Lupta unui cercetător cu rescrierea istoriei României pe Facebook, cu ajutorul AI: ”O formă toxică de propagandă” / ”Colectează oameni fără spirit critic, analfabeți vizual, transformați în mase ușor de manevrat”

Radu Oltean, artist şi cercetător specializat pe ilustrația reconstitutivă istorică şi arheologică, încearcă de câteva luni să arate adevărul din spatele unor postări care glorifică sau falsifică momente din istoria românilor.

Texte scrise de AI cu fotografii create de AI apar pe diferite pagini de Facebook vorbind despre „povești frumoase”, care însă rescriu trecutul, prezentându-l romanțat, departe de realitățile probate științific.

„Aceste postări îi pregătesc psihologic pe cei mai vulnerabili români nu doar să accepte o dictatură, ci de-a dreptul să o dorească sincer.  Este o formă de reeducare emoțională mascată în „povești frumoase””, spune el într-o postare pe Facebook.

”Rescrie trecutul: Comunismul nu mai e foamete, cenzură și Securitate, ci copilărie frumoasă, fabrici, demnitate și cinste”

În opinia lui Radu Oltean, această formă de rescriere a trecutului funcționează pe trei niveluri: ”Rescrie trecutul: Comunismul nu mai e foamete, cenzură și Securitate, ci copilărie frumoasă, fabrici, demnitate și cinste,  o „vreme frumoasă” – ordonată, morală, curată și cu sens. Induce frustrare față de prezent: „Totul e scump, lumea e stricată, tinerii sunt proști, suntem „vânduți”.” Promite(mai curând sugerează subliminal) „vindecarea” prin autoritarism: e nevoie de reîntoarcerea la o lume condusă de un „om puternic și iubitor de neam”, de ordine, disciplină, cenzură morală, muncă obligatorie – toate devenind astfel dezirabile”.

El susține că a analizat zeci de astfel de postări, iar ”toate folosesc texte și imagini generate de AI. Nu contează dacă vorbesc despre serialul „Dallas”, Regele Carol, Brâncuși, fabrica Tractorul, vârful Ceahlău,  plecarea în Armată sau concediile la Amara: temele sunt invariabil aceleași”, iar acestea ar putea pregăti terenul ”pentru un regim autoritar: e nevoie de un lider „național”, anti-occidental, care aduce „mântuirea prin muncă și demnitate”.

Psihologic, aceste postări operează subtil: Cultivă sentimentul de pierdere și vinovăție. Generează frustrare și resentiment față de elite, tineri, Occident, știință.  Creează iluzia apartenenței: „Numai noi știm cum era cu adevărat.” Noi cei de peste 45 ani, din mediul rural, din cartierele muncitorești . Foarte grav: Reabilitează obediența ca virtute!! armata, sărăcia, tăcerea – prezentate ca „moralitate”. Este o strategie afectivă de manipulare. Se repetă zilnic, cu variațiuni minore, până când inoculează o ură difuză față de modernitate și un dor periculos după ordine, sărăcie “demnă” și izolare patriotică!!!!! Băi, nu e glumă! Ați văzut rezultatul!!

Așa că oamenii ajung să creadă că libertatea înseamnă haos, iar dictatura – siguranță si patriotism. Nici nu mai trebuie să le-o impui. O vor cere singuri.

Exact asta face această propagandă. Zi de zi. Calm, frumos, emoțional.

Și da, și imaginile AI care însoțesc aceste postări sunt parte din mecanism. Sunt intenționat greșite, mai ales când vine vorba de monumente emblematice. Un Peleș fals, un Cazinou din Constanța neverosimil, un Castel Bran reinventat, un Hanul lui Manuc aberant, o Mănăstirea Argeșului fake..

Lumea se întreabă: „Chiar n-ați găsit o poză reală? Sunteți proști?”

Nu. Nu sunt proști. Asta e strategia!!

Imaginea falsă e un test psihologic. Dacă utilizatorul e analfabet vizual și nu se prinde de fake și  îl acceptă cu entuziasm înseamnă că este receptiv la manipulare prin emoție și ficțiune”, apreciază Radu Oltean.

”E limpede că nu sunt articole independente, ci materiale generate automat și împinse pe mai multe pagini pentru a da impresia de consens„

În astfel de postări se scrie despre Ada Kaleh, Mihai Viteazu, chipul lui Decebal sculptat în stânca Dunării,  ori Cetatea Râșnovului.

Acestea abundă de date false, subliniază Radu Olteanu.

”E limpede că nu sunt articole independente (aceeași poveste rescrisă de două ori, cu același titlu, aceleași fraze și aceleași idei), ci materiale generate automat și împinse pe mai multe pagini pentru a da impresia de consens. Truc clasic de propagandă digitală: multiplici aceeași poveste, ca să pară „adevăr general acceptat”. Dar cu 2 poze diferite, desigur, generate AI. Posibil să fie mai multe, chiar!”, spune el despre o serie de postări legate de chipul lui Decebal, sculptat în stâncă.

”Textele conțin puțină informație reală (numele sculptorului, perioada lucrărilor, câteva detalii tehnice), iar restul de 70–80% este narațiune emoțională, eroizare și falsuri prin omisiune. Sculptorul apare ca „eroul necunoscut”, dar rolul lui este doar de pretext: întreaga narațiune este menită să glorifice statuia și, mai ales, ideologia care a produs-o.

Se folosesc comparații ridicole cu Statuia Libertății și Christos din Rio – dar se raportează exclusiv la dimensiuni, nu la calitatea artistică. Monumentele respective sunt capodopere realizate de mari artiști, cu tehnici sofisticate, schelete metalice uriașe și studii inginerești complexe și o viziune plastică autentică. Dar comparația se face strict pe centimetri, nu pe valoarea artistică. Chipul lui Decebal, în schimb, e un exercițiu de dinamitare și cioplire grosieră, consolidat cu beton și fier, fără expresie, fără proporții. Acesta e în realitate un kitsch uriaș și nicidecum o operă de artă”, scrie radu Oltean.

Povestea idilică a Cetății Râșnov

Într-un alt caz, se scrie despre Cetatea Râșnov.

„Ascunsă între crestele Carpaților” Nu e „ascunsă” deloc. Cetatea domină înălțimea de deasupra orașului și e reper vizual pentru întreaga Țară a Bârsei/Depresiune a Brașovului.

„Construită în secolul al XIII-lea de cavalerii teutoni” Speculație!! În vremea teutonilor (1211–1225) ar fi putut exista- teoretic-  doar o fortificație de lemn. Cetatea de piatră actuală apare din secolul XIV, sub Coroana maghiară, și era condusă de un castelan numit de voievodul Transilvaniei sau de comitele secuilor. Acesta își avea probabil sediul în cetate, în turnul-donjon cu portal gotic, azi ruinat, aflat în colțul de nord est al incintei principale. Abia apoi a fost trecută comunității săsești car o mărește. (Nu mai zic că a fost ridicată peste locul unde a existat o fortificație dacică de pământ și lemn)

3) „Nu a fost niciodată cucerită prin forță” Fals. În 1612, principele Gabriel Bathory asediază cetatea, o supune unui tir de artilerie și, după ce apărătorii rămân fără apă, îi forțează să capituleze la 3 aprilie; fortificația e jefuită și ocupată. Localnicii o recuperează abia după un an, plătind 3.000 de florini. Mai devreme, în 1529, armata lui Petru Rareș incendiază cetatea, ceea ce duce la lucrări defensive noi (barbacană).

4)  „Căsuțele din interior… atmosferă medievală” Aici e, în sfârșit, un sâmbure de adevăr – dar nu în sensul simplist din postare. Râșnovul nu e doar o „cetate”: este un mic sat fortificat, organizate pe „cartiere”, la fel cu satele tip borgo din Italia, Germania sau Franța. E o soluție rară în arhitectura defensivă din Transilvania, diferită de modelul „cămaruțelor-stup” din bisericile fortificate (Prejmer etc.). Tocmai această structură urbană explică de ce comunitatea săsească se retrăgea aici cu totul, pe durate lungi, în vremuri de primejdie.

5)  „Fântâna săpată de prizonieri turci” Mă seacă perpetuarea acestei afirmații! Legendă modernă, lipită de Râșnov după chipul poveștii de la castelul Huniazilor. La Râșnov, fântâna a fost comandată de Primărie și săpată de meșteri fântânari sași: până în 1633, de Baltres și Andreas din Făgăraș; apoi de Felten Lange și Andresz Ewysch. Lucrarea a durat 17 ani, adâncimea inițială ~146 m, iar fântâna a fost abandonată la sfârșitul secolului XVIII. Nici urmă de „prizonieri turci””, subliniază Radu Oltean.

Într-o altă postare, se precizează că ”Ada Kaleh e singurul CASTEL MEDIEVAL din România construit pe o INSULIȚĂ ARTIFICIALĂ în mijlocul Dunării (…)  fundațiile sale subacvatice de PESTE 700 DE ANI încă rezistă pe fundul fluviului”.

Radu Oltean a completat: ”Ada Kaleh nu a fost niciodată „singurul castel medieval din România construit pe o insulă artificială” și cu atât mai puțin un castel de zici că Bastilia. Nu e nici castel, nici medieval! Și cu atât mai puțin, ridicată „acum 700 de ani”.

Realitatea istorică este bine-cunoscută și ușor de găsit la o simplă căutare: insula Ada Kaleh a fost fortificată abia la sfârșitul secolului al XVII-lea de austrieci, care au construit o cetate bastionară de tip Vauban, octogonală, cu patru porți și bastioane masive. După pacea de la Belgrad din 1739, insula a trecut sub stăpânirea otomană și a devenit unul dintre punctele strategice cele mai importante de pe Dunărea de mijloc, până în secolul al XIX-lea.

Postările care o prezintă drept un „castel medieval romantic” pe o „insuliță artificială” sunt făcături menite să confuzeze publicul și să șteargă memoria istorică autentică, înlocuind-o cu imagini false. Nu sunt erori. Până și AI-ul cunoaște realitatea. Textul e intenționat eronat în mod grosolan!”, subliniază cercetătorul.

El recomandă celor care urmăresc astfel de postări să nu le tolerize.

”Raportați-le ca „distribuire de informații false”. Fiindcă nu-s inocente, nu-s prostie, e spălare pe creier făcuta ca la manual! În spatele lor sunt AUR, iar rețeta e rusă!

Sunt la fel de toxice ca un fake-news politic. Doar că mult mai perverse că sunt „ascunse” sub masca unei așa numite bune intenții: oamenii vor să vă educe, să vă învețe istorie, să vă arate ceva frumos.

Pentru cei care chiar nu știu despre ce evorba, vă prezint o reconstituire de-a mea și poza de care vorbesc”, scrie Radu Oltean.

Fresca AI de la Centrul NATO din Sibiu

Cercetătorul a luat act și în momentul în care la sediul NATO din Sibiu a apărut o „frescă” pe un perete dintr-o sală de protocol în care apare, pe o imagine create de AI, mai multe ”anomalii istorice”.

Apar acolo scene din timpul bătăliei de la Șelimbăr, în care apare Mihai Viteazu, însoțit de curteni, membri ai elitei nobiliare și soldați profesioniști. Este și o scenă desprinsă din Bătălia Sibiului, din primul Război Mondial. Atunci Armata Română a urcat pe defileul Oltului și a ajuns până la marginea Sibiului. În cele din urmă românii au fost înfrânți de nemți și s-au retras Valea Oltului.

”În primul rând compoziția e groaznică! Pare că oamenii lui Mihai Viteazul se bat cu soldații din Primul Război Mondial. Sau că toți atacă statuia! Reconstituirea Sibiului e teribil de fantezistă. Nici un respect pentru realitate”, a spus atunci Oltean pentru Turnul Sfatului.

„Echipamentele militare sunt ridicole. Fanteziste! Atât cele de la 1599, cât mai ales cele din 1916. Bătălia de la Șelimbăr a fost o luptă de cavalerie și artilerie. Trebuiau cai și tunuri. Mai puțin pedestrași. În roșu e un luptător nobil, în costum de curte. Un asemenea personaj lupta călare și cu armură.

La fel, Mihai Viteazul nu lupta cu cucă, ci cu coif. Scutul cu dungi roșii e de husar. Husarii sunt călare. Nu erau scuturi pentru pedestrime”, a spus Radu Oltean.

Alte elemente greșite apar și în zona luptei din Primul Război Mondial, spune el.

”La partea cu cel Primul Război Mondial e și mai jalnic. Casca tip „Adrian” care era simbolul armatei române este înlocuită cu ceva fantezist.

Nu mai zic că în 1916 românii încă nu erau dotați cu căști, ci luptau cu bonetă (capelă), care avea o formă distinctivă.

În plus, nu știu de ce ai glorifica o campanie militară (intrarea pe valea Oltului spre Sibiu) care s-a terminat atât de prost pentru români. În retragere, românii au pierdut, măcelăriți de nemți, mii de soldați! Dincolo de asta, ideea naționalistă de a rezuma istoria zonei exclusiv la două bătălii românești, ignorând etnocentric istoria locului.

Un dispreț suveran pentru istoria sașilor care au luptat secole pentru acele locuri, pentru Sibiu. Treabă teribil de proastă”, a mai spuns Oltean.

”Mi se pare rușinos să folosești AI pentru a genera o lucrare de asemenea amploare. Și reproducând-o exact cum a fost generată, fără nici o modificare vizibilă. Mă irită lipsa de empatie și de dorință de a face ceva de valoare a celor care au realizat această „lucrare„„, a mai spus el.

Ulterior, conducerea Centrului NATO de la Sibiu a decis să păstreze lucrarea create de inteligența artificială, în antiteză cu realitatea.