G4Media.ro

Ce știm despre candidatura președintelui Iohannis la șefia NATO: Campanie asiduă în…

Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: Octav Ganea

Ce știm despre candidatura președintelui Iohannis la șefia NATO: Campanie asiduă în Turcia și Ungaria / Nu a primit nici o susținere publică / SUA îl susțin pe Rutte / Iritare în mai multe state membre

Președintele Klaus Iohannis și-a lansat în februarie candidatura pentru postul de secretar general NATO, la concurență cu premierul olandez Mark Rutte. Până acum, Iohannis nu a primit susținerea nici unui stat membru NATO, dar a declarat că își menține candidatura și că poartă negocieri. Informațiile publice și surse diplomatice arată un tablou mai degrabă pesimist pentru șeful statului: iritare în multe state membre, dar și lipsă de colaborare cu alte instituții ale statului. În paralel însă, Klaus Iohannis va primi un premiu de la un prestigios think-tank din SUA tocmai pentru politica sa transatlantică. În acest moment nu e clar dacă Iohannis are o înțelegere cu Administrația Biden ori un dialog cu echipa Trump, sau candidatura sa e doar un joc politic pe cont propriu.

Klaus Iohannis e văzut de marile publicații internaționale drept un outsider în cursa pentru șefia NATO, Mark Rutte fiind considerat favorit datorită susținerii anunțate de majoritatea statelor membre, inclusiv de ”greii” SUA, Marea Britanie, Canada, Franța și Germania. Singurele țări care nu și-au anunțat sprijinul pentru olandez sunt Turcia, Ungaria și Slovacia. AFP a scris chiar sâmbătă că Rutte e favorit, într-o știre legată de întâlnirea de la Ankara dintre președintele turc Erdogan și premierul olandez.

Turcia e una dintre țările-cheie ale cursei pentru șefia NATO, pentru că Erdogan nu și-a anunțat încă susținerea pentru nici unul dintre candidați. De aceea, președintele Iohannis curtează administrația Erdogan. Vineri, Iohannis s-a întâlnit cu vicepreședintele Cevdet Yılmaz, aflat în vizită oficială în România, iar NATO a fost unul dintre subiectele de pe agendă.

Cu o săptămână în urmă, Iohannis a anunțat pe Twitter că a discutat telefonic și cu președintele Recep Erdogan despre NATO. Un detaliu interesant: un comunicat al președinției turce arată că discuția telefonică a avut loc la cererea României. Informația nu apăruse în comunicarea oficială a Cotroceniului.

Tot cu Erdogan a discutat ieri și Mark Rutte, dar la un alt nivel: premierul olandez a fost primit la Ankara, iar Erdogan a susținut o conferință de presă alături de el.

În paralel cu discuțiile publice cu Turcia, președintele Iohannis a avut cel puțin două întâlniri cu înalți oficiali din Ungaria, țară al cărei premier a anunțat că îl respinge pe Mark Rutte. Astfel, Viktor Orban a fost prezent la București în aprilie pentru o discuție cu Klaus Iohannis, Charles Michel și premierii din Belgia și Croația. După ședința în cinci, președintele Iohannis a avut o întâlnire separată cu Viktor Orban. Tot în aprilie, șeful statului s-a întâlnit la Vilnius cu preşedintele Ungariei, Tamas Sulyok, în marja Summitul Iniţiativei celor Trei Mări.

În ciuda acestor întâlniri și a negocierilor ”foarte intense” – termen utilizat chiar de Iohannis, șeful statului nu a primit nici o susținere publică. Mai mult, oficialii din SUA au anunțat de două ori public că îl susțin pe Mark Rutte. În 2 aprilie, ambasadoarea americană la NATO, Julianne Smith, a declarat că „poziția SUA este în sprijinul lui Mark Rutte ca secretar general”. Situații similare și cu oficialii din Marea Britanie, Franța, Germania și Canada.

Multiple surse diplomatice au declarat pentru G4Media că unele capitale europene sunt ”iritate” de faptul că Iohannis întârzie procesul de selectare a noului secretar general NATO care să-l înlocuiască pe Jens Stoltenberg. ”Anunțul candidaturii a fost o surpriză neplăcută, Iohannis nu s-a consultat cu liderii europeni înainte să trimită anunțul oficial”, au declarat pentru G4Media mai mulți diplomați europeni.

Motivul iritării e proiectarea unei imagini de slăbiciune în interiorul NATO, de lipsă a consensului, în cel mai critic moment al Alianței Nord-Atlantice după terminarea Războiului Rece. În timp ce Rusia provoacă NATO constant, alianța a întârziat enorm primirea Finlandei și Suediei din cauza negocierilor dificile cu Ungaria și Turcia, iar acum procesul de desemnare a noului secretar general e întârziat și de apariția candidaturii de ultim moment a lui Iohannis, au declarat pentru G4Media diplomații citați.

Informații similare au publicat și ziarele Financial Times (Marea Britanie) și The Wall Street Journal (SUA). În debutul lunii aprilie, Financial Times scria că Iohannis ”nu este văzut ca o alternativă reală” la Rutte de majoritatea statelor membre, în timp ce The Wall Street Journal susținea că momentul ales de Iohannis pentru a-și anunța candidatura ”a iritat mulți diplomați ai Alianței”.

The Wall Street Journal arată că SUA, prin ambasadoarea la NATO Julianne Smith, își exprimase în februarie speranța ca selectarea unui nou secretar general să aibă loc „în primul trimestru al anului”. Termenul inițial a trecut, iar acum toată lumea așteaptă ca situația să se rezolve totuși până la summitul NATO de la Washington din luna iulie. O amânare după luna iulie ar crește nervozitatea în statele membre, dat fiind că mandatul lui Stoltenberg expiră în toamnă, iar SUA se pregătesc de alegerile prezidențiale.

În ciuda poziției publice a oficialilor SUA care și-au anunțat sprijinul pentru Mark Rutte, există voci în comunitatea diplomatică ce nu exclud o posibilă înțelegere între Klaus Iohannis și Administrația Biden care să ducă la o soluție de compromis. Alți diplomați vorbesc despre posibilitatea ca intrarea lui Iohannis în cursă să aibă rolul de a-l bloca pe Mark Rutte și de a deschide calea unui al treilea candidat care să fie unanim acceptat. O a treia ipoteză de lucru în unele cercuri diplomatice e că Iohannis ar avea un dialog cu echipa lui Donald Trump și ar împiedica, prin candidatura sa, alegerea unui nou secretar general al NATO până la o eventuală victorie a candidatului conservator la alegerile prezidențiale din SUA – astfel încât Trump să se poată implica în proces. Această ultimă variantă e respinsă însă categoric de alți diplomați occidentali.

De altfel, președintele Iohannis va fi prezent în 8 mai în SUA; unde va primi un premiu pentru contribuția la relația transatlantică de la prestigiosul think-tank Atlantic Council. Nu e clar dacă evenimentul are vreo relevanță în cursa pentru șefia NATO.

Dacă șansele lui Iohannis de a deveni primul șef din Est al NATO sunt greu de cuantificat în lipsa unei minime transparențe a președintelui, care nu a mai acordat un interviu de aproape 6 ani, candidatura sa are un impact cert în politica internă: el este perceput în continuare ca un jucător-cheie, unul care are șanse să acceadă într-o funcție internațională. E un caz unic de președinte care își conservă atât de bine puterea politică în ultimele luni de mandat. Toți predecesorii săi au avut un final de mandat în care au devenit rapid irelevanți politic: Traian Băsescu în 2014, Ion Iliescu în 2004 și Emil Constantinescu în 2000.

PS: Un eventual eșec rapid al președintelui Iohannis în cursa pentru NATO îl va pune într-o poziție ingrată în septembrie, când au loc alegerile prezidențiale. Din acel moment și până la finalul mandatului său, în decembrie, puterea sa va tinde spre zero. De aceea în clasa politică au apărut discuții despre o nouă mutare a alegerilor prezidențiale în noiembrie-decembrie, ipoteză despre care a scris și Ioana Dogioiu pe Spotmedia. O astfel de răzgândire a PSD-PNL nu ar face decât să adauge la ridicolul de care coaliția s-a acoperit deja cu eșecurile numite Ramona Chiriac și Cătălin Cîrstoiu.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

26 comentarii

  1. La NATO este nevoie de un bun vizionar, comunicator, negociator, nu de „domni” din ăștia care.s interesați doar de propria imagine și liniște! Sa nu mai vorbim despre caracterul insului de la Cotroceni!

  2. Tot acest comportament ”deviant” seamănă mai mult cu acela al unei ”cârtițe” rusești îndelung adormite (deși în mod sigur KWI nu pare de unul singur). Mai degrabă el servește unui curent iliberal asemănător cu cel al lui Orban cu care pare să meargă în tandem. KWI a reușit să aibă două întâlniri cu Donald Trump (într-un moment în care Dragnea făcea eforturi uriașe să intre pe ușa din dos). Așa că mai degrabă pare un susținător tăcut (nicio surpriză) al lui Donald Trump. Modul de lucru este clar ”la șantaj” (șantajul fiind războiul din Ucraina)

  3. Genul ”Johannis” – nu vreau sa-i pun un diagnostic – este tipul de om care crede ca el poate sa faca orice. O parere nelimitat de buna despre sine. Se aseamana cu Trump, doar ca le face pe sest.

  4. De pe siteul NATO, despre Stoltenberg, comparati:
    ”Jens Stoltenberg became NATO Secretary General in October 2014. As a former Prime Minister of Norway and UN Special Envoy, Mr Stoltenberg has a distinguished record of domestic and international achievements spanning security, defence, climate, energy, and economics. He is a strong supporter of greater global and transatlantic cooperation…”

  5. La negocieri pentru Schengen zero, dar la pozitie pentru el se zbate neicusorul.

    Dar ce vrea acum e o palarie mult prea mare pentru el, pe langa carentele de caracter.
    Printre liderii din tarile mari din UE nu prea are trecere, iar versatii de Erdogan sau Orban pot mirosi un fraier de la mare distanta.
    Daca ar fi tara lui, ne-ar amaneta pe toti la turci dar din fericire e doar un turist care a stat prea mult la hotel Cotroceni.

  6. Sunt tare curios cât timp se vor mai lăsa aburiți cei de la NATO și UE. Să fie foarte clar, toți știu cam câte parale face KWI că de-aia au ambasade la București. Că deocamdată nu pot să tragă Bucureștiul de urechi (cum au făcut-o în 2012 și în epoca Dragnea) este din cauza războiului. Și KWI & Gașca știu asta și profită din plin. Deocamdată pare că și-a strecurat piciorul în ușa întredeschisă și îndărătnic nu vrea să-l scoată. Doar că sprijinul pe față din partea Ungariei lui Orban este mai grăitor decât orice contraargument. Când te sprijină Orban, du-te și fă o deratizare la tine în casă pentru pute rău.
    Nu știu dacă ce face KWI este încă o fisură în blocul destul de fragil al NATO și UE (pe lângă cea creată de Ungaria și mai nou Slovacia) sau face parte din același scenariu: Dar dacă noi nu știm asta nu înseamnă că serviciile de securitate ale celor mari de la NATO nu știu. Dacă Iohannis nu va prinde nici un post călduț din cele clamate, înseamnă că chiar are bube (roșii) în cap.

    • Așa este, SUA și UE știu foarte bine ce clică ne conduce aici. Dar ne lasă în pace din cauza războiului. Însă e clar că vom pierde multe miliarde din PNRR, ceea ce spune tot.

    • Departamentul de Stat al USA s-a exprimat extrem de clar în privința stării democrației, Justiției și corupției din institutiile Statului Român, deci se știe tot!

  7. cat costa „premiul de la un prestigios think-tank din SUA”? mai au? se da pe reteta?

    • Cand apare un troublemaker, in marile institutii din Vest se intampla sa fie ”linistit” prin a i se oferi un premiu sau un post acolo in care nu trebuie sa faca nimic decat sa participe eventual la sedinte unde nimeni nu-l baga in seama. Acasa, familia, sotia draga de ea, sau televizorul vor spune, uau, ce grozav, avem un ”roman” la NATO/EU/etc.!

  8. Nu pot intelege de ce nu isi vede omul acesta de treaba.
    A dovedit, ca presedinte, ca nu este un bun conducator. Vrea sa faca la fel si in NATO?
    Sa faci tulburari sa acum, cand Rusia e tot mai amenintatoare, este inadmisibil. Si o face in numele Romaniei!
    Vrem noi, romanii, asta?!! Daca nu, ce e de facut?

  9. Această bădărănie crasă facută în numele României arată cât de mult a ajuns să ne sfideze acest om(?). E clar că Occidentul știe cu cine are de-a face, dar într-un fel îl vor elimina. Însă blazonul României a fost adus atât de jos de un Președinte ahtiat după funcții și remunerări. 35 de ani…în ce hal ne-au adus!

  10. O stiti pe aia cu „Mai imprastiati-va!”?

  11. Pentru numirea secretarului general NATO e nevoie de unanimitate. Iohannis spera sa aiba macar un vot ca sa poata cere alt post la Bruxelles ca sa renunte. El stie ca nu are nicio sansa la NATO.

  12. Ce știm?! Nimic! Dar nici nu ne interesează absolut deloc!

  13. … numai informatia asta, ca nu a dat un interviu de sase ani in tara si ar ajunge sa nu i se dea vreun post undeva in lume. A ignorat tara, ne-a privit de sus, arogant si tacut, in timp ce se prefacea interesat de cine stie ce problema pe coridoarele de la Bruxelles. Sa nu mai mentionam alianta PSDPNL si candva si UDMR.

  14. Eventual pentru Cheetah
    Titluri de carti, schite si momente, pe care le-as citi:
    – Misterul demonstratiilor. Cum apar si cum de nu mai apar.
    Seria Cherchez la femme:
    – In capul unei sotii de prim ministru in anii ’2020
    – In capul unei Carmen. Cum suporti un presedinte.
    Seria Interviu de angajare
    – Fictiv interviu de angajare pentru un PM
    – Test de angajare pentru un PM
    – Test de angajare primar
    … ca cele mai serioase tip Cum distrugi o tara nu are nimeni timp sa le scrie.

  15. „iritare” e cuvantul corect

  16. cel mai mare tzepar din istoria statului modern…

  17. ciolannis ne arata ca nu este doar o scirba tradatoare nationala, ci si internationala.

  18. Rutte e fratele lui Anton?

  19. Postul de la NATO este un target fals. Iohannis ”și-a băgat picorul în crăpătura ușii” – gest descris cu efect vizual exact de Gee Mama – cu scopul de a avea un levier pentru un post cât mai înalt undeva în UE. Este un gest al unui personaj de teflon – mânăriile din jurul ”căsuțelor” din Sibiu vorbesc de la sine – asemănător într-adevăr cu ce face Orban, care ”îl respinge” pe Rutte pentru că se așteaptă la o răsplată prin șantaj. Iohannis știe că nu are cum să convingă marii membrii din NATO – fază esențială dacă ar dori într-adevăr să ajungă șef la NATO – dar continuă să irite lumea, până va primi un alt post, de lehamitea și sila lumii. Importanța geostrategică a țării, accentuată de evenimente străine de el, îi dau oarece șanse să reușească. Dar nu la NATO. Este trist și mare păcat că a fost incapabil să-și etaleze acest calități machiavellice pentru binele țării.