Ion Iliescu, interviu la 94 de ani: Cine a stat cinci ani la ruși, poate gândi chiar ca Bush

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Ion Iliescu a acordat un interviu fostului ministru al Culturii Ionuț Vulpescu, în care vorbește despre modul în care vede viața politică și societatea din ziua de azi, despre ce l-a determinat să intre în politică și de ce unii l-au considerat “pro-american” iar alții “rusofil”.

“Niciun Președinte al României care nu ar fi gândit ca Bush nu ar fi mișcat țara aceasta spre NATO. Dar nouă ne plac lozincile”, a spus Iliescu, în interviul acordat podcastului “Avangarda, cu Ionuț Vulpescu”.

“Cine a stat cinci ani la ruși, poate gândi chiar ca Bush. Nu o spun eu. Vă dau o voce diferită de a mea. Alfred Moses, fostul Ambasador al SUA în România, are o carte care depune mărturia tranziției noastre și mai ales a eforturilor de integrare în NATO: Jurnal de București: Drumul României de la întuneric la lumină. Acolo veți găsi o descriere care pe mulți îi va șoca: „Ion Iliescu era pro-American!” Și asta în ciuda faptului că am avut un conflict de opinii cândva. M-am enervat teribil, la un moment dat și i-am spus: „Domnule Ambasador, nici măcar Brejnev nu a vorbit așa cum ne-ați vorbit dvs!” Nu e chiar o replică de rusofil, nu e așa? “, a povestit Ion Iliescu.

Întrebat care ar fi bilanțul celor trei președinții pe care le-a deținut, Ion Iliescu a răspuns:

• “Cred că am lăsat în urma mea o Românie modernă, liberă și o societate open-minded. Demersurile făcute pentru integrarea în UE și NATO sunt nu doar calea cea mai bună pentru a răspunde celor care m-au privit malițios ca pe un lider al comunismului reciclat în România postdecembristă; ele sunt cea mai bună dovadă a faptului că România de astăzi se sprijină pe aspirațiile pe care eu le-am avut pentru ea în primii ani după Revoluție”.
• România are o Constituție modernă, care, desigur, periodic poate fi revizuită în anumite aspecte ale sale, un vis american împlinit și o familie europeană: legi democratice, integrare în NATO, un partener esențial în geopolitica acestor vremuri și integrarea în UE.

În opinia sa, în prezent “cultura confruntării bate cultura construcției” iar “adversarii politici se respectă mai puțin” și “au feudalizat domenii de intervenție, au subestimat capacitatea dialogului, au ratat profesioniști”.

De asemenea, consideră Ion Iliescu, “populismul a devenit viral în România contemporană” și a “generat marea pandemie morală a societății noastre, față de care publicul nu a făcut anticorpi”.

“Golănia a fost interpretată drept cinism, circul drept spirit ludic, demagogia ca mesianism providențial. Din aceste pricini, chiar partidele politice au intrat în competiția pentru populism, iar electoratul a început să privească la cine e dispus să dea mai mult, nu cine e capabil să facă mai mult”, a comentat el.

Și “aceste derapaje au creat un teren fertil pentru radicalisme și polarizări, pentru xenofobii, naționalisme excentrice, discursuri anti-sistem” care “produc ideologii de substituție, îmbrățișate fanatic de cei care cred că avem un singur dușman: un sistem denaturat, corupt și decadent”.

Iliescu a declarat că nu este nostalgic pentru comunism:

• ”Știu că Internetul e plin de filmulețe care glorifică faptul că Ceaușescu nu citea de pe foi cele 200 de cuvinte pe care le tot rostogolea și că e prezentat ca un subtil și patriot conducător. Eu nu am cum să trăiesc această nostalgie. Însă înțeleg mentalitatea din spatele ei pentru unii indivizi care găseau în fostul regim un stil de viață predictibil.
• Suferind, dar predictibil: locurile de muncă erau repartizate, salariile erau predictibile, societatea părea intuibilă în evoluția ei.
• Nu era presiunea job-urilor și a capitalismului sălbatic, e adevărat, dar prețul plătit era mult prea mare”.

În ceea ce privește nostalgia tinerilor după comunism, Ion Iliescu o consideră perfect explicabilă: “tineretul alunecă într-un radicalism politic pentru că nu este sprijinit și transformat într-o categorie socială pentru care statul trebuie să ofere protecționism și politici educaționale, culturale, mai sănătoase, iar nostalgie pentru anii aspri ai comunismului pot avea doar cei care n-au trăit sub modelul coreean importat în ceaușism”.

Cu ce se ocupă acum fostul președinte? Se uită destul de mult la documentare și privește “lumea sportului cu același entuziasm”. Printre favoriți – competițiile de snooker și tenisul. Citește în continuare ziare pe hârtie și îi pare rău că nu mai merge la teatru și la concerte.