India vrea să fie a patra țară după SUA, Rusia și China care ajunge pe Lună / Va lansa pe data de 14 iulie nava Chandrayaan – 3

India se pregătește să lanseze pe 14 iulie o navă spațială care va transporta un modul de aterizare pe Lună. În cazul în care misiunea va avea succes, India va deveni doar a patra țară care va realiza o aselenizare controlată, după Statele Unite, fosta Uniune Sovietică și China. Misiunea în valoare de 6 miliarde de rupii (73 de milioane de dolari americani), denumită Chandrayaan-3, este a doua încercare a Organizației Indiene de Cercetare Spațială (ISRO) de a ateriza în siguranță pe Lună cu o navă, transmite Nature.com

Chandrayaan-3 va trimite un modul de aterizare și un rover de la portul spațial din Sriharikota, în largul coastei de est a Indiei, către un loc situat în apropierea polului sud al Lunii. După ce nava va ateriza, oamenii de știință de la ISRO intenționează să desfășoare roverul pentru a studia proprietățile Lunii. Dacă va avea succes, misiunea va fi prima care va ateriza în apropierea polului sudic; misiunile anterioare pe Lună au aterizat la latitudini mai mici.

ISRO afirmă că polul sudic lunar prezintă un interes deosebit deoarece unele părți ale acestuia rămân permanent în umbră, ceea ce ridică posibilitatea de a preleva pentru prima dată probe de gheață lunară. În plus, craterele mari din apropierea polului sudic lunar ar putea conține indicii despre compoziția sistemului solar timpuriu.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

„Regiunea polului sudic are o geologie foarte diferită de regiunea din jurul misiunilor Apollo [americane], astfel încât Chandrayaan-3 va oferi o vedere de aproape a unei regiuni complet noi a Lunii”, spune geochimistul planetar Marc Norman de la Universitatea Națională Australiană din Canberra.

O aterizare reușită ar putea fi, de asemenea, un pas important către viitoarele misiuni indiene pe Lună și este considerată o demonstrație a ambițiilor geopolitice crescânde ale Indiei.
Misiunile indiene pe Lună

Chandrayaan-3 urmează orbitatorului lunar de succes Chandrayaan-1, lansat în 2008, și Chandrayaan-2, lansat parțial cu succes în 2019. Cea de-a doua misiune a lansat cu succes un orbitator lunar cu opt instrumente funcționale, dar modul de aterizare care transporta roverul s-a prăbușit pe Lună în ultimele momente ale coborârii sale, în septembrie 2019.

Președintele ISRO, Sreedhara Somanath, a declarat recent că prăbușirea s-a datorat unei erori de software.

Cea de-a treia misiune indiană pe Lună se va concentra pe aselenizare. O rachetă cu trei trepte va plasa Chandrayaan-3 pe o orbită eliptică de staționare de aproximativ 170 de kilometri pe 36.500 km.

Un modul de propulsie de două tone va aduce apoi complexul lander-rover pe o orbită circulară la aproximativ 100 km de suprafața Lunii. Modulul de aterizare de 1,75 tone, numit Vikram, conține un rover robotic cu șase roți și 26 de kilograme, numit Pragyan, care este proiectat să se plimbe pe Lună timp de aproximativ 14 zile pe Pământ.

Inginerii și oamenii de știință de la ISRO spun că au făcut modificări la software-ul și hardware-ul misiunii Chandrayaan-3, în special pentru propulsoarele landerului, ca urmare a problemelor întâmpinate cu Chandrayaan-2. ISRO a dezvoltat secvențe îmbunătățite de aterizare ușoară, iar modul de aterizare are patru motoare de propulsie în loc de cinci, picioare mai rezistente și panouri solare mai mari și va transporta mai mult combustibil.

ISRO nu a făcut public un raport care să analizeze eșecul Chandrayaan-2. Însă un inginer pensionar al ISRO a declarat că cauza a fost insuficienta „strangulare” – reducerea treptată a vitezei – de către motoare, o cerință crucială în timpul coborârii pe Lună.
Știința lunară

Modulul de propulsie va servi drept satelit de releu de comunicații, iar orbitatorul de pe Chandrayaan-2 va fi folosit ca releu de rezervă. Modulul de propulsie are un instrument, Spectro-polarimetry of HAbitable Planet Earth (SHAPE), pentru a colecta date privind polarizarea luminii reflectate de Pământ, astfel încât cercetătorii să poată căuta alte planete cu semnături similare.

Modulul de aterizare va fi echipat cu instrumente care vor măsura densitatea ionilor și a electronilor în apropierea suprafeței Lunii și modul în care aceasta se modifică în timp; va măsura temperatura suprafeței Lunii; va căuta cutremurele lunare și va investiga dinamica sistemului lunar.

Măsurători similare au fost efectuate de misiunile americane Apollo și chineze Chang’e atunci când au aterizat mai aproape de ecuatorul Lunii, dar aceasta va fi prima analiză a mediului la unul dintre poli. Conductivitatea termică depinde, în special, de mărimea granulelor și de împachetarea regolitului – stratul de suprafață format din moloz nefixat – și, prin urmare, va fi utilă pentru caracterizarea locului de aterizare, spune Norman. Astfel de date nu pot fi obținute de pe orbită. „Și de fiecare dată când studiezi o zonă nouă, există întotdeauna posibilitatea de a descoperi ceva neașteptat”, spune el.

Deși obiectivele științifice ar putea fi relativ modeste, „misiunea este văzută ca un pas critic pentru viitoarele operațiuni pe suprafața lunară, atât cu echipaj uman, cât și robotizate”, spune Tomas Hrozensky de la Institutul European de Politică Spațială din Viena. El spune că Chandrayaan-3 va contribui la atingerea obiectivului de a stabili o prezență pe termen lung a oamenilor pe Lună și pe alte planete. „Exemplele recente, cu câteva eșecuri, sugerează că aterizarea și o prezență pe termen lung pe Lună rămân o provocare imensă.”

În cazul în care va avea succes, aselenizarea Indiei pe Lună va avea „dimensiuni tehnologice și geopolitice importante, probabil fără un impact dramatic asupra cunoștințelor științifice fundamentale”, spune Hrozensky.