Asteroidul Dimorphos arată ca un morman de resturi, potrivit unui studiu coordonat de o cercetătoare născută în România

Asteroidul Dimorphos, care a făcut obiectul unui experiment inedit ce a vizat devierea traiectoriei sale, arată în prezent ca un morman de resturi, provenite de la asteroidul de mai mari dimensiuni Didymos în jurul căruia orbitează, potrivit unui studiu coordonat de o cercetătoare născută în România, informează AFP, transmite Agerpres.

Dimorphos a fost percutat în septembrie 2022 de sonda DART lansată de NASA pentru a experimenta capacitatea agenţiei spaţiale americane de a devia de pe traiectoria sa un asteroid care ar risca să se ciocnească cu Terra.

Succesul acestei misiuni, care a fost realizată la aproximativ 11 milioane de kilometri depărtare de Pământ, a putut fi măsurat doar prin impactul asupra orbitei asteroidului Dimorphos în jurul lui Didymos.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Ce informații de pe etichetele produselor ne sunt de ajutor

6:02

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

În acest sistem dual, primul corp ceresc măsura circa 160 de metri în diametru, realizând iniţial o rotaţie completă în jurul celui de-al doilea corp ceresc, cu un diametru de 800 de metri, în aproape 12 ore. Acest timp a fost scurtat cu peste o jumătate de oră după impact. Detaliul a fost captat şi în imagini de un microsatelit indian care a însoţit misiunea DART şi a fost monitorizat de pe Terra cu ajutorul unor telescoape.

Potrivit unei echipe internaţionale, coordonată de Sabina Răducan, o cercetătoare specializată în mici corpuri cereşti la Universitatea din oraşul elveţian Berna, aceste date „sugerează că Dimorphos este un morman de resturi”, a rezumat studiul publicat în revista Nature Astronomy.

„Conform simulărilor, singurele soluţii pe care le-am găsit presupun că, iniţial, Dimorphos era ‘o fiinţă’ foarte fragilă care a opus foarte puţină rezistenţă” la impactul cu sonda DART şi cu cele 650 de kilograme ale sale, a explicat pentru AFP un coautor al studiului, Patrick Michel, astrofizician la Observatorul de pe Coasta de Azur.

Fragilitatea sa a fost atât de mare încât impactul, „în loc să formeze doar un crater cu un diametru de circa 10 metri, ar fi dus, de fapt, la o deformare a întregului corp” al obiectului ceresc, a adăugat Patrick Michel, unul dintre liderii de echipă din misiunea DART.

Câmp de pietriş

Utilizarea modului condiţional se impune până când sonda HERA a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), care va ajunge lângă Dimorphos în 2026, va putea să examineze asteroidul cu ajutorul unor resurse mult mai mari.

Dimorphos ar fi alcătuit dintr-un ansamblu heteroclit pe bază de siliciu, dar nu de genul „nisipului de la Saint-Tropez, ci este mai degrabă un câmp de pietriş precum La Promenade des Anglais din Nisa, cu roci peste tot”, a adăugat Patrick Michel. Rocile sunt destul de mici, întrucât mai puţin de 40% dintre ele au înălţimi de peste 2,5 metri, potrivit simulărilor susţinute de ultimele imagini realizate de sonda DART înainte de a se prăbuşi pe suprafaţa asteroidului.

Structura sa, pe care un radar cu frecvenţă joacă al sondei HERA o va examina, s-ar caracteriza printr-o mare porozitate, un detaliu ce explică fragilitatea asteroidului.

Aceste aspecte militează în favoarea teoriei despre naşterea şi creşterea lui Dimorphos pe baza resturilor ejectate de „fratele său mai mare” Didymos, care se învârte în jurul propriei axe precum un titirez şi care are o formă oarecum asemănătoare. Didymos se învârte suficient de repede pentru a ejecta prin efect centrifug o parte a materiei sale, care s-a aglomerat pentru a forma Dimorphos.

Aceasta ar fi „vestea cea bună”, consideră Patrick Michel, confirmând că un asteroid din silicaţi precum Dimorphos are aproximativ acelaşi comportament ca asteroizii mai des întâlniţi, care sunt constituiţi din carbonaţi, precum Bennu şi Ryugu, adică „prezintă foarte puţină rezistenţă”.

Cercetătorii vor şti atunci cu ce avem de-a face, dacă oamenii vor trebui într-un viitor îndepărtat să devieze un asteroid pentru a salva Terra. Noul studiu reprezintă o descoperire majoră, întrucât aceste obiecte cereşti „au un comportament care sfidează intuiţia noastră, din cauza mediului lor care este foarte diferit faţă de cel de pe Terra”, a subliniat acelaşi expert.

În 2029, asteroidul Apophis va trece pe lângă Terra, la o distanţă de 32.000 de kilometri, oferind cercetătorilor „un laborator natural” pentru a studia aceste obiecte celeste.

O misiune ştiinţifică se află în etapa de pregătire pentru a studia comportamentul lui Apophis în timpul trecerii sale pe lângă Terra, fără a fi nevoie ca acel asteroid să fie atins de o sondă, întrucât el va fi vizibil de pe Pământ.

Sabina Răducan a absolvit cursurile Colegiului Naţional „Mihai Viteazul” din Bucureşti în 2012, potrivit contului său de Facebook. A studiat apoi la Facultatea de astronomie, ştiinţe spaţiale şi astrofizică din cadrul Universităţii Kent din Regatul Unit şi a obţinut un doctorat la Universitatea Imperial College din Londra în 2020. A lucrat pentru ONG-ul Centrul pentru Studii Complexe, iar din august 2020 este cercetătoare la Universitatea din Berna.