Familia Savoia pierde în Italia o lungă bătălie judiciară: bijuteriile Casei Regale rămân ale statului / „Bunurile în cauză nu sunt personale” / E vorba de o comoară ce conține 6.732 de briliante și 2.000 de perle

Familia Savoia din cadrul căreia a făcut parte ultimul monarh al Italiei a pierdut bătălia judiciară pentru a intra din nou în posesia Bijuteriilor Coroanei, anunță Corriere della Sera.

Respingerea, stabilită de Tribunalul din Roma, se bazează pe legea simbolică a Casei de Savoia: Statuto Albertino, promulgată la 4 martie 1848, cu 13 ani înainte de Unificarea Italiei. Judecătorul Mario Tanferna scrie în cele patru pagini de motivare:  „Bucuriile Coroanei Regatului Italiei au fost proprietatea statului încă de pe vremea Statuto Albertino”. O condiție care s-a consolidat odată cu încetarea monarhiei și nașterea Republicii decretată prin referendumul din 2 iunie 1946, deoarece, după cum subliniază Curtea, „bijuteriile Coroanei au rămas în proprietatea statului la trecerea la Constituția republicană”.

O decizie care zdrobește orice pretenție, subliniind că „bunurile în cauză nu sunt personale”. Casa Regală nu intenționează să ridice steagul alb. Dimpotrivă, este gata să ducă lupta mai departe la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde vor cere, de asemenea, să intre din nou în posesia tuturor proprietăților care au aparținut familiei Savoia.

Înzestrarea Coroanei este o comoară de 6.732 de briliante și 2.000 de perle, montate pe coliere, cercei, diademe și diverse broșe. Bijuteriile au fost păstrate într-o vitrină care se află în un seif al Băncii Italiei din Via Nazionale din 5 iunie 1946, când au fost predate guvernatorului de atunci al băncii, Luigi Einaudi, de către ministrul Casei Regale, Falcone Lucifero, în numele ultimului rege al Italiei, Umberto al II-lea, care a intrat în istorie drept Regele din Mai. Valoarea lor este un argument care a fost dezbătut timp de 78 de ani.

Conținutul cutiei ar putea valora până la300 de milioane de euro, după criteriile Sotheby’s pentru bijuteriile aparținând reginelor și prințeselor.

O altă estimare plasează cifra la 18 milioane.

Numai după redeschiderea cutiei, închisă timp de 78 de ani, de când a intrat în seiful Băncii Italiei, se va putea face o evaluare precisă. În motivare, judecătorul citează un pasaj, amintit de avocatul Orlandi, din jurnalele lui Einaudi în care guvernatorul – și viitorul președinte al Republicii – ar echivala bijuteriile „cu proprietatea familiei și nu a statului”, însă instanța nu îi recunoaște valabilitatea.

În septembrie 1943, când regele Victor Emanuel al III-lea se temea că tezaurul ar putea ajunge în mâinile germanilor, le-a ascuns într-o nișă sculptată cu mijloace improvizate într-un tunel săpat în secolul al XV-lea sub Manica Lunga pentru a lega Quirinale, pe atunci sediul Casei Regale, de Palazzo Barberini. Naziștii le-au căutat, fără a le găsi. Ele au fost aduse înapoi pentru a fi depuse la Banca Italiei. Și au stat acolo timp de 78 de ani.