G4Media.ro

Folosirea sistemului Phalanx CIWS, care a salvat un distrugător american în Marea…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

4 comentarii

  1. Daca un distrugator care costa2 mld dolari, gloantele alea sunt nimic. Problema reala e ca in principiu nava are alte arme care ar trebui sa intercepteze mai devreme o racheta antinava si asta nu s-a intamplat in speta de fata.

  2. „Operarea „?nu utilizarea? iar google translate? „Costs $3,500 Per Second In Ammo To Fire”

  3. Cred ca e ceva in neregula cu traducerea. Phalanx-ul nu functioneaza decat 30 de secunde???? Caci atita munitie are? E bine de stiut ca poti distruge un oareșce de 2 miliarde de coco, lansand trei rachete la interval de 35 de secunde una dupa alta.

    • Trebuie sa cititi articolul original (si eventual si ceva in plus) daca va intereseaza cu adevarat subiectul.
      In teorie Phalanx este gandit sa poata angaja tinte de la cca 5 km, dar distanta maxima efectiva de la care are rost sa folosesti arma este de cca 1,5 km. Rachetele anti-nava, care reprezinta principalele pericole impotriva carora a fost gandit Phalanx, se deplaseaza cu viteze de 1-3 Mach, deci vor parcurge cei 1,5 km de mai sus in 2-3-4 secunde. Altfel spus, Phalanx nu va trage cam niciodata serii mai lungi de, hai sa zicem, maximum maximorum 5 secunde, pentru simplul motiv ca daca in acele 5 secunde nu distruge tinta, n-o sa apuce sa mai traga o alta serie.
      Continuand rationamentul, magazia de 1550 de proiectile ajunge pentru minimum 6-7 serii „invingatoare” – si poate fi reincarcata in mai putin de cinci minute.
      Acum, intr-adevar, DACA un adversar poate lansa intr-un timp scurt mult mai mult de 6-7 rachete si DACA toate sunt trase impotriva unei SINGURE nave si DACA toate celelalte sisteme de aparare ale navei au eficacitate zero barat (astfel incat aceasta sa se bazeze exclusiv pe Phalanx) si DACA nava are un singur Phalanx, atunci, da, e foarte posibil ca apararea navei sa fie coplesita si aceasta sa fie grav avariata, sau chiar distrusa, scufundata.
      Totusi, pe de o parte sunt cam multi de „daca”.
      Pe de alta parte, nu asa functioneaza lucrurile in viata reala. Niciun sistem ofensiv – sau defensiv – nu este infailibil. Probabil ca s-ar putea construi o nava practic invulnerabila, intesata de toate sistemele defensive imaginabile… dar ar costa cat o intreaga flota „normala” la un loc si pe ea n-ar mai avea loc si sistemele ofensive… altfel spus, ar fi nu doar extrem de costisitoare, ci si inutila.
      Ca o paranteza, prin secolul 16 sau 17 (ori poate chiar 18?), gasiti informatia usor pe Net, suedezii au construit cea mai tare corabie de razboi din toate timpurile, gigantica pentru standardele vremii si hiperinarmata. Asa de bine blindata si greu inarmata, incat a pornit in voiajul inaugural, a navigat vreo mila, dupa care a facut capac si s-a scufundat. Singura, fara niciun”sprijin” din partea dusmanilor.
      A doua paranteza. Aproape indiscutabil, arma moderna cu cel mai mare succes a fost (si probabil inca este) pistolul mitraliera AK47, cu imbunatatirile ulterioare. A implinit deja 80 de ani, a fost fabricat in sute de milioane de exemplare prin toata lumea si, imposibil de estimat o cifra exacta, dar probabil are multe zeci de milioane de crestaturi pe raboj.
      AKM-ul „obisnuit”, pe care-l cunosc cam toti romanii care „au facut armata”, are un incarcator de 30 de cartuse. Iar infanteristul tipic inarmat cu acest pistol mitraliera mai cara cu sine trei incarcatoare pline, deci un total de 120 cartuse.
      Cadenta AKM pe foc automat este de 600 de cartuse pe minut. Daca trage nesabuit pe foc automat, omul nostru isi epuizeaza toata munitia in mai putin de 30 de secunde (12 de foc efectiv, plus timpul necesar schimbarii incarcatoarelor)… dupa care ramane in fata inamicului inarmat cu baioneta si cu lopatica de campanie.