Floarea portocalie care acoperă întreg Mexicul în timpul Zilei Morților, pusă în pericol de schimbările climatice

Pe canalele șerpuitoare și în fermele de la marginea orașului Mexico City, floarea cunoscută drept cempasuchil (crăiță sau gălbenele mexicane) este cultivată de generații și este în centrul atenției în fiecare an în cadrul sărbătorilor de Ziua Morților, scrie Euronews.

Mulți agricultorii se ocupă cu strânsul mănunchiurilor de plante pentru a le vinde în piețele din capitală și acum se întreabă ce va rămâne din mijloacele lor de trai în viitor. Aceasta deoarece cultivatorii de cempasuchil spun că au fost afectați de ploile torențiale, seceta prelungită și alte efecte ale schimbărilor climatice – cauzate de arderea combustibililor precum gazul, petrolul și cărbunele – care au devenit tot mai frecvente.

Agricultorii, care depind de fluxurile și refluxurile vremii pentru a-și cultiva culturile, sunt în prima linie a crizei climatice. Numai în acest an, producătorii de cempasuchil au declarat că au pierdut până la jumătate din recolta de flori din cauza ploilor abundente și a inundațiilor.

„Anul acesta, am pierdut foarte mult. Ne-am chinuit să cultivăm chiar și cempasuchil. Au fost momente în care nu am avut bani să cumpărăm îngrășămintele de care aveam nevoie”, a spus o cultivatoare, Lucia Ortíz, pentru Euronews.

Floarea portocalie a devenit un simbol al sărbătorilor țării care au loc în fiecare 1 și 2 noiembrie. Cunoscută și sub numele de „floarea morților”, cempasuchilul este considerat un punct de legătură între lumea morților și cea a celor vii, cu petale strălucitoare care luminează calea sufletelor morților către altarele amenajate de familiile lor.

Florile sunt, de asemenea, un motor economic crucial în Mexic, care, potrivit grupurilor comerciale, va aduce agricultorilor aproape 2,7 milioane de dolari (2,3 milioane de euro) în 2025.

Ortíz și familia sa au început să cultive această floare în urmă cu 30 de ani pe micul lor teren din Xochimilco, un cartier rural din sudul Ciudad de Mexico, unde locuitorii au continuat să aplice tehnici agricole străvechi, folosind canale care șerpuiesc ca un labirint prin terenurile agricole.

În fiecare an, localnicii încep să planteze semințele de gălbenele în luna iulie și cultivă plantele pe măsură ce sezonul ploios se apropie de sfârșit. Dar ei spun că au primit o lovitură grea timp de ani consecutivi, deoarece ploile abundente, seceta, inundațiile și alte schimbări climatice au făcut din ce în ce mai dificilă menținerea culturilor lor în viață.

Anul acesta, ploile torențiale care s-au întins pe luni întregi au distrus peste 37.000 de hectare de culturi în întreaga țară, conform cifrelor guvernamentale. La începutul acestei luni, într-o vizită la câmpurile de cempasuchil din Xochimilco, primarul orașului Mexico, Clara Brugada, a declarat că până la 2 milioane de plante de gălbenele au fost puse în pericol.

În ciuda acestui fapt, ea a spus că producția din acest an a depășit simultan un record de 6 milioane de plante, deoarece fermierii se grăbesc să satisfacă cererea în creștere, chiar dacă cultivarea florii a devenit mai precară.

Ortíz a declarat că excesul de ploaie a adus dăunători, boli și a putrezit rădăcinile plantelor sale. Ea estimează că a pierdut cel puțin 30 % din recoltă, în timp ce alții spun că au pierdut aproape 50 %.

Familia a fost nevoită să cheltuiască bani pe insecticide, îngrășăminte și altele pentru a-și salva culturile. Astfel, marjele de profit foarte mici s-au transformat în pierderi și au fost nevoiți să reducă din produsele de bază, cum ar fi carnea de vită și dulciurile, pentru a se descurca.

„Dacă ar fi să mă uit cu atenție la toate pierderile noastre, aș fi incredibil de deziluzionată și chiar nu aș mai vrea să le cultiv”, a spus ea. „Încercăm doar să mergem înainte și să ne asigurăm că acest lucru continuă.”

La mică distanță de ferma lui Ortíz, cercetătorii guvernamentali caută soluții pe termen lung, dincolo de ajutorul economic pe termen scurt oferit de guvernul local. Într-o mică bancă de semințe cunoscută sub numele de Toxinachcal, bărbați în costume albe selectează meticulos germeni într-un vas de laborator.

Oamenii de știință lucrează de un an și jumătate, economisind mii de variante de semințe ale speciilor de plante indigene, inclusiv 20 de variante de cempasuchil, în borcane care acoperă congelatoare uriașe, în speranța că depozitul va fi un instrument-cheie în combaterea celor mai nefaste efecte ale schimbărilor climatice.

Biologul Clara Soto Cortés, șefa băncii de semințe, a declarat că o parte din motivul pentru care cultura a fost devastată este că, în ultimii ani, fermierii au ales să utilizeze o variantă hibridă de semințe de gălbenele din Statele Unite.

Semințele produc o plantă mai scurtă, cu un aspect mai uniform, care este mai ușor de vândut în masă și în locuri precum supermarketurile.

Dar acest lucru înseamnă că fermierii s-au îndepărtat de rasele autohtone, mai robuste, care au tulpini mai lungi și variază mult în ceea ce privește culoarea, dimensiunea și textura. Diversitatea genetică a acestor rase mexicane le face mai rezistente la schimbările climatice drastice precum cele din acest an, a spus Soto.

„Aceste semințe native s-au adaptat la diferite zone geografice, la altitudini mari și mici, în locuri unde plouă mult sau deloc, sau unde trebuie să fie rezistente la insecte”, a spus ea.

„Semințele (hibride) au fost crescute pentru un alt scop. Nu au diversitatea genetică necesară pentru a face față schimbărilor climatice.”

Dacă mai multe fenomene climatice, precum inundațiile care au afectat producătorii, vor distruge o întreagă cultură, Soto a declarat că banca va pune semințe la dispoziția producătorilor locali pentru a-și recupera culturile – de data aceasta cu o variantă mai rezistentă pe care strămoșii lor o cultivă de secole.

În același timp, cultivatorii se străduiesc să își revină pe termen scurt, afirmând că pierderile reprezintă, de asemenea, o amenințare la adresa tradiției agricole pe care familiile lor s-au străduit să o mențină la marginea orașului dens cu 23 de milioane de locuitori.

Carlos Jiménez, în vârstă de 61 de ani, a lucrat mult timp pe câmpurile din Xochimilco, dar a început să cultive plante de gălbenele mai scurte în urmă cu opt ani, când a observat că hibridul era mai comercializabil. Pe măsură ce a pierdut mai multe recolte și a obținut prețuri mai mici pentru plante din cauza mucegaiului care se adună la rădăcinile lor, a spus că a început să se gândească la modalități de adaptare, cum ar fi construirea de sere.

„Plantele se îmbolnăvesc, putrezesc, iar afacerea noastră se stinge”, a spus Jiménez. „Și odată cu ea dispare și tradiția noastră, pentru că este economia noastră.”

Producători precum Ortíz s-au gândit la același lucru. Dar pierderile lor înseamnă că nu au bani pentru a construi infrastructură suplimentară. Familia sa și alți fermieri au cerut ajutorul autorităților locale, dar spun că au primit o sumă infimă din ceea ce au nevoie pentru a-și reveni. Deși guvernul local a declarat că continuă să lucreze pentru a ajuta la compensarea loviturii resimțite de fermieri.

A spus că a început să se uite la alte culturi pe care le-ar putea cultiva, care sunt mai rezistente decât florile portocalii încrețite.

Jiménez a spus că, deși rădăcinile plantelor pot putrezi în jurul său, deocamdată, el se ține tare.

„Această plantă are o semnificație mai profundă pentru cei dragi pierduți”, a spus el. „Acestea sunt tradiții pe care le moștenim de la strămoșii noștri. Ele nu pot să dispară pur și simplu.”

Sursa: Euronews

Foto: © Agcuesta | Dreamstime.com