„Dumnezeu”, „Biblie” și „Hristos”, cuvintele scoase din uz de cenzura chineză/ Autoritățile de la Beijing au început cenzura poveștilor pentru copii

Valorile occidentale dăunează societăţii chineze. Din acest motiv, în China, în ultimele luni, autoritățile recurg din ce în ce mai mult la cenzură, ca mijloc de a nu permite conceptelor, principiilor și modului de a gândi al Occidentului să „infecteze” noul Imperiu de Mijloc condus de Xi Jinping.

Principalele valori care trebuie ţinute sub o supraveghere strictă sunt cele religioase, în special preceptele legate de creștinism; astfel încât termenii extrem de sensibili sau potențial periculoși pentru stabilitatea sistemului politic au fost limitați, iar în anumite cazuri, cenzuraţi în mod expres. Conform celor raportate de Asianews, cuvinte precum „Dumnezeu”, „Biblie” și „Hristos” au fost interzise dintr-un manual pentru școlile elementare cu dublul scop de a reduce adeziunea chinezilor la religii și de a supune diferitele credințe unei sinicizări forțate.

Motivele

Prin Constituţie, China garantează cetăţenilor săi libertatea de cult, cu condiția ca credincioșii să fie înscriși într-una dintre asociațiile patriotice controlate de stat. Acest organism intermediar între guvern și societate este un fel de filtru prin care Partidul Comunist Chinez adaptează preceptele religioase la linia politică a țării. Fiecare religie, de la islamism la creștinism, răspunde așadar în faţa propriei asociații patriotice și nu în faţa conducătorilor respectivelor autorități spirituale.

Dacă Islamul este o problemă limitată la Xinjiang, creștinismul este o religie care ridică mult mai multe preocupări autorităților care au descoperit probabil că China riscă să devină țara cu cei mai mulți creștini din lume. Aici există aproximativ 100 de milioane de creștini, dintre care doar 36 de milioane aparțin asociațiilor de stat; cei mai mulți frecventează Biserica clandestină, care se disociază de asociaţiile statului, fiind sever reprimată. Făcând o proiecție pentru viitor, se pare că până în 2030, China ar putea conta pe aproape 250 de milioane de creștini, un număr uriaș, având în vedere că astăzi, Partidul are 90 de milioane de membri.

De la Robinson Crusoe la Fetiţa cu chibrituri: poveștile cenzurate

Beijingul se teme că germenele occidental se poate răspândi prin cultul religios și că virusul poate infecta organigrama socială pe care se bazează China. Una din măsurile de evitare a riscului este aplicarea unui control minuțios asupra celor mai sensibile sectoare, cum ar fi de exemplu cel cultural. Un exemplu clar în acest sens sunt cărțile publicate de Editura pentru Educația poporului, o editură controlată de guvernul chinez, care a publicat un text pentru elevii din clasa a cincea ce conține o serie de povestiri modificate ale unor autori străini.

În povestea „Fetiţa cu chibrituri” a lui Hans Christian Andersen a fost cenzurată o propoziție spusă de bunica moartă a protagonistei. În versiunea inițială, bunica îi spune la un moment dat nepoatei că „atunci când o stea cade, un suflet merge să stea cu Dumnezeu”; în timp ce în versiunea chineză, expresia devine „când o stea cade, o persoană părăsește această lume”. Aceeaşi soartă a avut-o şi romanul „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe, unde Bibliile recuperate de naufragiat de pe nava distrusă devin „puține cărți”; la fel s-a întâmplat cu rugăciunea din nuvela „Vanka” de Anton Cehov, unde a fost eliminat cuvântul „Hristos”.

În 2015, Xi Jinping a dispus o sinicizare a religiilor, astfel încât acestea să se poată adapta contextului local. În mod evident, prin sinicizare, cultele își pierd propriile valori pentru a lăsa loc patriotismului și naționalismului chinez. Combaterea religiilor, în special a creștinismului, este o strategie de limitare a unei credințe care ar putea copleși curând guvernul chinez, dar mai ales o încercare clară de a impermeabiliza China faţă de ideile occidentale (și explicate într-un sens occidental), extrem de periculoase pentru țară: democrație, justiție, drepturile omului și statul de drept.

Sursă: Traducere Rador din Il Giornale