G4Media.ro

Ministerul Culturii vorbește în premieră despre cazul 10 edituri vs. biblioteca pentru…

Ministerul Culturii vorbește în premieră despre cazul 10 edituri vs. biblioteca pentru corporatiști Bookster: E autorizată, dar prin aviz / Legea cere decizie de autorizare

Ministerul Culturii vorbește în premieră, prin răspunsuri transmise G4Media.ro, în cazul procesului deschis de 10 mari edituri împotriva „bibliotecii pentru corporatiști” Bookster, proces de interes major pentru piața de carte și care a stârnit, luna aceasta, vâlvă pe rețelele sociale. Discuțiile au făcut să apară unele informații legate despre acest caz, asupra căruia părțile, inclusiv instanța, au refuzat să facă lumină. Printre aceste informații se numără aceea că unul dintre motivele procesului ține de legalitatea funcționării Bookster ca bibliotecă publică autorizată. Ce spune Ministerul care trebuia să dea autorizația și care figurează, la rândul său, ca pârât în proces?

G4Media.ro a încercat să lămurească situația cerând Ministerului Culturii să explice care e, de fapt, problema și dacă Bookster este, așa cum susține, autorizată, dacă e suficient un aviz pentru a funcționa. Invocând excepții de la Legea privind liberul acces la informații, Ministerul refuză să detalieze care e poziția sa în proces.

În răspunsul semnat de ministrul Bogdan Gheorghiu, instituția guvernamentală nu clarifică explicit problema. Întrebat dacă Bookster avea nevoie, pentru a opera, de aviz sau de decizie de autorizare, Ministerul spune că biblioteca a fost „autorizată” prin „aviz” și face trimitere la litera legii, unde menționează că e nevoie de „decizie de autorizare” din partea ministerului și de avizul altui for, Comisia Națională a Bibliotecilor. Ministerul nu răspunde la întrebarea ce valoare are avizul.

Pe de altă parte, chiar în lipsa unei întrebări referitoare la subiectul drepturilor de autor, ministerul arată în răspunsul său, detaliat, că Bookster a achitat remunerații aferente.

  • Context:
    Anul trecut, zece dintre cele mai mari edituri din țară și Asociația Editorilor din România (AER) au reclamat o firmă și o asociație, care operează biblioteca Bookster, pentru „acțiune în concurența neloială”. În proces apare ca pârât și Ministerul Culturii, instituția căreia îi revine sarcina să autorizeze biblioteci. Bookster – care oferă gratuit servicii de bibliotecă, dar care încheie contracte cu firme și câștigă din transportul și livrarea de cărți către angajații acelor firme – este activă de câțiva ani pe piață și spune că a efectuat până acum peste 3,2 milioane de împrumuturi. Despre caz a scris inițial HotNews.ro, în noiembrie 2019, cu precizarea că părțile refuzau să ofere orice fel de detalii relevante despre proces.
  • Pe 11 februarie, s-au viralizat pe Facebook mai multe articole despre acest proces, în special un articol RFI.ro. Articolele au stârnit pe Facebook discuții între susținătorii Bookster, care criticau editurile pentru incapacitatea de adaptare la nou și pentru „lăcomie”, pe de o parte, iar pe de altă parte criticii Bookster, care arătau că acest serviciu ar fi singurul care câștiga (în defavoarea autorilor și editurilor) folosind produsul altora. Articolul menționat mai sus abordează problema astfel: „Editurile au dat în judecată Bookster, pentru că dezvoltarea acestei biblioteci care are drept clienţi angajaţii unor mari companii din România le-ar afecta vânzările. Potrivit editurilor, faptul că unele dintre cele mai noi titluri din piaţă ajung să fie împrumutate reduce apetitul de achiziţii de cărţi” – dar în articol nu sunt citate edituri, care refuză să vorbească pe această temă, ci reprezentanți Bookster.
  • Dezbaterile online au indus faptul că în proces miza ține, în principal, de modelul de lucru prin care Bookster câștigă bani din livrare, spre deosebire de bibliotecile publice clasice, precum și de legalitatea funcționării bibliotecii – cu aviz sau cu decizie de autorizare.

Întrebările G4Media.ro:
1. Care este poziția Ministerului Culturii în calitate de pârât în procesul deschis de Asociația Editorilor din România și alte zece edituri împotriva Asociației Educație pentru Toți Copiii și Development Consulting SRL, entități ce operează serviciul Bookster?
2. Pentru ca o entitate precum Bookster să opereze ca bibliotecă publică de drept privat, are nevoie de aviz sau de decizie de autorizare din martea Ministerului Culturii? Ce valoare are un aviz de funcționare din partea ministerului, în astfel de situații?
3. Ministerul Culturii a acordat entităților ce operează Bookster un aviz sau o decizie de autorizare? Dacă a acordat aviz, de ce a făcut acest lucru și ce implicații legale are, din punct de vedere al Ministerului?

Răspunsul Ministerului Culturii:
„Bookster este o bibliotecă publică de drept privat și este autorizată de Ministerul Culturii prin avizul emis la data de 15.03.2013, în baza Legii Bibliotecilor nr. 334/2002.
În articolul 35 al legii menționate anterior se precizează că „Persoanele fizice sau juridice române ori străine pot înființa și finanța biblioteci publice de drept privat pe teritoriul României, conform legilor în vigoare, cu avizul de specialitate al Comisiei Naționale a Bibliotecilor și cu decizia de autorizare emisă de Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz, de Ministerul Educației și Cercetării”.
În ceea ce privește drepturile de autor, conform Legii Bibliotecilor, menționăm că bibliotecile finanțate din fonduri publice sunt exceptate de la plata unor contribuții privind drepturi de autor. Chiar și în condițiile de față, Asociația Educație pentru toți copiii, deținătoarea bibliotecii publice Bookster, a achitat remunerațiile pentru împrumutul public de carte, efectuat în perioada 2015-2019 către COPYRO și OPERASCRISA.RO, fapt confirmat printr-o adresă de COPYRO, Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor. Banii sunt colectați de către organismele de gestiune colectivă acreditate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), care au obligația să îi distribuie mai departe către autori.

Cu privire la procesul în care Ministerul Culturii a fost atras de către părțile reclamante prin invocarea unei excepții de nelegalitate a avizului de funcționare a Bibliotecii Bookster, nu ne putem exprima având în vedere faptul că, în momentul de față, acesta se află în curs de derulare.

De asemenea, vă facem cunoscute următoarele prevederi ale Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care susțin afirmația enunțată mai sus:

„Articolul 12
(1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11^1, următoarele informații:
(…) f)informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;”

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

19 comentarii

  1. Auzi tu, bliblioteca pentru corporatisti :)))))

    • Tu cu asta ai ramas din tot articolul asta, „bliblioteca pentru corporatisti”?

    • Imi cer scuze. Nu stiam ca trebuie sa fac un rezumat si sa explic ce a vrut sa spuna autorul.

    • Bookster a venit cu o idee de afacere excelenta – cere companiilor sa suporte o parte din pretul serviciilor. Practic, poate oricine sa-si deschida un cont la ei, dar daca esti „corporatist” si corporatia la care lucrezi are cont pe Bookster.ro, beneficiul vine la pachet cu salariul.

    • Stai Alex linistit, ca imediat apare si biblioteca pentru latrinisti si romaniatevisti, cu cartile scrise in puscarii de celebrii infractori, pardon, domni profesori!

  2. „criticii Bookster, care arătau că acest serviciu ar fi singurul care câștiga (în defavoarea autorilor și editurilor) folosind produsul altora.”

    Este ca si cum fierarul s-ar supara pe potcovar pentru ca foloseste ciocanul cumparat de la el pentru a potcovi mai multi cai, in loc ca fiecare proprietar de cal sa cumpere cate un ciocan aferent fiecarui cal! Bozeeee …

    Ce importanta are din ce face Bookster banii, din transport sau din taxa de inchiriere? Daca ar zice invers, ca transportul este gratuit dar costa inchirierea cartii, ar fi mai multumite editurile!? (Oricum plateste compania costul, utilizatorul final – ala care chipurile nu mai cumpara de la editura – oricum habar n-are ce/cat/cum se plateste).

    Dar mai asteptam informatii noi, caci pare ca ceva ne scapa – e ilogic sa fie asta motivul pentru „concurenta neloiala”.

    • Hai, ca nu e chiar asa greu.
      Bookster e „biblioteca”.. imprumuta acceeasi carte tiparita la 10 cititori. In loc sa vanda 10 carti, editurile vand doar una.

    • Analogia nu se sustine.
      Vezi produsele cu drepturi de autor si difuzare.
      Pe majoritatea casetelor / cd-urilor / vinilurilor / vhs-urilor / dvd-urilor se precizeaza clar conditiile de utilizare si drepturile de proprietate intelectuala.
      Cand cumperi UNA bucata, este pentru vizionare / auditie privata, nu publica, si cu atat mai mult nu pentru a face bani din vizionari publice.

      Este exact cazul unui cinematograf care cumpara un film la un pret incalculabil mai mare decat il cumperi tu pe DVD sau bluray, pentru ca il re-vinde mai departe in scopuri comerciale.

      (** Un corporatist care isi cumpara cartile din librarii, nu citeste siropurile de la bucster)

    • @Tudor: nu stiu daca e ilegal sau legea este incompleta, dar fix asa functioneaza orice biblioteca, publica sau privata – cumpara 2-3 exemplare si le imprumuta cititorilor.

    • @pehash – si cum e asta concurenta neloiala, in conditiile in care asa functioneaza orice biblioteca?

      @ Tudor – obiectia drepturilor de autor nu se sustine, pentru ca inteleg din text ca este rezolvata – se platesc drepturi de autor.
      Uite aici: (referitor) la subiectul drepturilor de autor, ministerul arată în răspunsul său, detaliat, că Bookster a achitat remunerații aferente.

    • @Sanitarul Sint foarte multe persoane si entitati implicate in productia de carte. Dincolo de autor. Un numar estimativ ar fi caseta tehnica a unei carti x2 (cel putin). Toti traiesc din volume vindute, nu din volume recirculate. Daca o editura ar publica o carte in tiraj de 10-20 de exemplare, pretul cartii ar fi de vreo 100 de ori mai mare (Tirajele pornind de la 500, iar cartea devine rentabila de la 1000). In zona asta cred ca e problema, dar nu cunosc subiectul, cunosc oarecum piata de carte.

    • @Armand C: de acord cu tine ca e neplacut pentru respectivii, dar discutia nu se duce in temeni de confort, ci in termeni de baza legala pentru proces. Unde e concurenta neloiala?!

    • Nu este vorba de confort, este vorba de un produs care primeste un pret stabilit in baza seriei mari in care este fabricat si care deodata este valorificat intr-un mod care nu mai permite recuperarea investitiei. Traducerea este tot un bun intelectual, la fel cum sint coperta, paginarea, redactarea etc. aceste bunuri intelectuale nu mai sint remunerate, lucru care este egal intr-un fel cu furtul si nu cu o situatie inconfortabila. Revin, un tiraj de 10-20 de exemplare presupune un cost mult mai mare/bucata, efortul de publicare fiind acelasi (nu are sens sa discutam si despre productia fizica a cartii, care si ea devine inevitabil mai scumpa).
      Despre speta in sine cred ca atragerea ministerului culturii in proces este un fel de fortare a politicului sa reglementeze corect si aceasta zona. Despre “concurenta neloiala” cred ca este doar unul din multele capete de acuzare si functioneaza pe principiul antibioticelir generice, care au vreo 10-15 tulpini, dintre care “una o functiona”.
      Procesul mi se pare dificil, iar reglementarea care ar urma pare si mai dificila.

    • De acord ca in cazul unui tiraj mic pretul ar fi mult mai mare (cu cateva ordine de marime), dar si la acel pret Bookster ar cumpara cartile, dupa care ajungem exact in acelasi punct, cu aceleasi argumente de ambele parti.
      Deci pare ca aspectul acesta nu influenteaza rationamentul.

      Inteleg ce vrei sa spui, este ceva analog cu acordarea drepturilor de autor (cate nu sunt un drept natural!) pentru a incuraja autorii [si apoi s-a exagerat, perioada devenind mult prea lungi si ajungandu-se la aberatia de a ramane mostenire copiilor sau de a fi cumparate de catre altii!].
      Putem accepta un rationament de tipul drepturilor de autor, dar in continuate N-AR fi concurenta neloiala!
      Trebuie sa vorbim calificat, caci altfel ajungem la aberatii!

    • Clar! 🙂
      Despre concurenta neloiala am spus ca mi se pare un termen aruncat pe principiul „cine stie (poate merge)”, si in acest sens mi se pare un semn de amatorism/neprofesionalism. Insa nu atit de multa incredere in aceasta afirmatia ptr ca nu cunosc dreptul comercial si nu ma mira ca in legea despre „concurenta neloiala” sa fie cuprinse aspecte care vizeaza direct aceasta speta.
      Eu semnalam doar ca lucrurile nu sint deloc atit de simple si ca exista un dezechilibru etic si financiar pe care il provoaca un serviciu de tip bookster si ca este nevoie ca acest serviciu sa fie reglementat in consecinta.

    • Ok, am cautat pina si pina la urma asa este definita concurenta neloiala: legea nr. 11/’91 Art.2, pct. 1 „Constituie concurenţă neloială, în sensul prezentei legi, practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei – credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.”
      Si intr-adevar, serviciul bookster produce pagube celorlalti participanti la piata.

    • Ok. Ramane sa vedem ce zice judecatorul.

      Orice concurenta, de orice fel produce pagube celorlalti participanti la piata (ba chiar falimentul!). Deci ceea ce trebuie dovedit este ca ce face Bookster contravine uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei – credinte. Ceea ce nu cred, pentru ca Bookster nu face ceva radical diferit de ceea ce fac celelalte biblioteci (o face doar mult mai eficient si țintit).

      Si da, inclin sa cred ca editurile au pus in plangere o „shaorma cu de toate”, poate iese ceva, pana la urma.
      Pe de alta parte, editurilor le este frica ca daca pierd clientii persoane fizice si urmeaza tiraje mici si scumpe, ajung intr-un fel de monopson.

    • Da, nu imi dau seama, bibliotecile publice sint finantate de stat prin ministere sau consilii judetene si in cazul lor este exclus profitul (nu doar ptr ca sint institutii de stat :)) ci si ptr ca au un scop public bine determinat), deci cumva comparatia nu pare sa fie viabila, dar chiar nu imi doresc ca vreunul dintre noi sa studieze legea de functionare a bibliotecilor, ca sa vada cum se poate suprapune un srl peste ea, ptr ca, asa cum spui, asteptam sa vedem ce zice judecatorul, ca de-aia il platim 🙂 (si repet, cazul nu mi se pare usor si Sint f curios sa vad cum va fi reglementat domeniul asta)

  3. Bibliotecile de stat, cate or mai fi, au „decizie de autorizare”…? Plateste vreuna drepturi de autor, asa cum zice Bookster ca face…?

    As pune pariu ca e tot o invidie a unora care nu sunt in stare sa faca nimic si arunca cu noroi intr-un produs de succes. Sa se ia de mana cu UCMR-ADA, alta institutie de retarzi…