Modul în care dormitul în școlile vechi reînvie Japonia rurală

Pe măsură ce populația în scădere a Japoniei migrează tot mai mult către orașe, 450 de școli rurale se închid în fiecare an. Acum, unele sunt transformate în hanuri unice, scrie BBC.

Soarele dimineții se filtrează prin ferestrele înalte, luminând rândurile de birouri din lemn unde elevii recitau cândva simbolurile de scriere kanji. Dar în loc să atragă copii gălăgioși, această sală de clasă atrage acum călătorii în căutare de relaxare profundă și o imersiune unică în cultura rurală japoneză.

Aceasta este Hare to Ke, o fostă școală primară transformată în pensiune, situată în munții Miyoshi din Shikoku, cea mai mică dintre cele patru insule principale ale Japoniei.

Hare to Ke ocupă fosta școală primară Deai, care s-a închis în 2005 după ce numărul elevilor a scăzut la doar cinci. Potrivit unui ziar local, în perioada sa de glorie, în 1945, școala avea peste 500 de elevi, dar, la fel ca multe școli rurale din Japonia, s-a golit treptat, deoarece familiile au migrat tot mai mult către orașe. După opt ani în care a stat goală, școala a fost oficial dezafectată în 2013.

Astăzi, populația din Miyoshi a scăzut de la un vârf de 77. 779 de persoane în 1955 la aproximativ 20 000, iar mai mult de 40% dintre locuitorii săi au vârsta de 65 de ani sau mai mult. În deceniile care au urmat boom-ului economic postbelic al Japoniei, declinul industriilor locale și exodul constant al tinerilor au lăsat Miyoshi cu o populație îmbătrânită și o infrastructură abandonată. Până în 2012, Miyoshi avea 28 de școli nefolosite, iar oficialii locali au început să caute în mod activ propuneri de reutilizare a acestora.

Dar designerul Shuko Uemoto din Tokyo a avut o idee. Uemoto a vizitat Miyoshi pentru prima dată în 2014 împreună cu fiul ei în vârstă de doi ani și a fost impresionată de frumusețea liniștită a locului. „Apa și aerul de aici sunt complet diferite,” Uemoto a declarat pentru BBC. „Când am stat aici pentru prima dată, simptomele de astm ale fiului meu au dispărut pur și simplu. Acel moment a rămas cu adevărat în mine”.

„Îmi amintesc că m-am gândit, dacă copilul meu ar crește înconjurat de acest tip de natură, cum l-ar modela asta? Am fost foarte entuziasmată de idee,” a spus ea. Când a dat peste apelul celor din Miyoshi pentru propuneri de revitalizare, s-a întors să viziteze câteva dintre celelalte centre educaționale goale din zonă. În momentul în care a pășit în curtea liniștită a Școlii Primare Deai, a știut că a găsit ceva special.

„Sunetul râului, lumina soarelui, liniștea, toate se simțeau pline de potențial,” a spus ea. Uemoto s-a mutat din Tokyo, a prezentat un plan de afaceri detaliat pe trei ani și a lansat ceea ce avea să devină Hare to Ke, cu sprijinul oficialităților locale și al locuitorilor.

„Școala a fost un reper local, dar a stat în întuneric, închisă de comunitate. Acum, luminile sunt din nou aprinse, iar oamenii și-au recăpătat un sentiment de apartenență emoțională. Faptul că străinii sunt acum atrași aici și o găsesc atrăgătoare i-a ajutat pe localnici să-și recapete încrederea. Cred că aceasta este cea mai mare realizare, ” a declarat Yuko Oka, un oficial din cadrul diviziei de revitalizare regională a Miyoshi.

Astăzi, 13 dintre școlile abandonate anterior din Miyoshi au fost transformate în cafenele comunitare, birouri satelit și case de oaspeți precum Hare to Ke, care a devenit un model pentru modul în care școlile abandonate pot insufla o nouă viață în numeroasele comunități în declin din Japonia.

Dar va fi suficient pentru a evita criza liniștită care se desfășoară în mediul rural al Japoniei? Pe măsură ce țara continuă să se confrunte cu o îmbătrânire rapidă a populației și cu una dintre cele mai scăzute rate ale natalității din lume, ea pierde aproape 900.000 de locuitori în fiecare an. Conform unei estimări, mai mult de 40% din municipalitățile Japoniei ar putea înceta să existe într-o zi.

Pe măsură ce generațiile tinere schimbă din ce în ce mai mult zonele rurale cu orașele, aproximativ 450 de școli se închid în fiecare an, conform Ministerului Educației, Culturii, Sportului, Științei și Tehnologiei (MEXT) din Japonia. Ca răspuns, un număr din ce în ce mai mare dintre aceste clădiri odată goale sunt acum reimaginate pentru a revitaliza regiunile depopulate ale Japoniei.

La Hare to Ke, oaspeții nu sunt doar cazați într-o sală de clasă refolosită, ci se reconectează cu natura și cu ei înșiși prin odihnă și relaxare. Numele hotelului face aluzie la un concept tradițional japonez al timpului, hare referindu-se la sărbători sau festivaluri speciale, iar ke la viața cotidiană, obișnuită. Din punct de vedere istoric, cele două au existat în echilibru, dar în urma creșterii economice postbelice a Japoniei, mulți cred că această distincție a dispărut, viața de zi cu zi devenind dominată de stimulare și abundență de tipul hare.

Hare to Ke invită oaspeții să redescopere acel ritm străvechi prin simplitate și liniște. Îmbrățișând încetineala și conștientizarea senzorială, acesta încurajează oaspeții să se întoarcă la profunzimea „ke”. Vizitatorii sunt întâmpinați de aroma cafelei proaspăt preparate, pot să soarbă ceai de plante, să doarmă pe coloana sonoră a foșnetului copacilor și să se trezească în aerul proaspăt de munte.

Planificați-vă călătoria

Hare to Ke Design Hostel este situat la aproximativ 20 de minute de mers cu mașina de stația Awa-Ikeda (linia JR Dosan) sau la aproximativ 75 de minute de mers cu mașina de Aeroportul Takamatsu. Închirierea unei mașini este recomandată pentru ușurința călătoriei în această regiune rurală. Proprietatea oferă două opțiuni distincte de cazare: „planul standard” include o noapte de cazare, o cină cu pizza făcută manual și acces la sauna din incintă.

Opțiunea Sleep Trip include cină din ingrediente de proveniență locală și aceleași facilități ca și planul standard, plus infuzii din plante, aromaterapie și experiențe de relaxare bazate pe natură. Rezervările se pot face doar prin e-mail la [email protected].

Oaspetele Chill Kouri, care a descoperit Hare to Ke din întâmplare în timpul unei călătorii cu mașina prin Shikoku împreună cu un prieten, s-a făcut ecoul acestui sentiment de restaurare neașteptată. „Drumul spre munți a fost sinuos și îngust, dar când am ajuns, am fost uimit. Atmosfera era nostalgică, dar proaspătă, și totul din clădirea școlii vechi a fost păstrat și administrat cu grijă,” a spus Chill. „Nu este doar o renovare; este un loc în care întregul concept se simte viu”.

Inspirat de cadrul său bucolic, hotelul a lansat recent un program specializat axat pe îmbunătățirea somnului profund. Oaspeții sunt întrebați ce le perturbă somnul în mod obișnuit și, pe baza răspunsurilor lor, primesc un ceai de plante medicinale amestecat personalizat. Experiența încorporează aromaterapie, sunete și parfumuri liniștitoare – implicând toate cele cinci simțuri pentru a ghida vizitatorii către odihna ideală.

Ideea a venit după ce Umemoto s-a mutat în Miyoshi și a realizat cât de profund dormea. „Nu mă așteptam să simt o asemenea diferență, dar aerul și liniștea m-au ajutat să mă odihnesc mai profund decât o făcusem în ultimii ani,” a spus ea. Recunoscând că mulți locuitori ai orașelor întâlnesc rareori liniștea adevărată sau întunericul natural, Uemoto a văzut o oportunitate de a crea această ofertă „Sleep Trip”.

„Mulți oameni se luptă să doarmă în timp ce călătoresc,” a spus Uemoto. „Dar dacă poți dormi profund, doar pentru o noapte, se transformă întreaga călătorie. Vreau ca oaspeții să simtă asta. Înconjurați de aerul de munte, de strigătul căprioarelor pe care îl puteți auzi doar dacă rămâneți peste noapte, de căldura saunei din adâncul sufletului, sper că oamenii se pot relaxa cu adevărat aici”.

De mai bine de 400 de ani, locuitorii din regiunea înconjurătoare Nishi-Awa au cultivat câmpuri terasate pe pante de până la 40 de grade, păstrând nu numai practicile agricole, ci și peisajul și cultura acestor comunități montane. Oaspeții care achiziționează opțiunea Sleep Trip sunt serviți la cină cu cereale recoltate de pe acest teren provocator, împreună cu legume de sezon și carne de vânat din surse locale.

Designul Hare to Ke păstrează căldura și farmecul trecutului școlii. De-a lungul aleii exterioare care duce la intrare, au rămas picturile murale de absolvire realizate de foștii elevi. Sălile de clasă prezintă trimiteri jucăușe la trecut: diagrame de ochi, flacoane și tablouri cu cretă evocă un sentiment nostalgic. Afară, localnicii care au frecventat școala când erau copii se adună acum pe vechiul teren de sport pentru a juca gateball sub privirile oaspeților.

Unul dintre punctele de atracție ale fostei școli este sauna, care a devenit o destinație în sine. „Ești învăluit în aroma ierburilor în timp ce privești pădurea prin fereastră,” a declarat oaspetele Mari Azumi. „Camera saunei este căptușită cu cedru cald, iar peisajul montan se desfășoară liniștit în fața ta. După căldură, te scufunzi într-o baie rece umplută cu apă de izvor din munți – crocantă, curată și răcoritoare.

„Apoi vine odihna în aer liber. Te întinzi sub copaci și, în acea liniște, începi să simți că te confunzi cu peisajul. Este extraordinar, nefamiliar, dar și profund nostalgic. Ca și cum ne-am întoarce la ceva ce am uitat demult. Ca și cum ne-am întoarce la natură.”

Alte sejururi școlare în Japonia

Akizuno Garten (Wakayama)

Această fostă școală a fost transformată de locuitorii din zonă într-un refugiu rural axat pe schimbul comunitar. Oaspeții se pot bucura de mâncare făcută în casă și pot lua parte la ateliere de sezon. Situl include, de asemenea, un atelier de dulciuri și un muzeu despre cultivarea locală a mandarinelor.

Katakuri no Yado (Niigata)

Situat adânc în Akiyamago, unul dintre cele „100 de sate ascunse” desemnate de Japonia, acest han de munte îmbină bucătăria locală, băile termale și turismul artistic. Atrage excursioniști și vizitatori ai Echigo-Tsumari Art Triennale.

Moriumius (Miyagi)

O fostă școală din orașul Ogatsu, afectat de tsunami, a renăscut ca un han educațional practic și pentru familii. Oaspeții pot încerca plimbările prin pădure, pescuitul de arici de mare și gătitul în aer liber în acest simbol al redresării condus de comunitate.

Potrivit lui Koji Kamizasa de la biroul de turism din Miyoshi, „Hare to Ke face parte dintr-o poveste mai amplă – una în care Japonia rurală își revendică viitorul nu prin turism ostentativ, ci prin crearea de experiențe intime, de bază și cu adevărat locale”.

De exemplu, hotelul oferă ateliere de gătit sezoniere, unde rezidenții îi învață pe oaspeți cum să prepare mâncare cu ingrediente cultivate local. În plus, în fiecare a doua duminică a lunii, Miyoshi organizează o piață de noapte unde rezidenții nu numai că vând mâncare, dar și îi învață pe vizitatori despre Awa Odori, dansul tradițional emblematic din Tokushima.

Oaspeții interesați de trecutul plin de povești al regiunii nu ar trebui să rateze Festivalul anual de vară Mt Tsurugi (17 iulie), un ritual sacru despre care se crede că datează de mai bine de 900 de ani. Având loc la vârful de 1.955 de metri al muntelui omonim, festivalul cuprinde o procesiune dramatică în care locuitorii îmbrăcați în robe albe transportă un mikoshi (altar portabil) pe cărările abrupte ale muntelui. Cântările lor ritmice răsună prin pădure, însoțite de sunete de flaute și tobe.

Pe măsură ce Miyoshi continuă să se confrunte cu depopularea, evenimente de acest gen, la care călătorii pot participa, nu numai că ajută la păstrarea identității culturale, dar și îi introduc pe vizitatori în tradițiile durabile ale regiunii. Atracțiile din apropiere, cum ar fi Valea Iya și podul său iconic de viță de vie Kazura, atrag, de asemenea, iubitorii de natură. Mulți călători combină aceste atracții cu o noapte la Hare to Ke, făcându-l o bază atât pentru reflecție, cât și pentru aventură.

Pentru mulți membri ai comunității, Hare to Ke este mai mult decât o pensiune – este un spațiu în care amintirile vechi reapar și altele noi sunt create. „Într-o zi, o femeie în vârstă de 80 de ani a venit cu nepoata ei,” își amintește Uemoto. „A deschis un vechi album de absolvire și a arătat spre ea însăși mai tânără, spunând, ‘Asta sunt eu!’ Era atât de fericită.

„Chiar și fostul director s-a întors în vizită,” a adăugat Uemoto. „Această școală nu este’doar o clădire; conține poveștile oamenilor. De aceea, reconversia ei nu a fost o responsabilitate ușoară. Dar mă bucur că am creat un loc în care se pot întoarce”.