Cum au primit Irlanda de Nord și Scoția momentul Brexitului

Majoritatea nord-irlandezilor consideră că interesele lor au fost mai bine protejate în cadrul UE, scrie publicația Le Razon, citată de Rador.

Calmul aparent cu care Ulster a primit ieşirea oficială a Regatului Unit din UE, după 47 de ani de „mariaj” furtunos, este înşelător. Provincia britanică Irlanda de Nord, care a votat în proporţie de 56% pentru rămânerea în UE la referendumul din 2016, priveşte cu unanimă îngrijorare la viitorul care o aşteaptă.

„Ne temem că Brexit înseamnă pierderea libertăţilor şi a protecţiei de care ne-am bucurat ca europeni”, se lamentează Andrew, şoferul de taxi care ne însoţeşte în turul vechilor treceri de frontieră care au separat ambele ţări până la Acordurile din Vinerea Mare din 1998.

Şi ideea că acordul provizoriu ar evita o „frontieră dură” între cele două Irlande nu convinge pe nimeni aici. Republicanii catolici au votat masiv împotriva Brexitului şi se tem de consecinţele părăsirii UE. Între timp, unioniştii, care au făcut campanie pentru ieşirea din „clubul comunitar”, se tem că angajamentul va îndepărta Ulster de restul Regatului Unit.

Pe tot parcursul zilei de vineri, cetăţenii opuşi Brexitului au organizat proteste în diferite puncte ale graniţei dintre cele două ţări. Pe afişele şi pancartele purtate de activiştii Comunităţilor de Frontieră împotriva Brexitului (BCAB) în diferite acte de protest se puteau citi fraze precum „lupta continuă”.

Unul dintre ei a fost Benjamin, un recepţioner în vârstă de 21 de ani, care recunoaşte că încearcă sentimente contradictorii. „Cred că ar fi trebuit să rămânem în UE”, dar „trebuie să respectăm rezultatul referendumului”. Alături de el, Molly se exprimă mai răspicat, ea participând la protest însoţită de cei doi copii ai săi.

„Lucrez într-o companie mică din Republica Irlandeză, dar locuiesc în continuare în Derry, deoarece îmi ia doar zece minute cu maşina să ajung la muncă în fiecare zi”, comentează ea. „Vă imaginaţi cum s-ar schimba viaţa mea dacă va trebui să stau zilnic la coadă la frontieră pentru a intra şi a ieşi din Irlanda de Nord”, ne întreabă Molly.

Fără îndoială, cel mai mobilizat partid irlandez este naţionalistul Sinn Fein, fost braţ politic al dizolvatei Armatei Republicane Irlandeze (IRA). Preşedinta sa, Mary Lou McDonald afirmă că „mulţi nord-irlandezi, care se consideră britanici sau unionişti, cred acum că unificarea Irlandei este singura şi cea mai bună cale de a rămâne în blocul comunitar.

„Acest lucru este demonstrat de faptul că un număr fără precedent de oameni efectuează formalităţile pentru obţinerea paşaportului irlandez. O fac pentru a-şi proteja interesele, pentru că îşi dau seama că aceste interese sunt mai bine servite într-o nouă Irlandă care face parte din UE”, a declarat McDonald.

Scoţia:  “Vom face tot posibilul să obţinem un referendum în acest an”

Partizanii independenţei Scoţiei, majoritar opuşi Brexit, “sunt pe cale să câştige”, a afirmat vineri prim-ministrul scoţian, Nicola Sturgeon, care promite “să facă totul” pentru a obţine organizarea unui nou vot pe această tema în ciuda intransigenţei Londrei.

“Astăzi este un moment de reală şi profundă tristeţe pentru unii dintre noi. Această tristeţe va fi marcată de mânie, a declarat lidera independentistă într-un discurs rostit cu câteva ore înainte de ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, scrie La Libre Belgiqe, citată de Rador.

Scoţia a votat în proporţie de 62% contra ieşirii Regatului Unit din UE la referendumul din iunie 2016, în contra curentului rezultatelor la nivel naţional, britanicii aprobând Brexit cu 52% din voturi.

Plecarea din UE a relansat lupta pentru independenţa Scoţiei, care fusese respinsă cu 55% la un referendum în 2014. Prim-ministrul Boris Johnson se opune categoric unui nou vot şi a respins formal la mijlocul lui ianuarie cererea în acest sens a guvernului scoţian.

“Voi face tot posibilul să obţin un referendum în acest an”, a insistat Nicola Sturgeon. “Conservatorii provoacă Scoţia”. Ea a arătat că nu exclude să susţină la tribunal dreptul de a organiza un vot consultativ.

Surse: La Razon/ La Libre Belgique/ Rador/ Traducerea: Rodezia Costea, Gabriela Sîrbu