Breșe în apărarea antiaeriană a Bulgariei. Ce face Sofia împotriva amenințării dronelor rusești

Analiză a publicației bulgare MEDIAPOOL, via Rador:

Amenințarea pătrunderii dronelor și a avioanelor de vânătoare rusești în spațiul aerian NATO a determinat statele membre să facă investiții semnificative în apărarea antiaeriană și în aviația militară și să ia în considerare decizii dificile de acțiune.

NATO și-a consolidat semnificativ capacitățile în regiunea Mării Negre, dar răspunsul la intrarea dronelor străine rămâne o provocare serioasă. Acestea sunt dificil de detectat, relativ ieftine, iar contracararea lor este disproporționat de costisitoare.

În prezent se discută despre construirea unui zid european împotriva dronelor, care ar trebui să protejeze întregul continent, nu doar țările de pe flancul estic, dar proiectul este încă în stadiu incipient.

Statele membre se află în diferite stadii de pregătire pentru răspuns, Bulgaria fiind serios în urmă în ceea ce privește modernizarea armatei sale și continuând să se bazeze pe echipamente și arme sovietice pentru a-și apăra cerul.

Diferența față de România este deosebit de frapantă, dar și Bulgaria pregătește deja câteva proiecte cheie care vor duce la consolidarea capacităților sale. În acest scop, va fi utilizat și mecanismul european SAFE pentru împrumuturi preferențiale în domeniul apărării.

Probleme cu acoperirea radarului, avioane de vânătoare vechi și decizii proaste

Conform legislației bulgare, supravegherea spațiului aerian se face de organisme militare și civile, a explicat pentru Mediapool expertul în aviație Dimităr Stavrev de la revista „Krile”. Forțele Aeriene (Forțele Aeriene Militare) au o Bază specială de Comandă, Control și Supraveghere, care, cel puțin pe hârtie, dispune de șase radare 3D multifuncționale. Acestea ar trebui să acopere spațiul aerian bulgar la peste 3.000 de metri. Cu toate acestea, aceste radare sunt foarte vechi. La începutul secolului, au fost parțial modernizate și transformate în radare 3D. Sunt de mult timp scoase din funcțiune, resursa lor tehnică și morală fiind epuizată.

Ministerul bulgar al Apărării pregătește achiziționarea de noi radare 3D de ani de zile, dar până acum nu este clar când va fi finalizată tranzacția. Planul este ca acestea să fie achiziționate de la compania franceză Thales cu un împrumut în cadrul mecanismului european SAFE.

În afară de asta, Forțele Aeriene au radare în zonele bazelor aeriene Graf Ignatievo, Krumovo, Bezmer, Balcic și Dolna Mitropolia.

La nivel civil, spațiul aerian este monitorizat de Întreprinderea de Stat pentru Controlul Traficului Aerian (RVD), care deține sistemele radar necesare.

Acestea asigură atât traficul către cele cinci aeroporturi internaționale bulgare, cât și traficul de tranzit deasupra Bulgariei.

Experții cu care Mediapool a discutat consideră că există o problemă reală cu acoperirea radar deasupra Bulgariei. Aceasta se datorează în principal radarelor învechite, dar și disponibilizărilor lipsite de perspectivă. Posturile radar din Razgrad și Capul Emine au fost închise și este posibil să existe o „breșă” în direcția nord-est și est.

În cazul în care intră avioane străine, împotriva acestora trebuie îndreptate avioanele de vânătoare de serviciu în acel moment, în cadrul misiunii de apărare a spațiului aerian Air Policing. Bulgaria se bazează încă doar pe vechile avioane de vânătoare sovietice MiG-29, a căror întreținere este practic imposibilă după agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei, iar acestea au resurse limitate. În ultimii ani, avioanele rusești au efectuat adesea zboruri provocatoare în apropierea spațiului aerian bulgar, ceea ce a necesitat ridicarea de la sol a avioanelor de vânătoare bulgare și cheltuirea resurselor acestora.

Contracararea dronelor necesită un alt tip de tehnică. Practica arată că împotriva lor se reacționează cu avioane ușoare, din care se trage asupra dronelor, sau cu sisteme de rachete antiaeriene. Cu toate acestea, rachetele sunt foarte scumpe.

Bulgaria are însă probleme și cu lipsa unor suficiente sisteme de rachete antiaeriene, iar cele existente sunt din perioada URSS. Modernizarea în acest sens este, de asemenea, foarte întârziată. Bulgaria a comandat o serie de sisteme de rachete antiaeriene IRIS-T SLM din Germania, dar sunt necesare mai multe.

Dezbaterea publică din Bulgaria cu privire la necesitatea doborârii dronelor sau a aeronavelor străine care au intrat în spațiul aerian al țării este foarte prudentă din cauza divizării societății bulgare. Experții serioși evită să comenteze astfel de ipoteze pentru a nu alimenta și mai mult temerile și opoziția din țară cu privire la Rusia.

România – experiență de la prima mână

Din punct de vedere tehnic, România și-a îmbunătățit semnificativ capacitatea de a detecta și de a răspunde la dronele rusești în ultimii doi ani, în special pentru cele utilizate în atacuri în apropierea graniței sale cu Ucraina. În scenarii reale, însă, urmărirea și atacarea unei drone s-au dovedit mai problematice.

Pe de o parte, exista o lacună legislativă care trebuia rezolvată.

Până de curând, forțele române nu puteau doborî legal o dronă în timp de pace. Acum, datorită unei noi legi, adoptate în această vară, forțele române și forțele aliate care operează în România pot intercepta, urmări și, în cele din urmă, distruge dronele ostile, dar numai ca ultimă soluție și ținând cont de riscul pentru oameni și posibilele daune colaterale. Pe de altă parte, există dificultăți tehnice și o dezbatere continuă cu privire la rentabilitatea măsurilor.

Dronele kamikaze Geran-2/Shahed-136, utilizate pe scară largă de Rusia pentru a ataca porturile dunărene ucrainene chiar la granița cu România, sunt deosebit de dificil de detectat. Acestea zboară la înălțime mică, se mișcă lent și adesea încorporează materiale nemetalice, ceea ce le face mai greu de detectat decât sistemele radar convenționale.

La începutul conflictului, sistemele românești detectau uneori aceste drone prea târziu sau deloc, însă rețeaua de avertizare timpurie a țării a fost consolidată semnificativ.

Forțele Aeriene Române se bazează pe o combinație de sisteme radar fixe și mobile. Sunt cinci radare fixe AN/FPS-117 3D și cinci radare mobile TPS-77, completate de radare mobile TPS-79 Gap Filler. Pe lângă aceste sisteme occidentale mai noi, sunt utilizate și câteva dispozitive mai vechi din epoca sovietică.

Aceste dispozitive mobile sunt deosebit de utile în regiunea Deltei Dunării, unde dronele zboară adesea la joasă altitudine și aproape de sol pentru a evita detectarea. TPS-79 poate acoperi 360 de grade, poate urmări obiecte la altitudini de până la 10.000 de metri și are o rază de acțiune de aproximativ 190 de kilometri, în timp ce TPS-77, mai puternic, poate detecta ținte la distanțe de până la 470 de kilometri, deși cu un câmp vizual mai restrâns.

Eforturile României au fost susținute de aliații din NATO. Spania a desfășurat un radar tactic cu rază mare de acțiune AN/TPS-43M. Italia a furnizat un radar similar LTR-25 Lanza, iar SUA au furnizat sisteme radar Sentinel, cuplate cu lansatoare Avenger, echipate cu rachete Stinger.

România este, de asemenea, în curs de achiziționare a patru radare proprii Sentinel AN/MPQ-64 F1, care sunt deosebit de potrivite pentru urmărirea țintelor aeriene lente și mici, cum ar fi dronele. Când este detectată o dronă, România are mai multe opțiuni de interceptare. Avioanele de vânătoare F-16 românești sunt întotdeauna în QRA (Quic Reaction Alert), gata să fie trimise în stare de luptă pentru a intercepta ținta în 15 minute sau mai puțin.

Avioanele Forțelor Aeriene Române sunt susținute de o forțe rotative ale NATO cu avioane de vânătoare (Enhanced Air Policing missions), dislocate la baza aeriană Mihail Kogălniceanu de lângă Constanța, pe malul Mării Negre. De obicei, aceste avioane de vânătoare ale NATO dislocate în România sunt Eurofighter Typhoon – în prezent ele sunt germane, dar prin rotație sunt italiene, spaniole sau britanice.

Dronele sunt extrem de dificil de detectat

Deși avioanele de vânătoare pot zbura rapid în regiunea din apropierea Ucrainei, acestea au adesea probleme în a detecta radarele de la dronele kamikaze mici, care zboară la joasă altitudine. Un pilot român de F-16 a declarat pentru HotNews.ro că, din cauza limitărilor inerente ale radarelor aeriene, uneori nu „văd” dronele deoarece acestea zboară foarte încet, foarte jos și aproape de sol și de vegetație.

Acești factori le fac, de asemenea, dificil de interceptat și doborât cu arme aeriene, iar un astfel de atac poate duce la daune colaterale. Tragerea cu o armă de 20 mm a unui F-16 înseamnă că aproximativ 100 de focuri sunt trase spre sol în fiecare secundă per foc. România are un stoc mic de rachete cu rază scurtă de acțiune pentru flota sa în creștere de F-16.

Avioanele F-16 românești sunt, de asemenea, înarmate cu rachete AIM-120 AMRAAM C7 și C8 pentru confruntări cu rază lungă de acțiune și rachete AIM-9M și AIM-9X Sidewinder pentru ținte cu rază scurtă de acțiune. Totuși, utilizarea rachetelor scumpe împotriva dronelor ieftine nu este rentabilă, ceea ce limitează această opțiune la anumite scenarii. Există și problema stocurilor de rachete: România are în prezent doar circa 80 de rachete AIM-9 în depozit, dintre care aproximativ 20 sunt varianta 9X, mai modernă. O comandă mai mare de aproximativ 300 de astfel de rachete a fost plasată în 2024, dar acestea nu au fost livrate încă. La sol, România are o rețea de apărare aeriană multistratificată, dar aceasta nu a fost încă utilizată în misiuni anti-drone. La cel mai înalt nivel sunt cele trei sisteme de rachete Patriot pe care România le folosește în prezent.

Însă aceste sisteme sunt capabile să apere obiective strategice de avioane sau rachete balistice și sunt prea valoroase pentru a fi desfășurate în mod regulat împotriva dronelor mici. Există, de asemenea, baterii de rachete Hawk – opt în total. Deși mai vechi, aceste sisteme au fost modernizate și joacă un rol similar în protejarea regiunilor mai mari și mai strategice.

Pentru apărarea de la mică distanță și, în special, eficientă împotriva atacurilor cu drone, cum ar fi cele efectuate de Rusia cu dronele sale Geran-2 (Shahed-136), România se poate baza pe sisteme de artilerie precum tunurile antiaeriene autopropulsate Gepard.

Gepard și armele Oerlikon sunt cele mai eficiente împotriva dronelor, dar cu o rază scurtă de acțiune.

România are 43 de sisteme Gepard, fiecare purtând două arme Oerlikon de 35 mm, cu o rază de acțiune de detecție radar de până la 15 kilometri și o rază de acțiune efectivă de tragere de 3,5 kilometri. România folosește, de asemenea, 72 de instalații fixe duble Oerlikon GDF-003 cu raze de acțiune similare cu cele ale Gepard. Problema utilizării acestor sisteme este raza lor de acțiune scurtă, acestea fiind destinate protejării trupelor și a regiunilor mici, cum ar fi bazele și avanposturile, nu și zonelor mai mari, cum ar fi regiunea Dunării din apropierea Ucrainei.

Pentru raze foarte scurte de acțiune, România a achiziționat sisteme de apărare aeriană KP-SAM Chiron din Coreea de Sud și are, de asemenea, are o serie de sisteme de rachete OSA-AKM dezvoltate de sovietici, care au o rază de acțiune de aproximativ 10 kilometri.

În regiunea Dunării, România are, de asemenea, o flotilă fluvială care joacă un rol de sprijin. Cele 20 de nave de război ale sale sunt echipate cu un mix de mitraliere antiaeriene grele, dar și cu arme de 30 mm și 100 mm și o versiune românească a sistemului sovietic Strela-2M, cu tragere de la umăr. Majoritatea dintre aceste sisteme sunt ghidate manual, ceea ce le limitează precizia împotriva țintelor mici și rapide.

România se pregătește deja să își consolideze în continuare apărarea aeriană, dar livrările nu vor începe curând.

România a achiziționat opt sisteme antidronă de la compania israeliană Elbit pentru aproximativ 60 de milioane de euro. Acestea sunt sisteme ReDrone Counter-UAS, dar prima livrare este așteptată în aproximativ 30 de luni. Sunt așteptate și șase sisteme integrate SHORAD-VSHORAD Spyder de la compania israeliană Rafael. Pentru aproximativ 2 miliarde de euro, aceste sisteme vor utiliza radare Leonardo, rachete ghidate prin radar Derby și rachete autoghidate cu infraroșu Phyton-5 și rachete poloneze Piorun. Primele livrări vor avea loc în 2028.

În ansamblu, acoperirea de detectare de-a lungul frontierei și deasupra Mării Negre s-a îmbunătățit mult în comparație cu primele etape ale războiului.

Radarele NATO și redistribuirea unităților mobile din România au închis multe dintre lacunele anterioare, ceea ce face ca trecerea dronelor nedetectate prin spațiul aerian românesc să fie rară.

Cu toate acestea, doborârea lor rămâne o provocare. Multe dintre sistemele românești sunt proiectate pentru a se lupta cu aeronave mai mari și mai rapide, iar utilizarea lor împotriva dronelor ieftine riscă să irosească resurse valoroase.

România continuă să își modernizeze apărarea, dar echilibrul dintre interceptarea eficientă din punct de vedere al costurilor, livrarea la timp a sistemelor moderne și metodele complementare de interceptare rămâne o problemă.

Austria își modernizează apărarea antiaeriană

Cele 15 avioane de vânătoare Eurofighter ale Forțelor Armate Austriece sunt responsabile pentru doborârea dronelor care intră pe teritoriul austriac. Sistemul radar intern Goldhaube este utilizat pentru interceptarea acestora. Deși acest lucru corespunde unor standarde foarte înalte, obiectele mici care zboară la altitudini relativ joase reprezintă de obicei o provocare mai mare chiar și pentru cele mai moderne sisteme radar. Cu condiția ca drona să fie detectată la timp, este relativ ușor de doborât.

În principiu, sistemele austriece de apărare aeriană terestre de la producătorul german Rheinmetall sunt utilizate și pentru protejarea împotriva dronelor.

Austria are arme antiaeriene Oerlikon de 35 mm care pot fi transportate cu o remorcă. Pe de altă parte, sistemul modern Skyranger de la Rheinmetall, pe care armata îl achiziționează, poate fi de asemenea folosit eficient și împotriva dronelor. Sistemele de apărare aeriană pot fi montate pe vehiculele blindate cu roți Pandur și transportate cu acestea.

Problema ambelor sisteme de apărare aeriană terestre este că au o rază de acțiune relativ scurtă și sunt destinate doar protejării trupelor, nu și întregului spațiu aerian intern.

Armele de 35 mm sunt destinate în principal apărării staționare a unităților forțelor armate austriece, în timp ce sistemele de apărare aeriană Skyranger sunt destinate trupelor mobile și, prin urmare, sunt montate pe vehicule blindate Pandur. Cu toate acestea, acestea nu au fost încă livrate.

Niciunul dintre sisteme nu este capabil să ofere un scut protector asupra orașelor sau chiar asupra întregului teritoriu austriac.

Următorul pas pentru consolidarea capacităților Austriei este platforma europeană de achiziții publice Sky Shield. Planul este de a achiziționa rachete de apărare aeriană terestre cu o rază de acțiune mult mai mare, care ar putea proteja, de exemplu, un district guvernamental care necesită protecție specială sau chiar întreaga capitală Viena. Totuși, acest lucru va dura mult timp.

Spania: 140 de avioane de vânătoare gata de decolare în orice moment

Forțele Aeriene și Spațiale Spaniole sunt responsabile pentru protejarea spațiului aerian spaniol, o misiune pe care o îndeplinesc folosind un sistem combinat de radare de avertizare timpurie și avioane de vânătoare.

Spania are în total de 140 de aeronave în exploatare – aproximativ 70 de avioane Eurofighter și aproximativ 70 de F-18. În următorii ani, se așteaptă introducerea a 25 de noi avioane Eurofighter pentru a înlocui cele mai vechi aeronave.

Sistemul de detectare se bazează pe o rețea de stații de supraveghere aeriană (EVA) și escadrile de supraveghere aeriană, susținute de un radar mare conceput pentru a monitoriza continuu spațiul aerian.

Datorită acestei infrastructuri, aeronavele în tranzit pot fi identificate eficient și li se pot furniza planuri de zbor detaliate. Aeronavele care tranzitează fără un plan de zbor sau cu un transponder dezactivat sunt interceptate de aeronavele aflate în misiune de serviciu.

Una dintre cele cinci baze spaniole (Moron, Albacete, Torrejón, Zaragoza și Gando) este în alertă permanent, cu două aeronave înarmate gata de decolare în 15 minute.

Piloții sunt disponibili 24 de ore pe zi. În caz de amenințare sau încălcare, se activează o procedură de decolare de urgență, în care două avioane de vânătoare decolează rapid pentru a intercepta aeronavele suspecte sau navigația aeriană neautorizată.

Dacă este necesar, alte baze acționează ca rezervă imediată, cu un timp de răspuns mai mic de o oră, pentru a consolida operațiunea.

Italia: Rețea integrată de sisteme radar terestre și maritime

În Italia, Forțele Aeriene (Aeronautica Militare) sunt responsabile pentru supravegherea și protejarea spațiului aerian național prin intermediul Comandamentului Operațional Comun (Comando Operativo di Vertice Interforze, COI) și o rețea integrată de sisteme radar terestre și maritime conectate la infrastructura NATO. Avioane de interceptare, inclusiv Eurofighter Typhoon și F-35, sunt desfășurate în baze cheie precum Ghedi, Trapani și Grosseto, menținând niveluri ridicate de pregătire pentru a răspunde la încălcarea spațiului aerian.

Forțele Aeriene Italiene utilizează un sistem de supraveghere neîntreruptă a spațiului aerian care combină detectarea radar cu interceptoare de răspuns rapid. În 2025, aeronavele italiene au fost ridicate de la sol de mai multe ori pentru a răspunde la incursiuni neautorizate ale dronelor deasupra Friuli-Veneția Giulia și Trentino-Alto Adige, precum și la aeronave neidentificate în Marea Adriatică.

Răspunsul standard implică interceptarea contravenientului, identificarea intențiilor acestuia și escortarea lui în afara spațiului aerian italian, dacă este necesar.

Italia investește, de asemenea, în sisteme avansate de detectare și contramăsuri ale dronelor pentru a consolida protecția infrastructurii urbane și strategice. Aceste eforturi fac parte dintr-o strategie națională mai amplă de îmbunătățire a securității spațiului aerian, în coordonare cu parteneri din NATO, având în vedere riscurile crescute reprezentate atât de drone, cât și de potențialele aeronave militare străine.

Lituania se bazează pe NATO

Trăind la granița țărilor aflate în război, astfel de incidente ar putea apărea în viitor, deoarece vecinii se confruntă deja cu ele, așa că trebuie să învățăm să le gestionăm, au comentat Forțele Armate Lituaniene.

Lituania are în prezent unele capacități de supraveghere a spațiului aerian, dar aceste soluții sunt încă limitate, în special când vine vorba de detectarea obiectelor care zboară la joasă altitudine și a obiectelor mici, cum ar fi dronele.

„Radarele și supravegherea vizuală ne permit să detectăm puncte în aer, dar identificarea precisă a obiectelor este posibilă doar vizual”, au menționat militarii.

Militarii evaluează, de asemenea, situația în conformitate cu prevederile legale din timp de pace care limitează posibilitățile de a lua măsuri active împotriva obiectelor neidentificate din aer.

Orice interferență, în special cinetică, trebuie evaluată cu atenție pentru posibilele sale consecințe. Chiar și o dronă doborâtă poate provoca daune la sol.

Una dintre opțiuni este neutralizarea dronelor cu ajutorul aeronavelor din misiunea NATO de patrulare aeriană în statele baltice. Industria lituaniană de apărare dezvoltă, de asemenea, intens soluții tehnologice.

*Acest articol a fost scris în cadrul proiectului PULSE, o inițiativă europeană care sprijină cooperarea jurnalistică transfrontalieră. La realizarea acestuia au lucrat următoarele persoane: Nikola Lalov, Mediapool (Bulgaria); Justė Ancevičiūtė de la Delfi (Lituania); Victor Cozmei, HotNews.ro (România); Silvia Martelli, SOLE 24 ORE (Italia); Enrique Andrés Pretel, El Confidencial (Spania), Martin Tschiderer (Der Standard, Austria).

Traducerea Rador: Mirela Petrescu