Ce a rămas după 10 ani de la Colectiv / Supraviețuitor: „Toleranţa nu vine de sus în jos, de la guvern, ci de jos în sus, de la oameni” / Medic: „Dintr-unii ieşea efectiv fum. A fost o situaţie ca de război” / Ministru: România nu poate acum, astăzi, să trateze pacienţi cu arsuri grave şi extinse

Bogdan Moleşag a fost internat la Spitalul Sfântul Ioan din Capitală imediat după tragedia din Colectiv, cu arsuri pe 35% din suprafaţa corpului, dar şi la nivelul căilor respiratorii.

Cătălin Scânteie, artist, 50 de ani, a purtat costum compresiv mult timp, a avut arsuri pe mâini, faţă şi spate. A luptat. La 10 ani de la tragedia din Colectiv, Cătălin mărturiseşte că aştepta să fie protejat.

Eugen Iancu, tatăl lui Alexandru Iancu, tânăr care s-a stins în Spitalul Sfântul Ioan din Capitală, la trei săptămâni după tragedie, se declară total dezamăgit pentru tot ce s-a întâmplat în perioada asta şi crede că fiul său ar fi avut şanse dacă ar fi fost transferat în străinătate.

Dr. Lucian Horhotă, medic primar de ATI, este unul dintre medicii care era de gardă la Maternitatea Bucur în noaptea incendiului din clubul Colectiv. Maternitatea este situată foarte aproape de locul tragediei, iar la zece ani de atunci, spune că amintirea acelor momente îi va rămâne întipărită, pe viaţă.

Preşedintele Colegiului Medicilor, Cătălina Poiană, afirmă că tragedia de la Colectiv arată că, în continuare, în cazurile de mari arşi,” timpul înseamnă viaţă – dar timpul se pierde între hârtii, transferuri, paturi libere, căutarea de soluţii pe moment pentru cazuri specifice”.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete e sincer: ”Eu am ales să recunosc că nu poate astăzi, acum, astăzi, România să trateze pacienţi cu arsuri grave şi extinse. Motiv pentru care toţi pacienţii pe care i-am avut de gestionat în perioada mandatuui meu, cu arsuri grave şi extinse au fost transferaţi în Europa. Nu consider că este loc de orgolii atunci când vine vorba de viaţa unui om”.

 Bogdan Moleşag: ”După zece ani nu avem nici măcar un centru de arşi nou construit de la zero. După 10 ani, într-o ţară membră UE, aşa ceva este inadmisibil”

Alături de Bogdan Moleşag, alţi patru tineri răniţi grav au mai fost internaţi alături de el la Spitalul Sfântul Ioan din Capitală, imediat după tragedia din Colectiv. Din cei cinci, numai Bogdan este acum în viaţă. La o săptămână de la internarea în spital, a fost transferat în Belgia, la Spitalul Reine Astrid din Bruxelles.

A suferit un stop cardio-respirator chiar pe aeroport, la aterizarea în Belgia. Medicii au reuşit cu greu să-l stabilizeze. După trei săptămâni, Bogdan s-a trezit din comă în spitalul din străinătate. Încet, încet, a început un proces dificil de recuperare, timp de doi ani.

Până acum a trecut prin mai mult de 30 de operaţii cu anestezie generală. Bogdan a fost operator de imagine la Prima TV şi toboşar în trupa Up To Eleven.

După Colectiv a decis să studieze psihologia, iar astăzi este psiholog autonom. Deşi ţine cu dificultate beţele din cauza faptului că are şase degete amputate, Bogdan duce mai departe pasiunea lui pentru muzică, alături de trupa sa. Cântă, deşi mai rar. Îşi demonstrează clipă de clipă că se poate, transmite News.ro.

„Este una dintre cele mai mari dureri, că după zece ani nu avem nici măcar un centru de arşi nou construit de la zero. După 10 ani, într-o ţară membră UE, aşa ceva este inadmisibil. Vor fi în continuare scandaluri legate de infecţiile nosocomiale, atâta timp cât nu se face o reformă de la zero şi cu nişte măsuri absolut draconice nu se va schimba nimic, deci nu se poate altfel”, a spus Bogdan.

La doi ani după momentul Colectiv, Bogdan a dat admitere la Facultatea de Psihologie, din cadrul Universităţii Bucureşti. A studiat intens, iar acum este psiholog autonom, colaborator al Institutului de Psihoterapie Experienţială focalizată pe emoţii

„Am făcut asta din două motive: mă gândeam că ar fi bine să folosesc toată experienţa asta prin care am trecut şi în folosul altora, în Belgia făceam, fără să-mi dau seama, cu ceilalţi colegi de-ai mei de suferinţă un fel de grupuri terapeutice, nu ştiam ce sunt astea dar îi chemam la mine în salon: ”Hideţi să vorbim despre asta, cum a fost pentru voi?”. Simţeam că îmi face bine să mă exprim, să discut. Ăsta ar fi palierul intrinsec, m-am gândit, hai să folosesc asta cumva, dacă tot am trecut prin asta hai să…în limbaj de specialitate se numeşte creştere post traumatică, asta am aflat după aceea. Hai să nu las să mă doboare, hai să încerc să nu fiu o victimă şi să fiu un supravieţuitor. Şi doi la mână, şi din punct de vedere pragmatic, pentru că ştiam că nu-mi mai pot câştiga existenţa prin ce făceam înainte şi trebuia să mă reprofilez şi am ales să fac meseria asta care-mi şi place foarte mult, mă şi împlineşte”, a declarat Bogdan.

„Din punct de vedere psihic şi emoţional eşti la fel de rănit şi la fel de afectat indiferent dacă ai sau nu şi răni fizice”, a precizat Bogdan, explicând astfel, pe scurt, concluzia lucrării sale de licenţă numită „Patologie şi creştere post traumatică în cadrul supravieţuitorilor incendiului din clubul Colectiv”. Suferă şi astăzi foarte mult pentru că şi-a pierdut prietenul cel mai bun la Colectiv. Şi-a întemeiat o familie iar de câteva zile a devenit tată. Îşi va aduce fetiţa acasă de la maternitate chiar pe 30 octombrie, când se fac zece ani de la Colectiv.

„Cea mai grea luptă este în continuare pierderea prietenului meu cel mai bun, care a murit în seara respectivă. M-am reapucat de cântat, pasiunea vieţii mele, dar cu nişte mănuşi speciale, cu foarte multă muncă, şi la zece ani după. A fost foarte greu să cânt iar, foarte multă muncă, a necesitat mănuşi speciale pe care le-am ajustat, cu care mai mult sau mai puţin îmi leg beţele de mâini, dar pe scenă este şi a fost absolut fantastic.

În prima perioadă m-a ajutat foarte mult familia, în special sora şi mama mea, şi acum foarte mult soţia mea şi urmează peste câteva zile să fim părinţi. Vom avea o fetiţă. O aducem acasă fix pe 30, aşa e programat, nu ştiu cum s-a nimerit dar…Nu a fost planificat nimic”, a declarat pentru news.ro Bogdan Moleşag, psiholog şi supravieţuitor al incendiului de la clubul Colectiv.

Eugen Iancu: ”Dezamăgirea vine când vedem cu toţii că, iată mor copii, şi mor din ce cauze? Infecţiile nosocomiale”

Eugen Iancu, tatăl lui Alexandru Iancu, tânăr care s-a stins în Spitalul Sfântul Ioan din Capitală, la trei săptămâni după tragedie, spune că statul nu are pusă la punct o lege de funcţionare a spaţiilor publice şi nici măcar un spital destinat marilor arşi finalizat la ora actuală. Laurenţiu Istrate, tatăl lui Bogdan Istrate, care la la 22 de ani s-a a murit în Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală, la două săptămâni de la incendiiu, se declară total dezamăgit pentru tot ce s-a întâmplat în perioada asta şi crede că fiul său ar fi avut şanse dacă ar fi fost transferat în străinătate.

Eugen Iancu: Dezamăgirea vine când vedem cu toţii că, iată mor copii, şi mor din ce cauze? Infecţiile nosocomiale, despre care se tot vorbeşte de zece ani

„ Din păcate iată la 10 ani de zile nu putem vorbi despre o lege dată de statul român de funcţionare a spaţiilor publice, nu vedem schimbări în legislaţia de funcţionare a sistemului sanitar, nu vedem construit nici măcar un spital, nici măcar o nouă secţie ce să mai visăm la spital, avem, ce-i drept, două în construcţie, probabil că la anul vor fi gata.

Dezamăgirea vine când vedem cu toţii că, iată mor copii, şi mor din ce cauze? Infecţiile nosocomiale, despre care se tot vorbeşte de zece ani, care au fost cumva parcă descoperite, cel puţin de mine şi de o mare parte a populaţiei, odată cu Colectivul, atunci am aflat că în spital se moare din cauza infecţiilor, că tot ce ni se spunea înainte, ”Ai stat în curent şi ai făcut pneumonie, te-a tras curentul”, de fapt erau infecţii”, a spus Eugen Iancu.

Laurenţiu Istrate este tatăl lui Bogdan Istrate, tânăr care la la 22 de ani s-a stins în Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală, la două săptămâni de la incendiul din clubul Colectiv

„Sunt total dezamăgit şi nu aş vrea să spun şi descurajat dar dezamăgit profund pentru tot ce s-a întâmplat în perioada asta pentru că băiatul meu a murit din cauza infecţiilor, asta scrie şi negru pe alb în hotărârea judecătorească, în sfârşit au scris-o ei aşa un pic voalat, dar ideea este că după Colectiv am avut cele mai bune intenţii şi dorinţa de a participa la orice proiect legat de subiectul ăsta, din păcate nu s-a putut pentru că aşa sunt legile în România, aşa sunt oamenii care conduc destinele săntăţii şi au acceptat niciun fel de suport, nici de afară nici din interior şi din păcate nu s-a făcut nimic.

Cele mai banale lucruri care puteau fi făcute nici măcar pe acelea nu le-au făcut, care nu însemnau investiţii sau cheltuieli majore, nişte proceduri simple şi rigurozitate în menţinerea igienei în locurile critice din spitale”, a spus Laurenţiu Istrate.

Bogdan ar fi avut şanse dacă ar fi fost transferat în străinătate, este convins Laurenţiu Istrate. Tatăl lui Bogdan spune că medicii l-au încurajat să-l lase pe băiat în spitalul din ţară pentru că este tratat în cele mai bune condiţii

„Din păcate, am fost încurajat să-l lăsăm acolo, că este tratat în cele mai bune condiţii, că lucrurile merg spre bine, şi că ne asumăm riscul, a fost aşa, nu neapărat o ameninţare, dar un transfer al responsabilităţii criminal din punctul meu de vedere în care ni s-a spus că dacă hotărâm să-l transferăm în străinătate o facem pe riscul nostru, şi noi o să-l omorâm. Vă daţi seama, când o echipă de medici îţi spune aşa şi nu eşti în temă cu ceea ce se întâmplă în spitalele respective şi nu ştii nici diferenţa dintre cum e tratat aici şi cum e tratat într-o clinică adevărată de specialitate, într-un spital de mari arşi, e cam greu să iei decizia asta.

Nu ne-a spus nimeni nici măcar că poate fi transferat. Am aflat asta după 5 zile când a fost transferat primul pacient din salonul lui. După 5 zile nu prea se mai putea pleca, dar între 24 şi 72 de ore se putea pleca”,  a declarat Laurenţiu Istrate.

Cătălin Scânteie: „Mă simt bine, în măsura în care un supravieţuitor al tragediei din Colectiv poate să se simtă bine„

Cătălin Scânteie, artist, 50 de ani, a purtat costum compresiv mult timp, a avut arsuri pe mâini, faţă şi spate. A luptat. A ajuns în Franţa pentru tratament, i-au fost recoltate culturi din răni deschise, aşa cum erau după patru luni şi jumătate. La 10 ani de la tragedia din Colectiv, Cătălin mărturiseşte, pentru News.ro, că aştepta să fie protejat dar şi astăzi victimele incendiilor sunt trimise în străinătate, ceea ce înseamnă că „politicienii şi cei care au guvernat în ultimul deceniu au eşuat lamentabil” în a avea grijă de cetăţeni. E de părere că „toleranţa nu vine de sus în jos, de la guvern, ci de jos în sus, de la oameni” şi continuă să lupte pentru o Românie mai bună. ”Sunt de părere ca orice tentativă de a manipula opinia publică folosind Colectiv este o batjocură la adresa victimelor. Memoria lor nu trebuie pângărită. Mesajul meu pentru politicieni este să lase Colectiv în pace, deoarece Colectivul este o traumă colectivă care trebuie vindecată, nu folosită”, spune el.

La 10 ani de la Colectiv, marii arşi sunt trimişi în continuare în străinătate.

”Pot să spun că, din punct de vedere personal, mă simt bine, în măsura în care un supravieţuitor al tragediei din Colectiv poate să se simtă bine. Rănile fizice s-au cicatrizat, unele rămân vizibile, dar viaţa a mers înainte. Însă întrebarea dumneavoastră probabil nu este despre mine, ci despre situaţia, la 10 ani distanţă, a României. Nu mă pot simţi bine cu adevărat, pentru că ştiu că, şi astăzi, dacă ar mai fi o tragedie similară, marii arşi ar fi trimişi tot în străinătate. Vedeţi aici cazurile Crevedia şi cea din cartierul bucureştean Ravova. Clasa politica nu ne-a oferit siguranţa că o astfel de dramă nu s-ar mai repeta… La 10 ani de la Colectiv, faptul că suntem în continuare dependenţi de alte ţări pentru a salva vieţile unor oameni înseamnă că politicienii şi cei care au guvernat în ultimul deceniu au eşuat lamentabil”, spune supraviețuitorul.

Dr. Lucian Horhotă: „Eşti şocat …şi rămâi poate şocat pe viaţă”

Dr. Lucian Horhotă, medic primar de ATI, este unul dintre medicii care era de gardă la Maternitatea Bucur în noaptea incendiului din clubul Colectiv. Maternitatea este situată foarte aproape de locul tragediei. La zece ani de atunci, medicul spune că amintirea acelor momente îi va rămâne întipărită, pe viaţă. Medicul povestesteşte cum în noaptea aceea au început la un moment dat să se audă sirenele ambulanţelor şi pompierilor. Alături de echipa sa tocmai ce încheiase cea de-a doua operaţie de cezariană din ziua respectivă şi urma o altă intervenţie, peste aproximativ o oră. În scurt timp, medicii şi asistentele din maternitate au fost chemaţi afară de oameni intraţi în holul spitalului, pentru a veni şi a ajuta în gestionarea victimelor.

Oricâţi ani ar trece, amintirea acelor momente rămâne cam pe viaţă

„Chiar dacă au trecut zece ani sau mai puţini sau mai mulţi, oricâţi ar trece amintirea acelor momente rămâne cam pe viaţă şi cred că pentru toată lumea, mai ales pentru cei care au avut detriment în perioada aceea dar şi pentru cei care întâmplător ne-am nimerit să fim acolo, cu garda, cu turele, doamnele asistente.

Noi nici nu am ştiut de la început ce se întâmplă pentru că eram într-un program operator, sfârşit de intervenţie chirurgicală, şi nu vedeam ce se întâmplă afară. Au fost două cezariene şi urma să mai fie o intervenţie oarecum programată peste vreo oră, noi atunci scoteam ultima cezariană din sală şi după ce s-a pus în patul de post operator atunci au început să apară primele semnale acustice şi vizuale de afară . Practic după ce au început să se audă sirene de ambulanţe şi de pompieri lumea a început să se uite pe geam, unele din geamuri dând către curtea aceea, s-a pus problema ce -o fi întâmplat.

După aceea lucrurile au decurs practic fără să ne dăm seama ca timp. A venit la un moment dat solicitare din partea celor de afară dacă putem să acordăm un sprijin, pentru că se pare că erau tot mai multe victime.

Au venit din afară şi persoane care solicitau ajutor, în holul principal al spitalului şi după aceea fetele care au şi fost văzute că au resuscitat şi ele, au zis, ”Haideţi că este nevoie să acordăm ajutor acolo!”, am spus ”Haideţi să vedem despre ce este vorba”, a relatat medicul.

Minutele şi orele de după tragedie: dr Horhotă a ajutat cu tot ce s-a putut victimele întinse pe caldarâm, alături de asistentele din maternitate, dar şi de alţi colegi din unitatea sanitară şi de toate echipajele care au ajuns la locul tragediei. „Practic erau solicitări când în dreapta, când în stânga”, îşi aminteşte medicul. „Dintr-unii ieşea efectiv fum, pentru că au trecut prin zonă de flacără şi hainele pe ei fumegau, chiar şi cutanat fumegau”

„Practic, erau solicitări când în dreapta, când în stânga, noi ne-am şi despărţit la un moment dat, cu ele nu ne-am mai intersectat decât de două-trei ori, ele au trecut pe sprijin într-un loc, noi în alt loc, după aceea am intrat în zona aia cu ambulanţa şi nu am mai ieşit de acolo, resuscitarea prelungită ne-a luat timp.

Ne rămâne o tragedie care nu a fost egalată până acum, de nimic, de la accidentele din Valea Jiului, eu una de aşa amploare nu am văzut, poate în război să se mai întâmple, a fost o situaţie ca de război.

Din câte ştim, au decedat 65 de persoane în timp, dar aşa victime multe dintr-o dată şi ceva absolut neaşteptat, într-o zonă unde nici nu ştiam că e club acolo, habar nu aveam ce este acolo.

Când am auzit că se iese cu fum şi dintr-unii ieşea efectiv fum, pentru că au trecut prin zonă de flacără şi hainele pe ei fumegau, chiar şi cutanat fumegau, care au venit cu arsuri mari ,au şi căzut jos pe acolo, pe caldarăm, noi nu ne-am aşteptat la o asemenea amploare de accident”, a spus dr. Horhotă.

„Eşti şocat şi rămâi poate pe viaţă şocat”, spune cu emoţie Dr. Horhotă, care nu va putea uita niciodată numărul mare de tineri răniţi grav care aveau nevoie urgentă de ajutor. Povesteşte cum a pierit un tânăr, în ambulanţă, după ce medicul a aplicat o resuscitare prelungită în speranţa că îl va putea salva.

„Eşti şocat …şi rămâi poate şocat pe viaţă şi ceilalţi cred că au rămas şi ei care au trecut acolo şi au avut rude sau prieteni, nu cred că îşi pot reveni decât parţial, ei rămân cu un grad de afectare emoţională la orice aducere aminte.

Nu pot uita multitudinea de oameni tineri care erau cu arsuri severe, şi care necesitau activitate de prim ajutor de stabilizare şi nevoie urgentă de a fi evacuaţi către spitale care pot asigura tratament, arsura fiind cotată ea în sine ca o afecţiune foarte gravă. Nouă ne era clar că este vorba şi de intoxicaţie cu gaze şi fum şi foarte probabil arsuri de căi aeriene , lucru care complică foarte mult evoluţia de după fenomenul traumatic.

Au fost mai multe resuscitări, eu nu am resucitat mulţi că nu aveam cum să…dar fetele au fost pe o parte, noi pe o parte şi resuscitarea principală a fost într-o ambulanţă, unde nu am avut succes, era a doua intrare şi nu mai…făcuse intoxicaţie probabil severă şi cu cianuri şi a făcut să nu mai răspundă la manevră completă. Nu a răspuns cel la care am fost eu”, a declarat medicul.

Manevre medicale făcute într-o situaţie fără precedent: „Abordul venos este greu de făcut, practic iniţial îl faci periferic într-o zonă de tegument indemn, neafectat dacă se poate”, referitor la modul în care a procedat în cazul unora dintre răniţii grav.

„Noi am făcut manevre de abord venos sau de asistare imediată şi la alţii veniţi precoce după care au fost preluaţi de ambulanţe şi duşi mai departe către spitale, după care s-a solicitat resusitare într-o ambulanţă. Abordul venos este greu de făcut, practic iniţial îl faci periferic într-o zonă de tegument indemn, neafectat dacă se poate şi după care, securizat se transferă în ambulanţa de transport bolnav critic şi se duce la un spital care poate să acorde mai departe abord central şi aşa mai departe. Nu s-au făcut aborduri centrale acolo, nu aveai cum, nu aveai condiţii, exista şi un risc, deci branulă periferică se pune pentru că trebuie începută administrarea de lichide întrucât suprafeţele mari de arsură presupun pierderi foarte mari de lichide în primele ore”, a precizat medicul.

Mesaj pentru părinţii celor care s-au stins la Colectiv: „Nu ştiu cât suntem noi capabili să-i consolăm pe dânşii. (…). oricând dacă e nevoie noi vom sări să ajutăm pe oricine”.

„Nu ştiu cât suntem noi capabili să-i consolăm pe dânşii, însă pot eu să-i asigur că, atât cât putem noi ca şi corp medical, vom încerca să-i ajutăm cu maximum posibil indiferent de ce dotare vom avea, în ce moment vom avea, pentru că poţi să fii prins într-o zonă în care eşti bine dotat sau într-un spaţiu bine dotat sau poţi să fii pe stradă, deci chiar şi pe stradă sau oriunde s-ar întâmpla, orice cadru medical fie el superior sau de îngrijire, va acorda sprijin total atât în situaţii individuale, cât şi în situaţii colective, să sperăm că nu vom mai avea astfel de situaţii. Suntem alături de toată lumea care trece prin lucruri grele şi oricând, dacă e nevoie, noi vom sări să ajutăm pe oricine”, a declarat pentru News.ro Dr. Lucian Horhotă, medic primar de anetezie şi terapie intensivă.

Dr. Cătălina Poiană: ”În continuare, în cazurile de mari arşi, timpul înseamnă viaţă – dar timpul se pierde între hârtii, transferuri, paturi libere, căutarea de soluţii pe moment…”

Preşedintele Colegiului Medicilor, Cătălina Poiană, afirmă că tragedia de la Colectiv a arătat dureros cât de nepregătit este sistemul sanitar pentru un numâr mare, în acelaşi timp, de pacienţi critici cu arsuri, remarcând că în continuare lipsesc centrele specializate şi că, în continuare, în cazurile de mari arşi,” timpul înseamnă viaţă – dar timpul se pierde între hârtii, transferuri, paturi libere, căutarea de soluţii pe moment pentru cazuri specifice”.

”Se împlinesc 10 ani de la tragedia Colectiv. 10 ani în care am văzut şi încercări şi lucruri ce s-au mai schimbat în abordarea Pacientului Mare Ars şi sper ca, în perioada următoare, să marcăm şi funcţionarea Centrului de Mari Arşi de la Timişoara. Dar, din păcate, la 10 ani de la tragedia de la Colectiv, încă nu avem funcţionale Centre de Mari Arşi – realitatea acestui moment – iar sistemul medical românesc trimite pacienţii mari arşi în străinătate – bine că facem acest lucru pentru a salva viaţa acestor pacienţi şi a le oferi îngrijiri în standarde”, scrie pe Facebook Poiană, care, din decembrie 2015, a deţinut conducerea Colegiului Medicilor Bucureşti, ulterior preluând conducerea Colegiului Medicilor la nivel naţional.
Ea remarcă faptul că tragedia de la Colectiv a arătat dureros cât de nepregătit este sistemul sanitar pentru un numâr mare, în acelaşi timp, de pacienţi critici cu arsuri.

”În continuare, lipsesc centrele specializate – o infrastructură vitală în gestionarea unui pacient mare ars. Cu siguranţă, mai avem de îmbunătăţit îngrijirea marelui ars, dar fără o infrastructură adecvată lucrurile nu se pot schimba.  În continuare, în cazurile de mari arşi, timpul înseamnă viaţă – dar timpul se pierde între hârtii, transferuri, paturi libere, căutarea de soluţii pe moment pentru cazuri specifice. Şi, de multe ori, aceste lucruri se fac cu eforturile medicilor, ale aparţinătorilor pacienţilor arşi sau ale reprezentanţilor societăţii civile, dar am văzut – si este bine – şi ale autorităţilor„, scrie Cătălina Poiană.

Ea afirmă că şi pacienţii, şi medicii, au nevoie de investiţii reale şi de un plan naţional coerent realizat, punând la aceeaşi masă toţi coordonatorii şi reprezentanţii centrelor de arsuri din ţară pentru o abordare optimă şi modernă în tratamentul marilor arşi.

”Este nevoie de o abordare susţinută de toate partidele parlamentare, cel puţin eu NU îmi doresc ca fiecare să arate la celălalt de ce, la 10 ani, suntem încă aici. Suntem încă aici astăzi, dar hai acum…să începem o abordare, plecând de la date, de la analize şi costuri până la a deschide linii de colaborare cu centrele de mari arşi de la nivel european pentru schimburi de experienţă, care să ne ajute să îmbunătăţim ce facem astăzi”, consideră preşedintele Colegiului Medicilor.

Ea subliniază că 10 ani nu trebuie să fie doar un moment de comemorare, ci şi un moment pentru responsabilitate, pentru ca pacienţii sau familiile să nu mai treacă prin ce au trăit cei de la Colectiv, prin ce a simţit întreaga societate.

”Ştiu că atunci mulţi dintre colegii medici, oamenii implicaţi la acel moment, au făcut tot ce s-a putut, dar consider că au fost şi lucruri unde nu eram pregatitiţi, unde nu aveam „de toate”. Îmi doresc sincer să învăţăm din greşeli, să nu le mai repetăm. Să recunoaştem unde sunt probleme şi să vedem dacă şi cum se pot rezolva. Medicii au datoria să vorbească, să prezinte situaţii pe care ei nu le pot gestiona din calitatea de medic”, declară Cătălina Poiană.

Ultimii miniștri ai Sănătății: ”Nu reglementările lipsesc, ci de multe ori lipseşte un management care să înţeleagă care este exact datoria fiecăruia”

Cum s-a schimbat sistemul de sănătate la zece ani de la Colectiv, cum procedăm dacă mâine ar avea loc o nouă astfel de tragedie, cum gestionăm infecţiile din spitale, şi care este mesajul pentru părinţii vicimelor de la Colectiv.

Sunt întrebările la care au răspuns pentru News.ro Ministrul actual al Sănătăţii, Dr. Alexandru Rogobete, fostul Ministru al Sănătăţii, Prof. Dr. Alexandru Rafila şi Prof. Dr. Dorel Săndesc, şeful secţiei de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean din Timişoara, preşedintele Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă şi secretar de stat la Ministerul Sănătăţii în perioada tragediei de la Colectiv.

Dr. Alexandru Rogobete, Ministrul Sănătăţii: Sistemul de sănătate din România s-a transformat major în ultimii 4-5 ani de zile / Au trecut zece ani de la tragedie, şi primii 7 ani sunt 7 ani de nedreptate

Cum este sistemul de sănătate din România astăzi, la zece ani de la Colectiv?

Sistemul este transformat nu la 180 de grade, dar aş putea spune că la 120. Sistemul de sănătate din România s-a transformat major în ultimii 4-5 ani de zile, odată cu intrarea în sistem a unui buget istoric de fonduri europene pentru investiţii în special în infrastructură şi în construcţii de unităţi sanitare noi, vorbim despre peste 100 de molecule noi sau medicamente noi care au intrat în sistem în ultimii 4-5 ani de zile, doar eu am introdus in primele 3 luni de mandat 37 de molecule noi, discutăm de o dublare a bugetului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în ultimii 5 ani de zile, de la 45 de miliarde la aproape 80 de miliarde de lei, deci vorbim despre o transformare importantă care încă este în curs în sistemul de sănătate.

Discutăm despre o reducere importantă în ultimii ani de zile a numărului de medici care părăsesc România, discutăm de multe lucruri care se întâmplă bine în sistemul de sănătate, evident, nu suntem perfecţi, mai este mult de lucrat şi multe de transformat însă acest proces a început accelerat din 2021 – 2022 şi este în plină desfăşurare.

Ce facem dacă mâine ar fi un nou Colectiv?

Să ne ferească Dumnezeu să avem un nou eveniment de acest gen, nu neapărat un nou Colectiv, un nou dezastru, o nouă situaţie de urgenţă. Nicio ţară din lume nu poate răspunde unui număr atât de mare de pacienţi şi atunci apelăm la mecanismul european de transfer, lucru pe care l-am făcut, de la preluarea mandatului am avut neşansa să tranzitez o astfel de serie de evenimente, explozia de la Bacău, de exemplu, cu şase victime sau explozia blocului din Rahova, cred că trebuie atitudine echilibrată, decizii echilibrate, asumarea responsabilităţii.

Cred că este important să recunoaştem ce putem face corect pentru oameni şi ce nu putem face. Eu am ales să recunosc că nu poate astăzi, acum, astăzi, România să trateze pacienţi cu arsuri grave şi extinse. Motiv pentru care toţi pacienţii pe care i-am avut de gestionat în perioada mandatuui meu, cu arsuri grave şi extinse au fost transferaţi în Europa. Nu consider că este loc de orgolii atunci când vine vorba de viaţa unui om.

Mesaj pentru părinţii celor care au murit în urma tragediei de la Colectiv

Au trecut zece ani de la această tragedie, şi primii 7 ani sunt 7 ani de nedreptate. De ce am spus 7 şi nu 10, pentru că în 2022 a început construcţia pentru trei centre de arşi grav în România: Unul la Timişoara, care va fi finalizat anul acesta, în decembrie, unul la Târgu Mureş care va fi finalizat în primăvara anului viitor, şi primul şi singurul centru de arşi grav pentru copii, în Bucureşti, la Grigore Alexandrescu. Cred că atunci când s-a pus prima cărămidă pentru primul centru de arşi grav din România de abia atunci s-a făcut dreptate după tragedia de la Colectiv.

Cum luptăm cu infecţiile din spitale?

De 20 de ani se tot constată dar nu se face nimic proactiv. Am ales împreună cu echipa mea din Ministerul Sănătăţii şi cu profesioniştii din sănătate care susţin demersurile de reformă pe care le facem să intervenim activ cu traininguri susţinute, examene pentru verificarea cunoştinţelor personalului medical, protocoale pe care acum lucrăm să le reînoim, un sistem digital mai uşor de raportare a infecţiilor nosocomiale, şi zic eu comunicare cât se poate de mult cu opinia publică pentru a înţelege importanţa respectării conduitei preventive nu doar pentru personalul medical ci şi pentru pacienţi, pentru parţinători, un consum mai controlat şi mai monitorizat de antibiotice, pentru reducerea rezistenţei germenilor microbieni şi zic eu, o atitudine nu neapărat de a controla în permanenţă, ci de a face controale corective. Înseamnaă controale prin care verificăm unitatea sanitară dacă respectă protocoalele, dacă acestea sunt aplicate corespunzător şi dacă nu să le ducem în această zonă pentru a preveni astfel de situaţii.

Nu există ţară în lumea asta, nu există spital pe pământ unde să nu existe infecţii asociate asistenţei medicale. Important este să le monitorizăm, să le detectăm în termen, în timp, şi să le monitorizăm şi controlăm.

În momentul de faţă sunt 35 de paturi unde se pot trata pacienţi cu arsuri medii, în aşa numitele unităţi funcţionale de arşi, împărţite la nivel naţional cele mai bine organizate sunt cele de la Timişoara, de la Spitalul Casa Austria, parte a Spitalului Judeţean, respectiv Spitalul Bagdasar Arseni şi Grigore Alexandrescu pentru copii.

La Floreasca a început licitaţia pentru reorganizarea centrului de arşi, care, desigur, care a fost dotat şi construit acum zece ani de zile dar de atunci nu s-a mai investit în el, am decis împreună cu conducerea reducerea număruui de paturi de la şase la patru iar în spaţiul câştigat prin reducerea acestor două paturi să putem organiza spaţiile funcţionale necesare pentru a răspunde tuturor standardelor necesare. Eu cred că undeva în martie, aprilie anul viitor unitatea funcţională de arşi de la Floreasca, cu patru paturi pentru pacienţii critici va putea fi dată în folosinţă, cu un spaţiu complet modernizat, reorganizat, cu sistem de ventilaţie adaptat, acel sistem HVAC pentru control microbian, cu echipamente medicale moderne.

Prof. Dr. Alexandru Rafila, fostul Ministru al Sănătăţii şi acum preşedinte al Comisiei pentru Sănătate şi Familie din Camera Deputaţilor: Cu siguranţă sistemul de sănătate este diferit acum şi  există investiţii care au început încă de acum 2 ani, cel puţin pentru centrele de mari arşi care cu siguranţă corespund tuturor standardelor

Cum este astăzi sistemul de sănătate la zece ani de la Colectiv?

Cu siguranţă este diferit şi faptul că există investiţii care au început încă de acum 2 ani, cel puţin pentru centrele de mari arşi care cu siguranţă corespund tuturor standardelor, trebuie să înţelegem că nu este vorba doar de centrele ca atare, discutăm şi de personalul calificat ori noi am început de mai mult timp un program de training, inclusiv foarte mulţi dintre medicii şi asistenţii medicali de la Floreasca fac periodic stagii de pregătire în Franţa, de exemplu, să se califice în domeniul tratării arsurilor.

Avem însă o problemă care trebuie adresată într-un fel, adică nu poţi să ai personal – chirurgi plasticieni dedicaţi exclusv acestor centre, trebuie să existe un sistem de rotaţie în care ei merg într-un astfel de centru ( trei luni sau şase luni) după care se reîntorc la cazuistica obişnuită din secţiile de chirurgie plastică. Noi avem un sistem orecum rigid din punctul de vedere al modului de alocare a personalului şi legislaţia actuală e foarte puţin permisivă în ceea ce priveşte acest tip de alocare a personalului. Trebuie să existe o flexibilitate şi personalul să meargă în astfel de centre pentru o perioadă limitată de timp, îl antrenezi pe tot, extensiv dar să existe o rotaţie pentru că o activitate de un singur tip nu e corectă faţă de cei care pot să facă şi alte proceduri, nu doar să se ocupe de pacienţii cu arsuri grave.

În plus, după cum ştiţi, în 2024 a apărut un nou Ordin pentru regândirea modului de funcţionare a acestor centre, cele două comisii de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, conduse de dl prof Săndesc, comisia de terapie intensivă, dl prof Jecan, comisia de chirurgie plastică, au elaborat timp de un an de zile aceste standarde, au fost în discuţie publică, deci nu a fost niciun fel de presiune din partea nimănui, pur şi simplu au fost nişte standarde pe care dânşii le-au considerat potrivite, şi eu personal am considerat la momentul respectiv că sunt potrivite, rămâne de văzut dacă este într-adevăr necesară o schimbare a standardelor actuale, de modificare a ordinului de ministru, până la urmă comisiile sunt aceleaşi care au făcut aceste standarde, mie mi se pare puţin nefiresc să discutăm despre alte standarde când discutăm de aceiaşi oameni care le-au făcut pe celelalte. Sigur, poate să existe o perioadă de adaptare, de verificare a modului în care funcţionează standardele, însă eu personal nu cred că standardele ne lipsesc ci mai degrabă respectarea acestor standarde este o problemă, trainingul personalului,procedurile care ţin de modul în care un astfel de pacient este îngrijit, evitarea contaminării, modul în care se face curăţenia şi dezinfecţia în toate aceste spaţii, circuitele care trebuie să fie funcţionale şi mai ales respectate de toată lumea. Cred că astea sunt problemele majore pentru că investiţii s-au făcut foarte multe în echipamente, materiale consumabile, există programe care finanţează secţiile care tratează aceşti pacienţi.

Eu cred că s-a îmbunătăţit semnificativ, sigur nu este unul ideal, există neglijenţe pe care unii şi alţii le manifestă, poate în timpul activităţii profesionale dar asta nu înseamnă că lucrurile nu sunt în schimbare iar cele trei investiţii majore care avansează rapid nu cred că fac altceva decât să confirme că lucrurile sunt în schimbare şi ce mi s-a părut mie atunci când am fost minstru foarte ciudat a fost că toate aceste trei centre de mari arşi, la sfârşitul anului 2021, când am venit la Minsterul Sănătăţii erau blocate, erau nişte proiecte considerate de către Banca Mondială închise, nu începuse absolut nimic, am reuşit să le deblocăm împreună cu actualul ministru care pe vremea aceea era consilierul meu, cred că am făcut un lucru bun pentru că pacienţii din Româna vor avea şansa să fie îngrijiţi aşa cum trebuie în centrele de mari arşi.

Cum ne-ar găsi un nou Colectiv?

Cred că avem nişte proceduri foarte bune în momentul de faţă şi prin mecanismul acesta european, nicio ţară nu este pregătită cu un număr aşa de mare de paturi pentru foarte mulţi pacienţi, sigur sunt nişte ţări care sunt mai dezvoltate, mai avansate, mă refer de exemplu la Germania, la Franţa, dar întotdeauna un mecanism de sprijin este necesar pentru că nu poţi să ţii sute de paturi pentru pacienţi sau în aşteptarea unui accident, e o capacitate limitată care tratează cazurile curente iar în cazul unei situaţii cu foarte multe victime se trece la transport şi gândiţi-vă că, şi aici vă spun din propria experienţă, modul în care am gestionat ceea ce s-a întâmplat la Crevedia, am coordonat direct această activitate, ne-a ajutat şi dl Raed Arafat foarte mult, am făcut un transfer rapid, am luat legătura cu toate centrele din Europa cu care aveam parteneriate şi în 48 de ore toţi pacienţii fie au fost trataţi în România fie au fost transferaţi în alte centre din Belgia, din Italia, sunt mai multe, mecanismul a fost foarte bine pus la punct.

Foarte mulţi pacienţi au fost foarte bine trataţi la Spitalul Floreasca în acea perioadă.

Mesaj pentru părinţii supravieţuitorilor şi celor care au decedat la Colectiv

Este un mesaj de compasiune, în mod evident, că nu poţi să discuţi despre altceva atunci când îţi moare un copil este lucrul cel mai îngrozitor care i se poate întâmpla cuiva, dar cel puţin eu, echipa mea şi actualul ministru ne-am străduit să deblocăm şi să mergem înainte cu nişte proiecte, centre noi în care copiii pot fi îngrijiţi, mă refer la cel de la Grigore Alexandrescu, sau adulţii pot fi îngrijiţi la cele mai înalte standarde şi acest mecanism perfect funcţional care permite un mecanism de transfer în decurs de câteva ore al pacienţilor cu arsuri extinse în alte ţări.

Cum luptăm împotriva infecţiilor din spitale?

Infecţii nosocomiale sau asociate asistenţei medicale există în toate ţările din lume, într-un procentaj mult mai mare decât în România, nu că sunt mai puţine în România, sunt mai puţin raportate în România. Inclusiv prin indicatorii de evaluarea a managerilor am avut grijă să stimulăm raportarea, cel puţin la spitalele aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, am făcut acest lucru, funcţionează în unele spitale, au indicatori buni de raportare, au mai puţine infecţii invazive şi întotdeauna cei care au astfel de probleme cer sprijinul autorităţilor de sănătate publică, dacă sunt cazuri care ar putea să pună în pericol viaţa pacienţilor.

Nu reglementările lipsesc, ci de multe ori lipseşte un management care să înţeleagă care este exact datoria fiecăruia atunci când conduce un spital sau conduce o secţie, lucrurile astea trebuie foarte clar stabilite, şi mai ales respectate iar personalul trebuie să fie subiectul unui training periodic, care trebuie şi verificat, nu trebuie doar făcut, este clar că însuşirea unor deprinderi şi respectarea unor proceduri trebuie monitorizată atent, altfel se pierde toată valoarea acestor proceduri care sunt în vigoare.