin încălcarea legii de către reprezentanţii săi, cu consecinţa producerii unui prejudiciu domeniului public al statului, ceea ce din perspectiva legii penale constituie infracţiunea de abuz în serviciu.

În acest context, Înalta Curte reţine că, în calitatea sa de avocat, inculpatul Roşu era obligat să respecte în primul rând dispoziţiile legale.

Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, în exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic.

Potrivit art.37 alin.6 şi 7 din aceeaşi lege, avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea prevederilor alin.5, în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului.

Nerespectarea de către avocat a prevederilor alin.6 constituie abatere disciplinară gravă, iar răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă, după caz.

Potrivit art.7 alin.4 din statutul profesiei de avocat, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, avocatul este dator să dea clientului sfaturi juridice corespunzătoare legii şi să acţioneze numai în limitele legii, statutului, codului deontologic, potrivit crezului său profesional.

Potrivit art.114 alin.2 din acelaşi statut, activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în interesul clientului, apreciat în limitele legii, ale prezentului statut şi ale codului deontologic.

Potrivit art.144 alin.2 şi 3 din statut, avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea conştientă a unui client în activităţi infracţionale. Un avocat este îndreptăţit să se retragă imediat şi să renunţe la asistarea şi reprezentarea clientului, în cazul în care, acţiunile şi scopurile clientului, deşi aparent legale la începutul asistenţei şi/sau reprezentării, se dovedesc pe parcursul acesteia ca fiind infracţionale.

Potrivit deciziei nr.1486 din 27.10.2007 a Comisiei Permanente a Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.), începând cu 1.01.2007 Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană se aplică în România ca fiind şi Codul deontologic al avocatului român.

Astfel, potrivit pct.1.1 din acest cod, îndatoririle avocatului nu se limitează doar la executarea fidelă a unui mandat în cadrul legii. Avocatul trebuie să vegheze la respectul Statului de drept şi a intereselor celor ale căror drepturi şi libertăţi le apără.

De asemenea, sub rezerva respectării stricte a normelor legale şi deontologice, avocatul are obligaţia de a apăra întotdeauna cât mai bine interesele clientului său, chiar în raport cu propriile sale interese sau cu interesele confraţilor săi.

Rezultă aşadar că obligaţia avocatului de a apăra interesele clientului său nu este una absolută, ci aceasta subzistă numai până la punctul în care aceste interese intră în coliziune cu dispoziţiile legale. Altfel spus, mai presus de interesele clientului este legea, astfel încât avocatul nu are o fidelitate oarbă faţă de clientul său, fiind obligat să se abţină de la asistarea/reprezentarea acestuia, atunci când clientul este angrenat în activităţi ilicite şi, mai grav, infracţionale.

Într-o asemenea ipoteză, avocaţii nu beneficiază de imunitate în faţa legii penale, ci răspund pentru faptele penale săvârşite în exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta.

În apărarea sa, inculpatul Roşu nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care este acuzat, susţinând că a exprimat doar opinii juridice şi că a acţionat în interesul clientului său.

În speţă, contrar susţinerilor sale, inculpatul Roşu nu este acuzat de fapte care se circumscriu exercitării cu bună-credinţă şi în limitele legii a profesiei de avocat, ci de implicarea sa în demersuri ilicite, săvârşite în contextul existenţei unui grup infracţional organizat cu ramificaţii transfrontaliere din care a făcut parte încă de la data constituirii lui, ce a avut ca scop însuşirea unor bunuri prin încălcarea legii, lucru care s-a şi realizat în cele două cazuri care fac obiectul cercetărilor în prezenta cauză (Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa)”, se arată în motivarea Înaltei Curți.

Context. În decembrie anul trecut, Înalta Curte a dat verdictul final în dosarul Ferma Băneasa: omul de afaceri Remus Truică a fost condamnat la șapte ani de închisoare, israelienii Benyamin Steinmetz și Tal Silberstein au primit câte cinci ani de închisoare, iar autoproclamatul prinț Paul al României, trei ani și patru luni.

Jurnalistul Dan Andronic a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, iar avocatul Robert Roșu, 5 ani de detenție efectivă.

Paul al României a fugit din țară și este dat în urmărire internațională. La fel și miliardarul israelian Beny Steinmetz. Aceasta nu l-a împiedicat, ca la începutul anului, să se prezinte la procesul de corupție din Geneva, unde a fost condamnat, de asemenea, la 5 ani de detenție, în primă instanță. Deși pe numele lui era emis de România un mandat internațional de arestare prin Interpol, în mod inexplicabil, autoritățile din Elveția nu l-au pus în aplicare.

Prin verdictul definitiv din 17 decembrie 2020, Înalta Curte a decis și confiscarea de către stat a terenurilor fostei ferme regale de la Băneasa și a pădurii Fundu Sacului din Snagov în valoare de 145 de milioane de euro.

Potrivit judecătorilor, ferma regală de la Băneasa nu era în proprietatea Casei regale, ci era dată în folosință Domeniilor Coroanei de către statul român. Cu toate acestea, ferma a fost revendicată de Paul al României, deși – în 2008 – nu îi era încă recunoscută calitatea de moștenitor al lui Carol Grigore Mircea Lambrino, bastardul Regelui Carol al II-lea.

Așa zisul prinț Paul se numea în realitate Paul Lambrino, dar și-a schimbat numele în cartea de identitate în Paul Philippe Al României.

În 2006, Paul Al României şi-a vândut drepturile succesorale companiei Reciplia condusă de Truică şi controlată de holdingul miliardarului israelian Benyamin Steinmetz. Gruparea ar fi reuşit apoi să dobândească terenurile prin corupţie şi protecţie la nivel înalt.

Ar fi încercat să pună mâna chiar pe castelul Peleş şi să ceară despăgubiri pentru domeniul regal de la Balcic.
Mai mult, gruparea ar fi atentat la întreaga avere e Casei Regale.

„Ulterior, ca urmare a contractului de cesiune, inculpatul Al României Paul Philipe a semnat alte înscrisuri/contracte prin care s-a urmărit ascunderea provenienţei ilicite a unor bunuri ce urmau a fi retrocedate, între care actele adiţionale la acesta din datele de 20.03.2007, (vizând respectiv 12 bunuri imobile, între care şi Palatul Peleş), 04.04.2007 (vizând bunurile imobile care compun domeniul regal Balcic), 04.10.2007 (vizând 11 bunuri imobile, terenuri agricole, forestiere precum şi clădiri în Sinaia şi Bucureşti), precum şi antecontracte de vânzare -cumpărare, înţelegeri”, arăta DNA.

Paul Lambrino s-a judecat cu Casa Regală a României pentru a fi recunoscut drept prinţ moştenitor şi pentru a dobândi o parte din averea Casei Regale.

În februarie 2012, Instanţa Supremă a recunoscut sentinţa din 1955 a unei instanţe din Lisabona prin care tatăl lui Paul, Carol Mircea Grigore, era recunoscut ca fiu al regelui Carol al II-lea. ÎCCJ i-a recunoscut lui Paul Lambrino calitatea de nepot al regelui Carol al II-lea şi drepturile ce decurg de aici în ce priveşte averea regelui exilat, nu averea Casei regale.

Potrivit Casei regale a României, decizia Înaltei Curţi din 2012 nu a creat niciun drept dinastic şi nici nu a stabilit apartenenţa lui Paul al României la familia regală.

Notă: Alex Costache este jurnalist și la Știrile TVR. 

Sursa Foto: Facebook

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

40 comentarii

  1. Sah la rege ! Aceasta este o sentinta si o motivare care zguduie din temelii establismentul juridic de la noi in care statul de drept era cat pe ce sa se transforme in statul penal(ilor) . Vom vedea si urmarile acestui adevarat tsunami.

    • Asta este imaginea HOTILOR IN ROBA care protestau pe scarile tribunalului si carora le este frica sa nu fie si ei prinsi pentru fapte asemanatoare. Asa inteleg unii sa faca avocatura, unii carora nu le mai ajung banii.

    • Implicarea avocatului infractor e clara, nu aici e problema. Problema e la judecatorii care au acceptat initial retrocedarea ilegala. Daca tu ai in fata decretele de nationalizare si in ele nu apar deloc bunurile pe care vor unii sa le retrocedezi, tu ca judecator cum poti face asta? Pe langa avocatul infractor, la puscarie ar trebui sa stea si judecatorii care au retrocedat ilegal toate aceste bunuri.

  2. O motivare elocventa,fundamentata, care are darul de a convinge prin raportare la toate probele administrate in cauza.Fara indoiala ca onoarea si credibilitatea SC A TZA sunt puse serios la incercare dupa o astfel de motivare.Nu putem asista cum bucati intregi din patrimoniul statului roman sunt insusite in mod constient prin demersuri ilegale,in scopul obtinerii de beneficii materiale ilicite.Ce a facut RR nu are nicio legatura cu exercitarea cu buna credinta a profesiei de avocat, cu exprimarea de opinii in acest cadru, lucru dovedit prin trimitere la probele administrate in cauza. Cel putin asa se vede din motivarea hotararii.

  3. Dacă pe tine te ia cu somn după doar 2 pagini, nu înseamnă că alții nu-s capabili să citească 700 pagini.

  4. Era evident că n-a fost condamnat pentru exercitarea meseriei de avocat. Singura chestie pe care n-o știam, dar o aflăm din motivare, e precizia prevederile statutului avocaților. Ia mai citiți odată:
    „Potrivit art.144 alin.2 şi 3 din statut, avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea conştientă a unui client în activităţi infracţionale”. Sună de parcă ăia, când au scris legea, s-au gândit la avocatul Roșu și la ce avea el de gând să facă.
    Și ce s-au mai isterizat colegii de breaslă să-l apere! Săriți, abuz, dictatură, bla-bla-bla.

    • Cei care au scris acea lege (statut) sunt tot dintre cei care îi iau apărarea mafiotului. Prejudiciu de milioane de euro rezultat din infracțiune? Săracul de el! Meanwhile, cine săvârșește grava faptă de a absenta de la adunările baroului primește imediat amenințarea cu sancțiunea disciplinară.

  5. Asteptam cenusa in cap din partea celor care sustineau ca omu e nevinovat si e un abuz.

  6. Majoritatea avocatilor de real estate din tara asta ar merita acelasi lucru pentru ca au pus umarul la furtul generalizat al terenurilor. Atat ei, cat si functionarii care au dansat la comanda lor. Ar fi frumos ca intr-o zi sa putem spune ca s-a facut dreptate in toate cazurile de retrocedari ilegale…

    In orice caz, felicitari judecatorilor!

  7. Ocupatii pentru hoti si ticalosi : politrucie , avocatie , banche-rie …

  8. Nea Alifie are două intrebări tehnice:
    – Prins Pol du Rumanie trebuie intâmpinat la intrarea in sala cu dușuri cu formula:”Alteță Regală” sau la puscărie nu se ține cont de sângele albastru ?
    – Numele de familie al d-lui avocat Robert Mihăiță are vreo legătură cu reacțiile cutanate care pot apărea după dușurile prelungite presărate cu scăpări de săpun pe pardosea ?

    • Te cam grăbești cu Prins Pol, cred că mai ai de așteptat minim 10 ani până o să îl vezi adus

  9. Cei mai mulți, dacă nu chiar toti avocati implicați in tranzactii imobiliare, induc în eroare proprietari și merită aceeași soartă.
    Acești avocati sunt un fel de Dragnea, promitând ce de fapt interpretarea juridică este contrară

  10. Hai d-nu Avocat fenechiu de la pnl, acum ce mai zici? Halal !

  11. De andronic ce sa mai zicem. Se dădea crucificat impreuna cu Paulica al Țării Românești, Moldovei, Transilvaniei și ce o mai fi pe acolo că orice e bine venit! Bine ca pe Al Europei la nasit marinarul.

  12. Hadiii băieții mei nu mai protestați…halal de avocați conduși de un individ zis Briciu fosta mîna dreaptă a securistului Florea care au păcălit tinerii cu întrebări capcană de intrare în barou…ei au luat banii și fraerii au rămas cu țeapă…tot U.N.B R ul este un grup infracțional organizat…

  13. Splendida motivare!

  14. Sa trimiteți și la Barou motivarea, poate se mai gândesc dacă mai fac proteste fanteziste cu banderole… în loc sa verifice și sa asigure etica ocupației de avocat.

  15. EXCELENTĂ MOTIVARE, CINSTE JUDECĂTORILOR!

  16. Desi dosarul pune problema moralitatii intregului lant de indivizi si institutii publice si private care sunt implicate in aceste afaceri, trebuie facuta diferenta intre legalitate si moralitate. Este evident ca aceste firme de avocatura nu sunt populate de oameni onorabili (in sensul pur al cuvantului), dar la fel de clar este si ca asistarea clientului nu este ilegala. Desi „a pune umarul” pentru actiuni ce fura statul si imbogatesc diverse retele merita oprobriul public, in nici un caz nu pot duce la condamnarea la inchisoare pentru avocatul respectivilor. Poti sa pui la indoiala portretul de om exemplar al acestui avocat (asa cum e pictat de sustinatorii sai), dar nu ai nici un temei pentru condamnarea la inchisoare. Societatea va trai tot timpul intr-o zona „gri”, dar tocmai de aceea legea nu condamna si nu sactioneaza ceea ce „simtim” ca este imoral, ci fapte clare, bine definite in lege si probate de organele de cercetare penala. Orice altceva, ne-ar pune pe oricare dintre noi, indiferent de profesie.

    • Stimate cetățean,
      Recitiți articolul – este vorba de un avocat care a fost parte a unui „grup infracțional organizat”, nu despre moralitate.

    • mai pe scurt aia erau prea prosti sa puna toata afacerea la cale fare asistenta lui interesata.

  17. Acesti judecatori care scriu astfel de aberatii merita sa fie exclusi din magistratura si aruncati acolo unde l-au trimis pe RR. Noaptea cutitelor lungi se instaureaza usor, usor, iar naivii pun botul la povesti fara substanta juridica.

    • Ai emoții că nu poți să-ți mai înveți clienții la prostii? Motivarea judecătorilor e mult mai convingătoare decât bălăriile cu ”exercitarea profesiei de avocat” pe care le tot îndrugă unii și alții.

  18. Atunci când aud de „mari case” de avocatură din România şi insolvenţe, privatizări, retrocedări, paradisuri fiscale – aud, de fapt, un singur cuvânt: CORUPŢIE. Aceste grupări conduse de foşti securişti, miliţieni şi procurori sunt în cârdăşie cu magistraţi, notari, experţi. Uneori sunt chiar rude între ei. Au oameni peste tot conectaţi la jaful public.

    Ruinarea României s-a făcut cu funcţionari corupţi şi jurişti şi mai corupţi. Exact ca domnul Robert Roşu şi mulţi alţii.

  19. Nimic din ce scrie acolo nu arata ce fapte penale a savarsit Rosu; decat eventual ca a avut niste clienti care (posibil – daca asta rezulta din alte parti din motivare) sa fie ei implicati intr-o schema de fraudare; dar in mod normal super-judecatorii respectivi ar fi trebuit sa arate ce actiuni/omisiuni concrete a savarsit condamnatul Rosu: data/ora/minutul cand a bagat degetele in priza/a calcat pe bec/a fluierat in biserica, in forma prevazuta de legea penala; toate pasajele decupate mai sus de autorii articolului sunt doar vorbarie care descriu doar relatia profesionala – normala – pe care un avocat a avut-o cu clientii lui, nimic din acele decupaje nu constituie fapte penale, separat de eventuala infractionalitate a clientilor sai; si atunci despre ce e vorba acolo? cu teoria asta penibila, nedemna de judecatori la Inalta Curte de Casatie si Justitie, se pot baga la puscarie jumatate din partile care sunt in dosarele din Romania (si in lume in general, pentru ca e aceeasi situatie), pentru simplul motiv ca s-au dus in fata instantei fara sa aiba o pozitie procesuala perfecta

    • Dati-ne un exemplu, ce fapta l-ar incrimina pe un avocat care ajuta niste infractori sa duca la capat nepedepsiti o infractiune si pentru asta are procent? Daca ar fi avocatul unui criminal si l-ar sfatui ce urme sa stearga (a nu se folosi…), ce arma sa utilizeze…?

    • Ai spus cu gura ta jumatate din cei care actioneaza in Romania sunt hoti si excroci.
      Ar fi bun un Tepes sai rezolve sa traim fara furaciunile puse la cale de gulerele alea studioase… furtul cu cu legea in mana e cu mult mai ticalos decat cel care vine iti smulge un lantisor si fuge sa cumpere o bere si 2 mici.

  20. Eu nu sunt de acord. Pare o motivare scrisa pentru opinia publica, iti spune exact ce vrei sa auzi . Dar sunt pure afirmatii , nu apare nicio proba . Marea „PROBA” este o opinie juridica in care apar niste obiectii. Dar aceasta opinie nu are cum sa stabilieasca daca se incalca o lege sau nu pentru ca nu este data de o autoritate. Este ca si cum eu scriu pe o foie ca eu cred ca lucrul X nu este asa iar apoi cineva este condamnat pentru ca trebuia sa ia de buna opinia respectiva. E noaptea mintii…
    Nu avocatul a restituit bunurile , ci niste judecatori ! Un avocat nu este organ de cercetare penala ca sa vada daca ceea ce a cerut un client in instanta este legal sau nu. Tocmai pentru asta e instanta , sa stablieasca.
    Daca avocatul asta depunea niste acte falsificate sau dadea un sfat clientului ca acesta sa incalce legea atunci era logic sa fie condamnat. Nimic de acest gen, nici cea mai mica proba. Doar niste prezumtii ale judecatorilor.
    Motivarea este deci „misto” pentru public dar o rusine pentru justititie

    • In noua era macovista in care (inca) se afla, justitia se clatina din temelii. Toate principiile ei pur tehnice sunt aruncate la cos de dragul unei „dreptati” ideologice. Ce mai conteaza argumentele de drept, cand prostimea vrea sange? E de ajuns sa citesti aberantele comentarii de mai sus, ale unor oameni pretins inteligenti (ca deh, pe aici se invart doar din aia scoliti, nu tarani cu patru clase), ca sa intelegi ca ratiunea, adevarul, dreptul insusi nu mai au nicio valoare. Ideologia e tot ce conteaza. Bogatii, oamnii de afaceri, avocatii sunt a priori vinovati ideologic vorbind, deci trebuie pedepsiti. Minoritarii fanatici de tip usr plus care vremelnic au ajuns in fruntea tarii, rezistentii de profesie, jubileaza. Li s-a dat sange!

    • F buna observatia si comentariu, sper sa nu fie sters si inlocuit cu toate elucubratiile de mai sus care nu au niciun sens, la fel ca si motivarea. ICCJ cu aceasta motivare s-a transformat intr-o creatoare de scenarii, nu mai ai legatura absolut deloc cu dreptul. Toate informatiile cu caracter juridic din prezenta motivare sunt vorbe aruncate in bataie de joc, fara nicio argumentatie. Tot ce se explica(dar fara sa se coroboreze cu elementele de drept) este partea faptica, asa pentru public sa inteleaga el “scenariul”, “povestioara”. Sa le fie rusine acestor judecatori care au facut aceasta povestioara. Sunt alti judecatori extraordinari care n au loc de ei la ICCJ, iar ei din pozitia aia isi bat joc de intreg sistemul judiciar si de DREPT in general, niste nimicuri, din pacate…

  21. Stimati avocati, opriți gargara.
    Opriți implicarea și participarea activă la furturi și fărădelegi

  22. Foarte bine,acest avocat infractor trebuie sa plateasca.Este o picatura in oceanul infractiunilor!

  23. Ce intelegi prin incomod si pentru cine?
    E cumva cine stie ce opozant al sistemului? statul paralel cumva tovarase?
    Cine la inchis ca nui placea culorea ochilor? sau ca a pus la cale un jaf.

  24. Penibila motivarea, chiar așteptăm cu interes sa vad ce au descoperit. Răspunsul nimic. Fix asta trebuie sa facă orice avocat pentru clientul sau. Sa și pună toată priceperea și scoată din piatră seacă argumente sa câștige un litigiu pentru clientul sau deși nu are dreptate. E o rușine fără margini ce au putut face judecătorii aceștia. Orice avocat va putea fi condamnat dacă acorda asistenta unui client ce nu deține adevărul juridic…este finalul șansei reale la apărare, nu va bucurați aiurea cei care nu înțelegeți despre ce este vorba. Ziariștii de la g4media, ma dezamăgiți va bucurați fără sa aveți habar ce se întâmplă într o altfel de situație.

    • Avocatii sunt scoliti sa te ajute sa furi? si sa planga dupa ca nu au facut decat ce era in fisa postului?
      Alo bre atunci sa legalizam jaful daca tot e pe fata.

    • Motivarea e ilara. Nu exista in fragmentele selectate nici o proba directa, care sa implice inculpatul avocat. Motivarea e un fel de povesti cu zane, bazata pe faptul ca in opinia completului, avocatul „trebuia sa stie”. Noaptea mintii. A doua chestiune: inculpatul trebuie sa fie, in opinia completului, si judecator, si sa stie daca are sau nu are dreptul clientul lui. In aceasta situatie principiul contradictorialitatii este eliminat, pentru ca instanta se dezinvesteste de dreptul de a cerceta speta, si isi atribuie doar rolul de a dispune, fara cercetare judecatoreasca. Ori cercetarea judecatoreasca exact acest rol il are: de a stabili, pe baza probatoriului prezentat, care parte are dreptate!. Din pacate, citesc comentarii si raman siderat. Vad numai ura si necunoastere, dar cu emiterea de judecati de valoare. Le doresc „justitiarilor de tastatura” sa intalneasca numai judecatori ca cei care au compus completul, si sa ia maximul special al pedepsei pentru fiecare caz in parte, ca e amenda sau privare de libertate. A, am uitat: justitia dura e buna NUMAI cand li se aplica altora!

  25. 1.Asta-i motivare pentru a băga un om la pușcărie? Credeam că avocatul a falsificat vreo semnătură, a fabricat vreun act de proprietate, a dat vreo șpagă etc. Pentru că a “știut” că al său client nu are dreptate este infracțiune? În ce lege scrie treaba asta?

    2.Cine spune că am dreptate sau nu? Avocatul sau judecătorul?

    3.Dacă-i așa cum spune ICCJ, atunci treaba avocatului este acela de a mă judeca, nu de a mă apăra, oricât de ticălos ar spune unii că sunt. Cam asta spun ideologii de la ICCJ. Adică sunt hoț și ticălos mai înainte de a o spune judecătorul. Atunci judecătorul ce mai face? Și procurorul?

    4.Deci, atenție: dacă faceți o boroboață (nu se poate să nu faceți, tre’ să faceți voi ceva, este imposibil…), o să vă apărați singuri. Că avocatul vă va spune “ești vinovat, nenicule, nu-mi turna mie baliverne”, că na, omul nu vrea să plătească oalele sparte împreună cu tine. Pricepeți unde bate motivarea ICCJ? Avocatul trebuie să facă treaba și a judecătorului, și a procurorului.

    5.Și în fața judecății avocatului pe mine cine mă apără?

  26. Comisionul era prea mare….asta i-a purtat ghinion :-)))