Donald Tusk, liderul care a transformat aderarea Poloniei la UE într-o poveste de succes, revine la cârma țării acum măcinată de ură: „Este poate cel mai provocator moment din cariera sa politică”

Donald Tusk, fostul premier al Poloniei în perioada 2007-2014, care a transformat aderarea țării la Uniunea Europeană într-o poveste de succes pe care România a avut-o ca exemplu, a revenit în fruntea guvernului polonez într-un moment în care țara este măcinată de ură și de corupție endemică, după o guvernare de 8 ani a partidului populist Lege și Justiție (PiS).

Donald Tusk depune miercuri jurământul în fața președintelui Andrzei Duda, după ce Parlamentul polonez i-a acordat mandatul de a forma un nou guvern de coaliție. Tusk va pune astfel capăt celor opt ani de guvernare a partidului naționalist de dreapta Lege și Justiție (PiS), care a intrat în mod repetat în conflict cu autoritățile UE.

Cu toate acestea, Tusk s-ar putea confrunta cu dificultăți în îndeplinirea promisiunii sale de a anula efectele guvernării PiS, scrie BBC. Coaliția centristă a lui Tusk a câștigat cele mai multe locuri la alegerile din octombrie, dar nu a reușit până acum să preia mandatul. PiS, condus de Mateusz Morawiecki, a devenit cel mai mare partid după alegeri (35%), dar alte partide au refuzat să lucreze alături de el și nu a reușit să formeze o majoritate în Parlament.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

După două mandate la președinția Consiliului European (2014-2019), Tusk a revenit în centrul vieții politice poloneze în 2021, atunci când a preluat din nou conducerea Platformei Civice (PO), anunțându-și intenția de a se confrunta cu PiS, afirmând: „Astăzi, răul domnește în Polonia și suntem pregătiți să luptăm împotriva acestui rău”.

În fostele sale mandate de prim-ministru al Poloniei, a pus în aplicare politici puternic pro-business și pro-UE, de care a beneficiat economia poloneză, care, puternic susținută de fondurile UE, a supraviețuit recesiunii economice mondiale din 2008-2009 și crizei datoriilor din zona euro care a urmat, continuând să crească în timp ce economiile altor țări membre ale UE au fost puternic zdruncinate, scrie Britannica.

Iliberalismul, noua provocare a lui Tusk

Jarosław Kuisz, autorul cărții The New Politics of Poland (Noua politică a Poloniei), a declarat pentru The Guardian că atât de mare a fost acapararea Poloniei de către PiS, încât poate fi comparată cu un câmp de mine plantate în toate instituțiile, de la judecătorii numiți politic până la umplerea întreprinderilor de stat cu acoliții PiS. „Este poate cel mai provocator moment din cariera sa politică”, a spus Kuisz.

O dilemă majoră este cum să devoaleze presupusa corupție, fără a otrăvi și mai mult sfera politică, părând răzbunător.

„Va avea nevoie de măsuri radicale pentru a restabili o guvernare adecvată, dar dacă aplică unele dintre aceste măsuri radicale, atunci imediat Tusk se va confrunta cu acuzații că folosește aceleași metode ca predecesorul său”, a adăugat Adam Jasser, care a lucrat în biroul lui Tusk în calitate de consilier politic între 2010 și 2014. El atrage atenția că au fost asumate o serie de angajamente, inclusiv o creștere salarială de 30% pentru profesori, iar unele dintre acestea l-au supărat pe fostul mentor al lui Tusk, Leszek Balcerowicz, un fost ministru de finanțe cu vederi de șoim, care se teme că protejatul său a devenit un „politician tipic”.

Provocarea de data aceasta, a spus Jasser, va fi să realizeze reforma guvernării în fața unui președinte ostil, Andrzej Duda, care are drept de veto legislativ asupra schimbărilor majore și care este aliniat cu PiS.

Două mandate de guvernare PiS au dus la un sistem judiciar și o presă controlate de partid, la acuzații de erodare a statului de drept și la reținerea finanțării de către o UE care se temea pentru viitorul democrației poloneze. În plus, alimentând naționalismul și prezentându-se ca protector al valorilor tradiționale romano-catolice, PiS a urmărit o agendă anti-imigranți, a discriminat comunitatea LGBTQ+ și a eliminat aproape complet avortul în Polonia.

De la studentul anticomunist, la premier

Donald Tusk este fiul unui tâmplar și al unei infirmiere, ambii fiind muncitori înrobiți în timpul ocupației germane naziste a Poloniei. Tusk a crescut ca parte a minorității etnice cașubane în orașul portuar Gdańsk, locul de naștere al mișcării Solidaritatea. Conștiința politică a fost trezită în mod dramatic la vârsta de 13 ani, când a fost martor la împușcarea de către poliție a muncitorilor aflați în grevă. A devenit un lider studențesc anticomunist în anii 1970 și s-a alăturat Solidarității în 1980, devenind unul dintre tinerii intelectuali proeminenți ai mișcării.

După impunerea legii marțiale în 1981, Tusk a lucrat ca zugrav de coșuri de fum și a cofondat o cooperativă, una dintre puținele posibilități de întreprindere privată deschise polonezilor la acea vreme. În acest proces, a devenit un adept al capitalismului de piață liberă.

A devenit parlamentar în 1991, după căderea comunismului, iar în 1997, Tusk a fost ales în Senat. A devenit premier în 2007, din partea unei coaliții formate din Platforma Civică (PO) și Partidul Țărănesc Polonez. În ciuda dificultăților de coabitare cu președintele Kaczynski (PiS), popularitatea lui Tusk a crescut, pe măsură ce a „resetat” relațiile Poloniei atât cu Rusia, cât și cu Germania. Stabilitatea pe care Tusk pare să o fi adus Poloniei nu a fost niciodată mai vizibilă sau mai necesară decât atunci când țara a fost cufundată în disperare în urma prăbușirii avionului de linie în aprilie 2010 lângă Smolensk, Rusia, în care a murit președintele Kaczyński, împreună cu alte figuri guvernamentale și militare importante.

Tusk și-a condus partidul la victorie în alegerile legislative din 2011, devenind primul guvern revenit la putere în Polonia după 1989. O mare parte din dezbaterea politică din Polonia la începutul anului 2012 s-a axat pe planurile lui Tusk de reformare a sistemului de pensii, care prevedea o creștere în timp a vârstei de pensionare de la 65 de ani pentru bărbați și 60 de ani pentru femei la 67 de ani pentru ambele categorii.

Printre numeroasele scandaluri din 2012, care au contribuit la o scădere generală a sprijinului popular pentru PO, s-a numărat unul în care a fost implicat fiul lui Tusk, Michael, care a lucrat pentru compania aeriană poloneză de reduceri OLT Express, care a dat faliment, urmată de compania mamă a acesteia, Amber Gold, o parabancă (instituție financiară fără licență care oferă servicii bancare) care a fost responsabilă de o schemă Ponzi pe scară largă.

Ales de două ori în fruntea Consiliului European

În august 2014, liderii Uniunii Europene au votat în unanimitate pentru a-l alege pe Tusk ca succesor al lui Herman Van Rompuy în funcția de președinte al Consiliului European. Printre provocările notabile din timpul mandatului său s-au numărat agresiunea Rusiei în Europa – țara a anexat Crimeea în martie 2014 – și decizia Marii Britanii din 2016 de a ieși din UE. Tusk, care a fost reales pentru un al doilea mandat în 2017, a demisionat din funcția de președinte al Consiliului European în noiembrie 2019. În cursul aceleiași luni, el a fost ales șef al Partidului Popular European, un grup politic transnațional care reprezintă interesele partidelor conservatoare aliate din Europa.