Dosarul cămătăriei: cum a lucrat Înalta Curte în favoarea infractorilor / UPDATE: Replica ICCJ

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție a folosit o prevedere dintr-o lege ieșită din vigoare pentru a-și fundamenta o decizie bizară: aceea ca, în cazul infracțiunilor de cămătărie, să fie confiscată doar dobânda obținută de cămătari, dar nu și suma principală folosită la comiterea infracțiunii.

Decizia ICCJ a fost răsturnată recent printr-o intervenție legislativă, dar a fost în vigoare vreme de șapte luni, răstimp în care a operat de facto ca lege penală mai favorabilă. Prin urmare, în toate dosarele de cămătărie aflate pe rolul parchetelor sau instanțelor, instanțele vor putea dispune confiscarea doar a dobânzilor, nu și a sumelor împrumutate.

Dar mai întâi, o scurtă metaforă, pentru o mai bună înțelegere a situației.

Un om avea un pistol, pe care îl deținea în mod legal. Într-o noapte, iese în parc și abordează un cetățean căruia, sub amenințarea pistolului, îi ia portofelul, în care se afla o sumă importantă de bani. După ceva timp, făptașul e prins, e dovedit, e trimis în judecată, moment în care se ridică problema care ne interesează: ce-i confiscăm? Doar portofelul cu bani, adică folosul obținut ca urmare a infracțiunii, sau și pistolul (deținut legal), adică instrumentul cu care a comis infracțiunea? Rețineți întrebarea, pentru că veți afla ce răspuns a dat Înalta Curte.

Puțină, foarte puțină istorie

Cămătăria a fost dezincriminată în 1990, laolaltă cu alte infracțiuni specifice regimului comunist și grupate generic sub denumirea de „speculă”. Ea a fost reincriminată în anul 2009, odată cu adoptarea noului Cod Penal, însă punerea în aplicare a acestuia avea să dureze cinci ani: a intrat efectiv în vigoare pe 1 februarie 2014.

Cum fenomenul cămătăriei luase amploare, Parlamentul a adoptat în 2011 o lege (216/2011) cu caracter temporar, o lege scurtă, cu doar patru articole, dedicată strict infracțiunii de cămătărie. Ultimul articol din legea 216/2011 chiar asta preciza: „Prezenta lege reglementează interzicerea activității de cămătărie până la intrarea în vigoare a noului Cod Penal”. Prin urmare, legea a ieșit din vigoare, ca fiind desuetă, începând cu 1 februarie 2014 – chiar dacă nu a fost abrogată explicit.

Legea 216 nu definea activitatea de cămătărie ca atare, ci doar noțiunile de „camătă” și „cămătar”, după cum urmează: „Camătă – dobândă pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. Cămătar – persoană fizică ce dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete”.

Noul Cod Penal, intrat în vigoare la trei ani de la adoptarea legii de combatere a cămătăriei, nu definește explicit activitatea de cămătărie și noțiunile de „camătă” și „cămătar”, așa cum făcea legea 216, ci o face implicit. La articolul 351 – intitulat chiar așa, „Camăta” – este descrisă infracțiunea și se precizează pedeapsa: „Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani”.

Într-o altă secțiune a Codului Penal, privitoare la măsurile de siguranță, sunt precizate la modul general bunurile care se supun confiscării speciale, indiferent de infracțiune. Or, acolo sunt prevăzute distinct că se supun confiscării atât bunurile folosite la comiterea infracțiunii, cât și bunurile dobândite ca urmare a săvârșirii faptei penale.

Lucrurile păreau, la prima vedere, limpezi. Aplicând strict prevederile din Codul Penal în cazul cămătăriei, rezultă că ar trebui confiscate atât suma de bani oferită cu împrumut (principalul), ca fiind instrumentul folosit la comiterea infracțiunii, cât și dobânda, adică folosul obținut. Numai că…

O întrebare de la Târgu Mureș

În anul 2023, în timp ce judeca un dosar de cămătărie, Curtea de Apel Târgu Mureș a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: în cazul cămătăriei, se confiscă doar dobânda obținută de cămătar sau și suma oferită cu împrumut, adică principalul?

La Înalta Curte a fost constituit un complet special pentru dezlegarea problemei și au fost cerute puncte de vedere asupra chestiunii de la Curțile de Apel și de la facultățile de drept din țară. Opiniile Curților de Apel au fost împărțite, dar din decizia finală nu rezultă care dintre ele au optat pentru confiscarea ambelor sume și care doar pentru confiscarea dobânzii.

În schimb, de la facultățile de drept, da. Cu excepția Bucureștiului, toate celelalte școli de drept din țară (Cluj, Sibiu, Timișoara, Iași) au optat pentru confiscarea ambelor sume. Pentru această soluție s-au mai pronunțat atât Parchetul General, cât și Institutul de Cercetări Juridice, precum și judecătorul-raportor al cauzei, membru în completul special constituit la ICCJ.

Argumentul folosit în sprijinul acestei soluții părea evident: suma de bani împrumutată este instrument folosit la comiterea infracțiunii, pentru că, în lipsa lui, cămătarul nu are temei ca să ceară dobânda.

Contra curentului

În ciuda opiniei aparent majoritare, completul special de la ICCJ a decis altfel: trebuie confiscată doar dobânda, nu și principalul. Ca să ajungă aici, a apelat la o subtilitate. În loc să aplice, așa cum sunt, prevederile Codului Penal aflat în vigoare, ICCJ a scos de la naftalină defuncta lege 216 din 2011 și a pescuit de acolo exact ceea ce îi convenea: definiția cametei.

Completul special admite că legea 216 a reglementat cămătăria doar până la intrarea în vigoare a noului Cod Penal, adică până la 1 februarie 2014, dar adaugă, fără să argumenteze de ce: „Cu toate acestea, definiția noțiunii de «camătă» a rămas valabilă și ulterior acestei date”. Definiție conform căreia camăta e doar dobânda percepută.

De aici încolo a fost floare la ureche să-și dezvolte argumentația: câtă vreme camăta este dobânda, rezultă că fapta ilicită este doar perceperea dobânzii și doar aceasta poate fi confiscată. Suma dată cu împrumut intră sub regimul împrumuturilor legitime, fără dobândă, reglementate de Codul Civil.

Cu alte cuvinte, revenind la metafora de la început: confiscăm doar portofelul cu bani, nu și pistolul.

Efectele

Decizia ICCJ a fost dată pe 27 ianuarie anul acesta și este obligatorie pentru toate instanțele. Pe 19 februarie, deputații USR Stelian Ion și Alexandru Dimitriu au depus o inițiativă legislativă care răsturna, practic, decizia ICCJ: se completa Codul Penal cu prevederea expresă că, în cazul cămătăriei, se confiscă atât suma oferită ca împrumut, cât și dobânda percepută. Legea a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial pe 29 septembrie.

Întrebarea care se pune acum este: ce se întâmplă în dosarele de cămătărie aflate în curs, unde faptele s-au comis înainte de intrarea în vigoare a noii legi?

Conform specialiștilor în drept consultați de G4Media, decizia ICCJ nu operează ca lege penală mai favorabilă, pentru că nu este lege în sensul strict al cuvântului, ci este o interpretare a unei legi existente.

Legea nouă este însă, categoric, o lege penală mai aspră față de forma anterioară a Codului Penal, pentru că obligă la confiscarea ambelor sume – principal și dobândă. Prin urmare, ansamblul format din legea veche la care se atașează decizia obligatorie de interpretare a ICCJ reprezintă o lege penală mai favorabilă. Ceea ce înseamnă că, în toate dosarele aflate acum la parchete și la instanțe, nu se va putea confisca principalul și dobânda, ci doar dobânda.

Cămătarii au de ce să fie recunoscători Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Judecătorii

Completurile pentru dezlegarea unor probleme de drept sunt formate din 9 judecători. În dosarul cămătăriei, decizia nu arată cum anume a fost adoptată soluția – cu unanimitate sau cu majoritate.

Dar se poate observa că în complet au fost cel puțin cinci judecători care fac parte din ceea ce media a numit „Gruparea Savonea”, din cauza unor poziționări publice sau prin sentințe controversate:

• Eleni Cristina Marcu, președinta de complet, șefa secției penale din ICCJ. A fost vicepreședintă a Curții de Apel Constanța, calitate în care a semnat scrisoarea șefilor de instanțe care au condamnat protestele magistraților din 2017 împotriva modificărilor operate la legile Justiției. A făcut parte din completul care l-a achitat pe Cristian Popescu Piedone în dosarul Colectiv, în urma unui recurs în casație.

• Lia Savonea, acum președintă a ICCJ, nu mai are nevoie de nicio prezentare.

• Valerica Voica. A făcut parte din completul care a dispus achitarea foștilor ofițeri de securitate care l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, care a murit la Jilava, în 17 noiembrie 1985. De asemenea, a făcut și ea parte din completul care l-a achitat pe Piedone în recurs extraordinar.

• Adriana Ispas. A desființat condamnarea la aproape 14 ani de închisoare a lui Mario Iorgulescu, fiul fostului șef al Ligii Profesioniste de Fotbal, pentru uciderea unui om pentru că a condus beat și drogat. Din complet a făcut parte și Lia Savonea. A admis în principiu recursul în casație al lui Lucian Duță, fost șef al Casei de Asigurări de Sănătate, condamnat la 6 ani de închisoare pentru luare de mită, și a dispus eliberarea acestuia.

• Mihail Udroiu. A făcut parte, alături de Lia Savonea, din completul care a infirmat arestarea preventivă a avocatei Laura Vicol și a celorlalți inculpați din dosarul Nordis, dispusă de Curtea de Apel. A fost consilier al fostei șefe DIICOT, Alina Bica, care, la rândul său, a avut-o avocată pe Laura Vicol. Un adversar tenace al supremației dreptului Uniunii Europene asupra legislației interne, așa cum prevăd tratatele de aderare.

Ceilalți patru magistrați din complet sunt: Ilie Iulian Dragomir, Leontina Șerban, Maricela Cobzariu și Francisca Maria Vasile.

UPDATE: Drept la replică din partea Inaltei Curți de Casație și Justiție

În urma publicării acestui articol, Înalta Curte de Casație și Justiție ne-a transmis următorul drept la replică, pe care îl prezentăm integral:

„Înalta Curte semnalează apariția unor dezinformări referitoare la Decizia nr. 26/2025 prin care s-a stabilit că: În cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, confiscarea specială poartă doar asupra dobânzii obținute prin săvârșirea infracțiunii, inclusiv când aceasta este cuprinsă în sumele ulterior împrumutate, și se dispune conform art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.

Pentru corecta informare a opiniei publice, precizăm că în cadrul constituțional al statului de drept, Instanța supremă are rolul de a asigura aplicare unitară a prevederilor legale, elaborarea și adoptarea acestora aparținând puterii legiuitoare.

În realizarea rolului său Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat sistematic efectele juridice ale normelor legale în vigoare la momentul pronunțării deciziei de dezlegare a problemelor de drept.

Dovadă că interpretarea a fost conformă, este faptul că ulterior legiuitorul a recurs la adoptarea unor noi prevederi legale diferite, astfel încât norma să producă efectele confiscării în acord viziunea nouă a legiuitorului, creând baza legală obiectivă ca acest lucru să poată să fie realizat.

În acest context, este necesar să reafirmăm un principiu elementar al interpretării juridice: efectele unei decizii de dezlegare a unor chestiuni de drept – precum Decizia nr. 26/2025 – nu pot fi explicate ori distorsionate prin recurgerea la exemple sau situații juridice aflate în afara sferei sale de aplicare.

O asemenea extrapolare abuzivă, prin raportare la infracțiuni sau instituții cu o natură juridică distinctă, nu doar că subminează rigoarea raționamentului juridic, dar riscă să inducă în eroare opinia publică și să afecteze nejustificat autoritatea instanței supreme.

Or, într-un stat de drept, respectarea limitelor competenței normative și a principiului legalității interpretării constituie garanții esențiale pentru coerența și stabilitatea ordinii juridice”.