G4Media.ro

Ministerul Culturii vorbește în premieră despre cazul 10 edituri vs. biblioteca pentru…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

19 comentarii

  1. Auzi tu, bliblioteca pentru corporatisti :)))))

    • Tu cu asta ai ramas din tot articolul asta, „bliblioteca pentru corporatisti”?

    • Imi cer scuze. Nu stiam ca trebuie sa fac un rezumat si sa explic ce a vrut sa spuna autorul.

    • Bookster a venit cu o idee de afacere excelenta – cere companiilor sa suporte o parte din pretul serviciilor. Practic, poate oricine sa-si deschida un cont la ei, dar daca esti „corporatist” si corporatia la care lucrezi are cont pe Bookster.ro, beneficiul vine la pachet cu salariul.

    • Stai Alex linistit, ca imediat apare si biblioteca pentru latrinisti si romaniatevisti, cu cartile scrise in puscarii de celebrii infractori, pardon, domni profesori!

  2. „criticii Bookster, care arătau că acest serviciu ar fi singurul care câștiga (în defavoarea autorilor și editurilor) folosind produsul altora.”

    Este ca si cum fierarul s-ar supara pe potcovar pentru ca foloseste ciocanul cumparat de la el pentru a potcovi mai multi cai, in loc ca fiecare proprietar de cal sa cumpere cate un ciocan aferent fiecarui cal! Bozeeee …

    Ce importanta are din ce face Bookster banii, din transport sau din taxa de inchiriere? Daca ar zice invers, ca transportul este gratuit dar costa inchirierea cartii, ar fi mai multumite editurile!? (Oricum plateste compania costul, utilizatorul final – ala care chipurile nu mai cumpara de la editura – oricum habar n-are ce/cat/cum se plateste).

    Dar mai asteptam informatii noi, caci pare ca ceva ne scapa – e ilogic sa fie asta motivul pentru „concurenta neloiala”.

    • Hai, ca nu e chiar asa greu.
      Bookster e „biblioteca”.. imprumuta acceeasi carte tiparita la 10 cititori. In loc sa vanda 10 carti, editurile vand doar una.

    • Analogia nu se sustine.
      Vezi produsele cu drepturi de autor si difuzare.
      Pe majoritatea casetelor / cd-urilor / vinilurilor / vhs-urilor / dvd-urilor se precizeaza clar conditiile de utilizare si drepturile de proprietate intelectuala.
      Cand cumperi UNA bucata, este pentru vizionare / auditie privata, nu publica, si cu atat mai mult nu pentru a face bani din vizionari publice.

      Este exact cazul unui cinematograf care cumpara un film la un pret incalculabil mai mare decat il cumperi tu pe DVD sau bluray, pentru ca il re-vinde mai departe in scopuri comerciale.

      (** Un corporatist care isi cumpara cartile din librarii, nu citeste siropurile de la bucster)

    • @Tudor: nu stiu daca e ilegal sau legea este incompleta, dar fix asa functioneaza orice biblioteca, publica sau privata – cumpara 2-3 exemplare si le imprumuta cititorilor.

    • @pehash – si cum e asta concurenta neloiala, in conditiile in care asa functioneaza orice biblioteca?

      @ Tudor – obiectia drepturilor de autor nu se sustine, pentru ca inteleg din text ca este rezolvata – se platesc drepturi de autor.
      Uite aici: (referitor) la subiectul drepturilor de autor, ministerul arată în răspunsul său, detaliat, că Bookster a achitat remunerații aferente.

    • @Sanitarul Sint foarte multe persoane si entitati implicate in productia de carte. Dincolo de autor. Un numar estimativ ar fi caseta tehnica a unei carti x2 (cel putin). Toti traiesc din volume vindute, nu din volume recirculate. Daca o editura ar publica o carte in tiraj de 10-20 de exemplare, pretul cartii ar fi de vreo 100 de ori mai mare (Tirajele pornind de la 500, iar cartea devine rentabila de la 1000). In zona asta cred ca e problema, dar nu cunosc subiectul, cunosc oarecum piata de carte.

    • @Armand C: de acord cu tine ca e neplacut pentru respectivii, dar discutia nu se duce in temeni de confort, ci in termeni de baza legala pentru proces. Unde e concurenta neloiala?!

    • Nu este vorba de confort, este vorba de un produs care primeste un pret stabilit in baza seriei mari in care este fabricat si care deodata este valorificat intr-un mod care nu mai permite recuperarea investitiei. Traducerea este tot un bun intelectual, la fel cum sint coperta, paginarea, redactarea etc. aceste bunuri intelectuale nu mai sint remunerate, lucru care este egal intr-un fel cu furtul si nu cu o situatie inconfortabila. Revin, un tiraj de 10-20 de exemplare presupune un cost mult mai mare/bucata, efortul de publicare fiind acelasi (nu are sens sa discutam si despre productia fizica a cartii, care si ea devine inevitabil mai scumpa).
      Despre speta in sine cred ca atragerea ministerului culturii in proces este un fel de fortare a politicului sa reglementeze corect si aceasta zona. Despre “concurenta neloiala” cred ca este doar unul din multele capete de acuzare si functioneaza pe principiul antibioticelir generice, care au vreo 10-15 tulpini, dintre care “una o functiona”.
      Procesul mi se pare dificil, iar reglementarea care ar urma pare si mai dificila.

    • De acord ca in cazul unui tiraj mic pretul ar fi mult mai mare (cu cateva ordine de marime), dar si la acel pret Bookster ar cumpara cartile, dupa care ajungem exact in acelasi punct, cu aceleasi argumente de ambele parti.
      Deci pare ca aspectul acesta nu influenteaza rationamentul.

      Inteleg ce vrei sa spui, este ceva analog cu acordarea drepturilor de autor (cate nu sunt un drept natural!) pentru a incuraja autorii [si apoi s-a exagerat, perioada devenind mult prea lungi si ajungandu-se la aberatia de a ramane mostenire copiilor sau de a fi cumparate de catre altii!].
      Putem accepta un rationament de tipul drepturilor de autor, dar in continuate N-AR fi concurenta neloiala!
      Trebuie sa vorbim calificat, caci altfel ajungem la aberatii!

    • Clar! 🙂
      Despre concurenta neloiala am spus ca mi se pare un termen aruncat pe principiul „cine stie (poate merge)”, si in acest sens mi se pare un semn de amatorism/neprofesionalism. Insa nu atit de multa incredere in aceasta afirmatia ptr ca nu cunosc dreptul comercial si nu ma mira ca in legea despre „concurenta neloiala” sa fie cuprinse aspecte care vizeaza direct aceasta speta.
      Eu semnalam doar ca lucrurile nu sint deloc atit de simple si ca exista un dezechilibru etic si financiar pe care il provoaca un serviciu de tip bookster si ca este nevoie ca acest serviciu sa fie reglementat in consecinta.

    • Ok, am cautat pina si pina la urma asa este definita concurenta neloiala: legea nr. 11/’91 Art.2, pct. 1 „Constituie concurenţă neloială, în sensul prezentei legi, practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei – credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.”
      Si intr-adevar, serviciul bookster produce pagube celorlalti participanti la piata.

    • Ok. Ramane sa vedem ce zice judecatorul.

      Orice concurenta, de orice fel produce pagube celorlalti participanti la piata (ba chiar falimentul!). Deci ceea ce trebuie dovedit este ca ce face Bookster contravine uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei – credinte. Ceea ce nu cred, pentru ca Bookster nu face ceva radical diferit de ceea ce fac celelalte biblioteci (o face doar mult mai eficient si țintit).

      Si da, inclin sa cred ca editurile au pus in plangere o „shaorma cu de toate”, poate iese ceva, pana la urma.
      Pe de alta parte, editurilor le este frica ca daca pierd clientii persoane fizice si urmeaza tiraje mici si scumpe, ajung intr-un fel de monopson.

    • Da, nu imi dau seama, bibliotecile publice sint finantate de stat prin ministere sau consilii judetene si in cazul lor este exclus profitul (nu doar ptr ca sint institutii de stat :)) ci si ptr ca au un scop public bine determinat), deci cumva comparatia nu pare sa fie viabila, dar chiar nu imi doresc ca vreunul dintre noi sa studieze legea de functionare a bibliotecilor, ca sa vada cum se poate suprapune un srl peste ea, ptr ca, asa cum spui, asteptam sa vedem ce zice judecatorul, ca de-aia il platim 🙂 (si repet, cazul nu mi se pare usor si Sint f curios sa vad cum va fi reglementat domeniul asta)

  3. Bibliotecile de stat, cate or mai fi, au „decizie de autorizare”…? Plateste vreuna drepturi de autor, asa cum zice Bookster ca face…?

    As pune pariu ca e tot o invidie a unora care nu sunt in stare sa faca nimic si arunca cu noroi intr-un produs de succes. Sa se ia de mana cu UCMR-ADA, alta institutie de retarzi…