G4Media.ro

Cele trei revoluții care au transformat radical naționala de tineret: Hagi, educația…

sursa foto: FRF

Cele trei revoluții care au transformat radical naționala de tineret: Hagi, educația marilor cluburi străine și regula care a supărat patronii români 

Cum era să fii nebun după România U21 înainte să devină cool? Nu prea știm, că n-au fost mulți care să depună mărturie și s-o lase scrisă pe undeva. Aproape nimeni n-a crezut, aproape nimeni n-a avut motiv să creadă, aproape pe nimeni n-a interesat de echipa asta. Jucători sau fani.

Recuperăm istoria faptelor în bucăți mici și detalii care nu se văd. Să aflăm cine și mai ales CUM a făcut echipa de azi. De ce avem încredere în Rădoi, de ce suntem nebuni după portarul Ionuț Radu și batem cu pumnul în masa lui Contra să mute copiii în ghetele bătrânilor, la naționala de seniori? De ce naționala asta poate și altele nu au putut? Și, mai ales, de când ne interesează ce fac niște băieți care joacă la o națională a bucuriilor mici cât vârstele lor?

Naționala care ne încântă în Italia, la turneul final al Campionatului European, e visul împlinit al fiecărui român, pasionat de fotbal sau nu. România U21 prezintă pe marile scene în stilul montajelor perfecte de pe Youtube, cele cu munții spectaculoși ai țării, cu Delta și marea, în care bate vântul exact atât cât trebuie, soarele nu trece gradele peste 30 și brazii aproape că înțeapă degetul dincolo de ecranul pe care privești. În loc de voce care să ne citească pe fundal norocul din frunte se aud încurajările căpitanului Ionuț Radu, omul-suflet al acestei echipe. El e glasul care vorbește pentru noi toți, cei care n-avem loc în vestiar.

Vestiarul, pentru că am adus vorba de el, nu mai e o ușa închisă a unui laborator cu secrete la ciupeală, ci o fereastră care unește echipa cu suporterii ei. Și în care pare că am avea voie cu toții, dacă am promite că nu venim cu hatereala clasică din fotbalul românesc.

De ce avem succes acum și n-am avut cu alte ocazii? Doar pentru că stăm bine pe PR? Nu, ci pentru că naționala aceasta e cu totul diferită. Ce o face diferită? Spiritul, educația, foamea, mândria. Absența capului plecat care ia deciziile cu ochii în întuneric. Și, cel mai important, sufletul pus din plin, fără economie.

România U21, altădată privită doar că o adunătură de întâmplări, a devenit o echipa cât se poate de serioasă. A forțat fotbalul din România s-o trateze așa prin rezultatele ei. Jucătorii nu mai inventează accidentări că s-o evite, nici n-o mai iau peste picior în aventuri de filme proaste americane.

La începutul campaniei pentru Euro, în martie 2017, patru jucători erau trimiși acasă la câteva ore după ce aterizaseră în Spania pentru un stagiu de pregătire cu România U21. Își cumpăraseră băutură în aeroport, la București, pentru a-și omorî timpul omenește în timpul zborului. La aterizare au făcut scandal, iar selecționerul de atunci, Daniel Isăilă, le-a arătat imediat pe unde se face îmbarcarea la zborul de întoarcere. Umilința administrată tricoului României de patru puști inconștienți a trecut, dar a lăsat impresia că naționala lor nu e cu nimic mai bună decât cele dinainte. Dintre cei 4, numai Nedelcearu a reușit să-l convingă pe Isăilă că merită să fie iertat. Ceilalți 3 au devenit istorie atât pentru tricoul galben al României, cât și pentru culorile de la echipele de club, iar azi pierd în lupta cu mediocritatea.

Isăilă n-a rezistat în față tentației unui salariu mult superior și a plecat în Arabia Saudită în plin traseu de calificare. În locul sau, a venit de pe băncile școlii de antrenori Mirel Rădoi. La fel ca în cazul lui Isăilă, potrivirea a fost perfectă. Federația a luat o decizie excelentă cu omul pe care era presată să-l suspende cu doar doi ani în urmă pentru că antrena la FCSB fără licență PRO, unde nici n-avea acces la cursuri pentru că nu-și luase Bacalaureatul.

Motiv de glume și de repetate umilințe, Rădoi, căruia ajunsese să i se interzică până și să se ridice de pe bancă pentru a da indicații, a părăsit-o pe FCSB. Patronul clubului, Gigi Becali, a văzut-o că pe-o ușurare. Rădoi nu-i asculta recomandările în privința alcătuirii echipei, așa că intrase deja în linia clasică a declarațiilor defăimătoare ale șefului sau. La fel că puștii pe care îi antrenează azi, Rădoi n-a renunțat la visul sau. A început cursurile la Chișinău, unde BAC-ul nu e condiție de admitere că să devii antrenor profesionist de fotbal. ‘Cazul’ angajării surprinzătoare a lui Rădoi e modelul unei decizii inspirate, cu fler, luate de FRF într-un moment cu totul neașteptat. Rădoi a fost recuperat din mocirla în care a fost tras cu funii din toate părtile și pus să reprezinte România. A făcut-o natural că jucător, iar până acum pare să fie perfect și în noul rol, cel de antrenor.

La nivelul micro al războaielor de existența și al deciziilor, numirea lui Rădoi într-un moment atât de important e detaliul care a făcut să strălucească și mai tare aura echipei. Cu Rădoi, naționala a confirmat primele așteptări și a început să câștige credibilitate în discursul ei. Puștii nu s-au pierdut pe drum, la fel cum au făcut-o atâtea alte generații înainte. Calificarea n-a fost decât începutul.

‘The big picture’ ne arată însă evident care sunt cele trei mari revoluții care au condus naționala de tineret de la poticneală pe picioare la sprint pentru medalie. Vorbim de Hagi, de regula Under 21 și de puștii de import: Radu, Pușcaș, Pașcanu.

1. Fără Hagi, echipa de azi a puștilor minunați n-ar putea fi imaginată. 11 dintre jucătorii din lotul de 23 convocat inițial de Rădoi au trecut sau încă se află la clubul sau. ”Crede-mă, sunt soldați americani! Așa îmi place mie să le spun. Sunt atenți, concentrați, dau totul pentru obiectiv. Vin din ce în ce mai mulți copii buni, avem generație după generație de nivel foarte bun. O să-i vezi și pe cei care vin din urmă”, mi-a spus Hagi acum doi ani, când l-am întrebat de tinerii pe care îi promovează că și cum ar fi cel mai natural lucru din lume.

Mentalitatea din vestiarul lui Hagi, presiunea la care i-a supus pe jucători pentru a le încerca limitele și imaginea lui – autoritate și inspirație – au îmbogățit talentul cu pragmatismul și educația corectă. Munca alături de Hagi nu e o încântare decât dacă faci o pasiune pentru sacrificiu. Victoria de la finalul săptămânii nu e suficientă dacă nu bifează principiile conceptului Hagi. Sunt lucrurile cu care le schimbă ADN-ul unor copii obișnuiți cu joaca. Hagi inspiră, creează, are viziune și se oferă mai mult decât orice alt personaj pozitiv din fotbalul românesc. Se pune la dispoziție cu tot ce înseamnă el ca personalitate complicată și complexă. 200 de copii vin zilnic la antrenamente în Academie, toți cu același vis, să fie campioni.

În discuțiile private, Hagi recunoaște că muncește pentru a face România campioană mondială. La fotbal! Din academia sa plecată din mijlocul nicaieriului, de pe un deal-pășune din Ovidiu, ies în fiecare an campioni cu trofee, nu impostori. Hagi e campion la toate nivelurile de vârstă ale juniorilor și adună finale și titluri noi în fiecare an. Hagi nu s-a mulțumit cu ce-a învățat el într-o carieră uriașă de jucător când a început să sape în pârloagă. A mers la Ajax, Barcelona sau Real pentru a lua acasă cât mai mult know-how pentru copiii pentru care avea să garanteze cu numele sau. „Ei trebuie doar să joace, nu mă aștept la o altă recompensă. Dacă mă salută când mă văd pe stradă e suficient”, mi-a zis Hagi zâmbind când l-am întrebat cum arată recunoștința puștilor când se fac mari.

Hagi încearcă să se înconjoare de oameni care să-l ajute să-și ”scrie” conceptul în mințile tinerilor, se frământă și luptă pentru investiția lui umană. E singura despre care vorbește deschis, pentru că cele aproape 10 milioane de euro pe care le-a scos din conturile sale de economii ca Academia să existe nu sunt niciodată în discursul sau.

Foto: Ianis Hagi în luptă cu cu adversar francez

2. Dacă la Hagi promovarea tinerilor e obișnuință și mod de lucru, la celelalte cluburi din România asta nu s-ar fi întâmplat niciodată fără impunerea regulii U21 de către Federația de Fotbal. Măsura a fost contestată puternic de șefii echipelor de Liga 1. Practic, răscoala împotriva propriilor interese arată modelul periferic de gândire al conducătorilor din România.

Amatorism poleit cu milioane de euro din drepturile TV, ”știința” leadershipului din prima ligă se limitează la gesturi la îndemână, conformiste, lipsite de orice urmă de viziune.

Obligativitatea de a folosi cel puțin un jucător U21 în echipa la toate partidele din Liga 1 i-a pus la muncă pe artiștii combinațiilor. Șefii de cluburi a trebuit să dea mai mult de două bobârnace pe telefon pentru a găsi jucători care să se încadreze în regulă și, în același timp, să ajute echipa. Man, Manea, Coman, Ștefan, Rus sau Olaru probabil că ar fi avut un cu totul alt ritm de progres în carierele lor dacă n-ar fi fost ”împinși” în echipa de bază de regula excelentă a Federației.

Din noul sezon, măsura se extinde la doi fotbaliști U21 în echipa de start, motiv de nouă revoltă pentru viața comodă a milionarilor de drepturi TV din Liga 1.

Atacurile împotriva evidenței și argumentele slabe sunt o constantă a fotbalului românesc, așa că discuțiile nu se vor opri, nici dacă România va câștiga Europeanul cu meciuri la fel de strălucitoare că cele de până acum. Apelul către logică e un lux al unui mediu normal, unde Liga 1 nu se califică.

3. Dar naționala U21 nu e doar despre Liga 1. E și despre Radu, Pașcanu sau Pușcaș, cei trei români fantastici pe care ni i-au educat străinii. Plecați de copii la Inter Milano, Pușcaș și Radu au luat la joacă greutatea universului de sute de milioane de euro în care se aflau. Decizie excelentă, pentru că cei care aleg s-o care în spate eșuează, complesiți de scuze, frustrări și alibiuri care nu țin. Spre deosebire de Pușcaș și Radu, Pașcanu e un produs exclusiv al sistemului britanic. Fundașul a fost un premiat al academiei lui Leicester, a impresionat în tricoul României U21, dar n-a jucat cu seniorii decât la antrenamente. După un Euro minunat, Pașcanu, zidul mobil din apărarea României, are toate șansele să-și țină telefonul pe sonerie deschisă vara asta. Chiar dacă trăiesc de ani buni în străinătate, cei trei sunt doză energizantă de motivație și suflet pe care vestiarul României o primește la fiecare meci.

Fie că batem Germania în semifinale, fie că pierdem, naționala Under 21 merită o plecăciune de recunoștință din partea României. Alături de cei care au construit-o, echipa celor mai buni puști ne-a învățat că mulțumitul cu puțin n-ar mai trebui să fie pentru noi. Galbenul naționalei ne face din nou mândri. La naționala mare numai transpirația de pe tricouri ne dovedește că n-avem de-a face cu fantome plictisite care se dau drept România.

Intensitatea noii generații pune culoare pe teren și sclipiri în ochii suporterilor. Pasul următor: să umplem piețele, să ne bucurăm pentru România, n-am mai făcut-o de mult. Să ne întâlnim cu Hagi pe autostrada magică din viitor pe care i-a proiectat-o României și să-l salutăm.

Sursa foto: UEFA / FRF

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

34 comentarii

  1. Excelent comentariul. Bravo lui Hagi, bravo baietilor!

    • Cate atacuri au facut papagali ca R Banciu la adr3sa lui Hagi?
      Nazistii gramaticali impanzeau netul cu greseli de exprimare ale lui Hagi.. nimeni nu aprecia continutul

    • @ Mr John.
      Confirm ca avem o mare problema.
      Daca o fata ia aurul la gimnastica, incepem sa o intrebam daca stie sa rezolve integrale; daca un tip este premiat pt un soft pe care l-a scris il intrebam cat scoate pe suta sau il rugam se ne cante si noua ceva la vioara.
      E o dileala tipica, avem un fel de spirit distructiv prin care dorim sa aratam ca valorile noastre „nu sunt chiar asa cum par”.

    • Silviu, de acord cu ce ai scris. Si cred ca se trage de la un sentiment de nesiguranta, la randul lui dat de lipsa unei constante a succesului in spatiul mental-cultural Romanesc. Impreuna cu Hagi, acesti copii ne-au aratat ca aceasta nesiguranta este la urma urmei doar o bula cultural de care putem scapa. Putem forta iesirea din epoca mediocritatii si intrarea in epoca menatlitatii de invingatori.

    • Hagi e mai interesat acum sa vanda cat mai multi jucatori si are dreptate:
      1) pe de o parte vrea sa-si recupereze macar 75% din investitia facuta si, in plus, vrea sa asigure fondurile pentru cheltuielile curente ale echipei si academiei;
      2) pe de alta parte, cei mai tineri trebuie sa se rodeze in meciuri oficiale, deci prin vanzarea unui Boboc, Ghita, etc, face loc pentru cei ce vin din urma, altfel aceia se plafoneaza sau trebuie vanduti pe preturi derizorii, nefiind testati;
      3)Trista realitate din liga 1 a fost de natura ca Hagi sa nu-si poata vinde la preturi rentabile cei mai buni jucatori. Asa ca i-a dat lui jiji pe preturi convenite de comun acord, cu speranta ca jiji ii va vinde mai bine: Nedelcu, Benzar, Coman, Tanase, n-au decolat inca din liga mioritica asa ca nici jiji nu isi mai permite sa cumpere

      Cei trei „muschetari”(Radu, Puscas si Pascanu), scoliti si rodati in vest, chiar daca in campionatele unde activeaza nu reprezinta valori deosebite, la noi in echipa Under 21 sunt titulari incontestabili, ceea ce indica si nivelul ligii 1 pe plan european(dovada cea mai clara fiind „performantele” echipelor de club in cupele europene)
      Patronii din liga 1 prefera sa aduca straini care au esuat in vest, chiat liberi de contracte, in loc sa investeasca in tineri, iar regula cu jucatorul de 21 de ni in echipa de start a fost acceptata caine-caineste, de frica sanctiunilor….
      Promovarea bine gandita a acestor tineri la nationala mare este nu numai necesara si oportuna, dar este benefica pe termen mediu sin lung

    • Excelent scris. Excelent analizat.
      Fotbalul românesc avea nevoie și de o nouă generație de jurnaliști sportivi.
      Bravo!

  2. Un articol pe măsura acestui moment fotbalistic neobişnuit.

  3. Fotbalistul Gheorghe HAGI și Klaus IOHANNIS politicianul.
    Vi se pare că sunt ne-comparabili? Mie nu.
    Care, dintre ei doi, a dovedit mai mult, mai clar, mai cum vreți, că „Lucrul bine făcut” și „Pas cu pas” sunt principii de acțiune iar nu vorbe goale?
    Nu rețineți, de la HAGI, doar că se mai încurcă în limba romăna; ceea ce a făcut românul acesta pentru a lui Academie ar putea face și pentru întreaga Românie! Nu există, în clasa noastră politică actuală, un om mai curat, mai serios și mai ascultat prin puterea exemplului decît machidonu’ ăsta care-i mai român decît noi toți!

  4. Doar mie mi se pare ca victoria cu Anglia a fost mai degaba oportunista si ca prin ea justificam o valoare pe care nu o avem de fapt? Am fost dominati tot meciul (posesie 36%), iar cele 4 goluri au fost: penalty, gafa monumentala de portar plus 2 greseli in apararea englezilor.

    • Totusi, castigatorul este dat de scorul final 😀

    • Le-am dat totusi 4 goluri si cinstit sa fiu pana acum n-am vazut gol sa fie dat unde apararea sa nu fi gresit. Prin insusi faptul ca ia gol, apararea greseste. Iar golul din penalty conteaza si el la scor, din cate stiu eu, nu se pune doar jumate. Ar fi bine daca am invata sa fim oportunisti, unii, de exemplu Italia sau Argentina lui Maradona pana prin sferturi, au ajuns campioni mondiali asa.

    • Victoria nu are cum să fie oportunistă. Poate echipa…Dar pentru asta ar fi trebui să apară din întâmplare la acest campionat, fiind gazde sau la noroc. Dar nu! Dacă te uiți cu atenție, vorbim despre un proces care a adus aceste rezultate. Proces surprins bine în articol!

    • Se putea sa nu apara si unul ca tine?

    • Aaaaa, fotbalul este un sport dupa care Englezii alearga si in final castiga Romania 🙂
      Asta este noua regula.

    • Asa e că totul e un foc de paie? Lipsa de RUŞINE a unora nu are limite. De ce nu ai fost tu in teren? ?

  5. Exceptional Articol! Magnific! Impresionant,asa ceva foarte rar mai citesti in presa!

    Felicitari pentru articol si „Hai Romania!”

  6. Sincer eu cred că Hagi trebuie băgat la pârnaie pentru blatul de aseară, dacă el l-a facilitat. Blatul nu mă reprezintă ca valoare. Cred că e jenant și mă descalifică ca român ce s-a întâmplat aseară. Rușine!

    • Nu blatul descalifică, ci cacofonia!

    • Nu ai ambitie…nu mai intra pe teren,mai Adi…cine esti tu si cine te pacaleste .ca esti important? Mami,nu? Ne descalifica pe noi,romanii ,specimene d’alde tine! Ai pariat pe Italia…este?

    • Te grabesti cu concluzie. Nu este nevoie de blat pentru ca doua echipe cu obiective similare sa nu se saboteze reciproc. Ambele echipe au jucat prudent, incat in primul rand sa nu piarda, si in al doilea rand sa castige daca se poate. Iar numitorul comun a fost rezultatul meciului. Nu este nimic ilegal sau imoral ca fiecare echipa in pare sa-si urmareasca o strategie castigatoare. Baietii au raspuns perfect: „Noi jucam pentru Romania!”

    • @ ADI

      bai, comunistoidule, una-doua, numai la puscarie te gandesti

      te ce nu te duci tu pe acolo sa faci voluntariat, ca sa-ti treaca fanteziile borderline

      cauta pe net sa vezi ce scandal a fost cand a jucat austrika cu germanika in la CM din 1982

      germanika fusese batuta de algeria: germanika era pe locul 3 cu 2 pcte (1 victorie), algeria avea 4 pcte (2 victorii) [pe vremea aceea se ofereau 2 pcte / victorie, nu 3 pcte ca acum]

      „Algeria began their campaign by recording a shock 2–1 win over West Germany on the opening day, described as the

      „greatest World Cup upset since North Korea beat Italy in 1966”,[4]

      and as

      „one of the biggest shocks in World Cup history”.[5]

      Algeria became the first African and Arab team to defeat a European team at the FIFA World Cup.

      Disgrace of Gijón

      The „Disgrace of Gijon” is the name given to a 1982 FIFA World Cup football match played between West Germany and Austria at the El Molinón stadium in Gijón, Spain, on 25 June 1982.

      The match was the last game of the first-round Group 2, with Algeria and Chile having played the day before.

      After ten minutes of furious attack, West Germany succeeded in scoring through a goal by Horst Hrubesch after a cross from the left.

      After the goal was scored, the team in possession of the ball

      often passed between themselves in their own half until an opposition player came into the vicinity of the ball,

      then the ball was then passed back to the goalkeeper.

      Both sides were accused of match-fixing, although FIFA ruled that neither team broke any rules.

      https://en.wikipedia.org/wiki/Disgrace_of_Gij%C3%B3n

  7. Așa se pun în practică slogane ca „pas cu pas” , „lucrul bine făcut” și „omul potrivit la locul potrivit”. Dacă în loc de vaiete, strigăte și plângeri de genul: „nu ne lasa ăștia”, „nu ne dau ăștia”, ăștia sunt proști, sunt hoți”, etc. am face fiecare ce trebuie și cum trebuie acolo unde suntem și nu am accepta să ocupăm locul nepotrivit, întreaga Românie s-ar mișca mai bine și mai sigur.

  8. Stati linistiti,nu va bucurati mai mult decat e nevoie.Nationala pilosilor,tatuatilor,fumatorilor,bautorilor de whisky,conducatorilor de masini de lux a castigat 2 meciuri si a facut un egal.Nu ar fi normal sa avem rezultate dupa cate stadioane se construiesc in Romania?pentru spitale nu sunt bani dar pentru batut mingea pe maidan sunt.Voi ii ridicati in slavi si tot voi veti da cu ei de pamant cand veti realiza adevarata lor valoare…

    • Nu stiu care este „adevarata” lor valoare dar deocamdata sunt intre primii 4 in Europa la grupa lor de varsta. Pana sa ajunga aici au avut de trecut de preliminarii si de grupe lucru ce nu s-a mai intamplat unei echipe nationale romanesti de cam multisor. Intr-o tara unde inca se avanseaza pe carnet de partid este totusi o performanta, imi vinde greu sa cred ca au dat 8 goluri pe pile. In rest tatuati sunt toti, nu cred ca exista jucator de fotbal fara tataje, poate la grupele mici de copii

    • Corect, doua victorii si un egal, atit. Ai uitat ‘decit’ sa mentionezi contra cui au obtinut rezultatele: in ordine, Croatia, Anglia, Franta, adica tarile care, la ultimul Mondial, au fost finalista, semifinalista, campioana mondiala. Tot in ordine.

  9. Excelent scris. Bravo Cred ca va trebui să învățăm până la URMĂ, că trebuie să o luăm de la bază, cu EDUCAȚIE, cu MUNCA, cu respectul în fata VALORILOR. De mult nu am citit un articol asa de bine structurat și clar FELICITĂRI

  10. hagi ca maneger e chiar bun,dar sunt si lucruri nu chiar ok la nivel de contracte,in rest
    o echipa meritorie

  11. Minunat articol ! Si bazat pe realitate.Felicitari domnule Emanuel Rosu !

  12. Articol excelent scris de un fin analist, felicitari, jurnalistului, bravo, tuturor!

  13. Dacă asta e echipa de „pilosi”, inseamnă că echipa văzută de altii bătea in fiecare meci cu 15-0. Unii gândesc cu degetele si scriu cu nasul. Nimic de zis!

  14. Ioan,
    De acord cu ce spui, dar este complicat de vorbit despre „lipsa unei constante a succesului in spatiul mental-cultural romanesc” in domeniul sportului.
    Daca ne uitam la pozitia Romaniei in ierarhia medaliilor la Olimpiade in anii 70-80, ramanem socati: rezultatele sunt suprarealiste pentru o tara stresata de activisti si lesinata de foame (in anii ’80), cu doar 23 mil locuitori; adica a existat (chiar peste asteptari) aceasta constanta efectiva a „succesului” (mediatizabil!).
    Ce s-a intamplat dupa 1989 este alta poveste – o coborare abrupta in care am avut totusi campionatul din Italia, cantec de lebada al „generatiei de aur”.
    Revin. Aceasta dileala este o combinatie ciudata a catorva factori: razboiul mediocritate vs excelenta / refuzul, ca gest de fronda adresat propagandei oficial-formale / un spirit pur provincial, care genereaza un comportament naspa in care trebuie sa combatem un conational de succes pentru ca nu este conform ierarhiei „noastre” de valori.
    Hagi este in miezul simbolic al „generatiei de aur” – ca numar 10 – si da tot ce un om poate da: isi daruieste iubirea celorlalti, la pachet cu toata stiinta sa.
    Despre mediocritatea noastra: chiar daca ea a fost atent planificata, depinde doar de noi sa iesim din ea !