Hiperinflația și recesiunea amenință Iranul, după restabilirea sancțiunilor internaționale / Elita religioasă se teme de o nouă revoltă populară

Economia iraniană riscă să se afunde într-o hiperinflație însoțită de o recesiune severă, avertizează oficialii și analiștii, în timp ce demnitarii religioși se străduiesc să mențină stabilitatea, având o marjă de manevră redusă din cauza reinstituirii sancțiunilor ONU, transmite agenția Reuters.

Aceste sancțiuni vin în urma eșecului negocierilor menite să limiteze activitățile nucleare controversate ale Iranului și programul său de rachete balistice. Ambele părți afirmă că diplomația rămâne posibilă, deși liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a respins oferta președintelui american Donald Trump de a încheia un nou acord.

Trei înalți oficiali iranieni, care au dorit să rămână anonimi, consideră că Washingtonul, aliații săi occidentali și Israelul amplifică sancțiunile pentru a stârni tulburări și a amenința însăși existența Republicii Islamice.

De la reinstituarea sancțiunilor ONU pe 28 septembrie, au avut loc mai multe reuniuni la nivel înalt la Teheran pentru a evita colapsul economic, a ocoli sancțiunile și a depăși furia populară, au indicat acești oficiali.

Disparitățile crescânde între iranienii obișnuiți și elita clericală și de securitate, proasta gestionare economică, inflația galopantă și corupția de stat – denunțată chiar și în mass-media oficială – alimentează nemulțumirea.

„Establishmentul știe că protestele sunt inevitabile, este doar o chestiune de timp. (…) Problema se agravează, în timp ce opțiunile noastre se reduc”, a avertizat unul dintre oficiali.

ECONOMIA DE REZISTENȚĂ

Iranul mizează pe „economia de rezistență” – o strategie de autosuficiență și de apropiere comercială cu China, Rusia și anumite state din regiune. Moscova și Beijingul susțin dreptul Teheranului la energia nucleară pașnică și au condamnat atacurile americane și israeliene împotriva a trei situri nucleare iraniene în iunie.

Dar analiștii semnalează că aceste soluții ar putea să nu fie suficiente pentru a proteja această țară de 92 de milioane de locuitori de un nou șoc economic.

„Impactul sancțiunilor ONU va fi puternic și divers, agravând vulnerabilitățile structurale și financiare preexistente”, a declarat Umud Shokri, strateg energetic și cercetător invitat la Universitatea George Mason din apropierea Washingtonului.

„Guvernul se străduiește să mențină stabilitatea economică, în timp ce sancțiunile perturbă rețelele bancare, limitează comerțul și împiedică exporturile de petrol – principala sursă de venituri –, ceea ce amplifică presiunile sociale și economice.”

Iranul a reușit să evite colapsul economic total care îl amenința de la retragerea Statelor Unite, în 2018, din acordul nuclear încheiat în 2015 și reinstituirea sancțiunilor americane.

Însă revenirea sancțiunilor extinse ale ONU provoacă șocuri care vor frâna creșterea economică, vor accelera inflația și deprecierea monedei sale, aruncând economia într-o spirală recesivă, potrivit unui oficial iranian.

După o puternică contracție în 2018, economia iraniană a înregistrat o revenire în 2020, susținută de comerțul cu petrol cu China. Însă Banca Mondială prevede acum o scădere de 1,7% în 2025 și de 2,8% în 2026, față de o creștere de 0,7% anticipată în aprilie pentru anul viitor.

TEAMA DE REVOLTE

Teheranul depinde în continuare de exporturile de petrol către China – principalul său client și una dintre puținele țări care continuă să facă comerț cu Iranul, în ciuda politicii de „presiune maximă” a lui Donald Trump.

Deși vândut la preț redus, țițeiul rămâne vital pentru Iran, unde petrolul și petrochimia reprezintau aproximativ un sfert din PIB în 2024. În ciuda discursului oficial, un oficial iranian recunoaște că sancțiunile mondiale ar putea frâna aceste vânzări.

Umud Shokri estimează că, dacă China ar dori să calmeze tensiunile cu Washingtonul, ar putea solicita reduceri mai mari sau ar putea reduce importurile. Fiecare dolar redus din prețul barilului ar costa Iranului aproximativ 500 de milioane de dolari pe an, adaugă el.

Rialul s-a prăbușit, alimentând o inflație considerabilă care erodează puterea de cumpărare, în timp ce sancțiunile comerciale fac ca prețurile să crească și subminează încrederea investitorilor.

Inflația oficială se apropie de 40%, iar unele estimări depășesc chiar 50%. În septembrie, prețurile a zece produse de bază – carne, orez, pui – au crescut cu 51% într-un an. Carnea de vită costă acum 12 dolari pe kilogram, inaccesibilă pentru multe familii.

Elita religioasă se teme că nemulțumirea va duce la o nouă revoltă populară, potrivit unui alt oficial iranian.

„Ei spun că ne confruntăm cu noi sancțiuni, dar noi deja ne străduim să ne hrănim cei trei copii. Prețurile cresc în fiecare zi și nu mai putem cumpăra carne nici măcar o dată pe lună”, se plânge Sima, 32 de ani, muncitoare din Chiraz.

Sectorul privat se teme de efectele unei izolări crescute și de noi atacuri israeliene. „Cu teama constantă de un atac și incertitudinea privind exporturile mele, cum pot să-mi mențin activitatea?”, se întreabă Mehdi, exportator de fructe.