Ascensiunea partidelor de extrema dreaptă/dreapta populistă/naționalistă/radicală pune presiune pe dreapta conservatoare în Europa

Mai multe sondaje de opinie recente din Germania arată Alianța pentru Germania (AfD) pe locul 2 cu aproape 19% după Uniunea Creștin Democrată (CDU) și înaintea Partidului Social Democrat (SPD), care conduce o coaliție cu Verzii și Partidul Liber Democrat (FDP) la nivel național.

AfD se opune imigrației și măsurilor de tranziție ecologică luate de guvernul condus de cancelarul federal Olaf Scholz (SPD), dar are și o atitudine ambiguă față de trecutul nazist al celei mai mari țări din Uniunea Europeană, ceea ce i-a atras etichetarea de partid de extrema dreaptă și refuzul celorlalte partide mari – CDU, SPD, Verzii, FDP și Stânga – de a se alia cu ei.

Ca atare, AfD nu este prezent la guvernare nu doar la nivel federal, ci în niciunul din cele 16 landuri ale Germaniei unde se întâlnește o varietate de combinații, de la CDU – SPD la SPD – Stânga.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Ostracizarea politică a AfD nu a rămas însă fără consecințe. Pentru prima oară în 2021, în istoria de 72 de ani a Republicii Federale Germania, a luat ființă un guvern federal tricolor SPD – Verzi – FDP, care funcționează din ce în ce mai greu pe fondul disensiunilor ideologice majore dintre partidele coaliției.

În mod similar la nivelul landurilor se formează coaliții de toate felurile numai pentru a evita cooptarea AfD. Întrebarea se pune: ce se va întâmpla în 2024 când au loc alegeri în trei landuri din estul fost comunist, unde AfD are șanse importante de a se clasa pe locul întâi?

O situație asemănătoare are loc în Spania, unde Partidul Popular (PP) este dat în fruntea sondajelor pentru alegerile la nivel național înaintea Partidului Socialist (PSOE) condus de premierul Pedro Sanchez, dar fără majoritate în condițiile în care partidul de extrema dreaptă VOX a ajuns la 15% în intențiile de vot. În recentele alegeri regionale și municipale PP s-a situat pe primul loc în majoritatea circumscripțiilor, dar nici aici nu va putea guverna fără VOX.

Spre deosebire de Germania, unde CDU exclude orice cooperare cu AfD, PP menține o ambiguitate în privința cooperării cu VOX, un partid care face apologia pe față a fostului dictator fascist Francisco Franco (1939 – 1975) și are poziții ultra-conservatoare în privința imigrației, avortului și religiei.

O situația similară se poate întâmpla la alegerile viitoare unde Partidul Social Democrat (centru dreapta), conduce în fața Partidului Socialist aflat la guvernare, dar unde, ca și în Spania partidul de extrema dreaptă Chega (Ajunge!) se află într-o ascensiune fulminantă.

În Suedia, Moderații (centru-dreapta) conduc un guvern minoritar tripartit sprijinit în parlament de Democrații Suedezi, un partid foarte asemănător cu AfD, cu excepția simpatiei față de naziști. În Finlanda vecină Partidul Coaliției Naționale negociază cu Partidul Finlandezilor, corespondentul Democraților Suedezi, pentru o coaliție în care dreapta radicală să primească portofolii în guvern. Problema conservatorilor în ambele țări nordice este însă prezența centriștilor în coalițiile de guvernare, care de multe ori au politici incompatibile cu cele ale dreptei radicale.

În unele țări dreapta extremă/populistă/radicală sunt chiar mai puternice decât cele conservatoare. Un exemplu este Italia, unde partidul Frații Italiei, condus de prim ministra Giorgia Meloni, conduce coaliția cu Liga (extrema dreaptă) și Forza Italia (conservator), iar în Austria Partidul Libertății este pe primul loc în sondaje, înaintea Partidului Popular aflat la guvernare.

O situație interesantă întâlnim în Polonia, unde Partidul Legii și Dreptății (PiS), aflat la guvernare, conduce în sondaje pentru alegerile parlamentare din toamnă, dar ar putea să nu obțină majoritatea absolută și să fie nevoit să apeleze la sprijinul partidului Confederația, unul dintre cele mai extremiste partide din fostele țări comuniste, cu manifestări xenofobe, rasiste și antisemite.

În Ungaria se întâlnește o situație atipică, unde extrema dreaptă este în opoziție, alături de socialiști și liberali, împotriva FIDESZ condus de premierul Viktor Orban și aflat la putere de 13 ani.

În Franța, Reunirea Națională (RN) este principalul partid de opoziție care cunoaște un proces de dediabolizare și respectabilizare, punând probleme politice mari centriștilor pro-Macron aflați la putere și Republicanilor (centru dreapta), o umbră a marelui partid înființat acum 65 de ani de generalul De Gaulle.

Situații oarecum similare se întâlnesc în Țările de Jos, Belgia, Danemarca și Norvegia, unde partidele de centru dreapta suferă o hemoragie a electoratului înspre expre extrema dreaptă.

Unele dintre partidele tradiționale aflate la guvernare (și nu doar cele de centru dreapta) au adoptat unele dintre ideile dreptei radicale, în special în ceea ce privește imigrația. Ce împiedică atunci aceste partide de centru dreapta din Europa să formalizeze alianțe și coaliții cu partide situate la dreapta lor? Principalul impediment este atitudinea eurosceptică sau chiar ostilă UE a partidelor dreptei radicale. Pe lângă aceasta, unele dintre aceste partide au o poziție pro-Rusia în conflictul cu Ucraina (AfD, Lega, Partidul Libertății din Austria, Partidul Libertății din Țările de Jos fiind cele mai vocale) și un anti-americanism visceral.

În plus, dreapta radicală atrage grupuri extremiste violente, care pun sub semnul întrebării atașamentul lor față de democrația liberală.

Dreapta extremă, radicală, populistă sau naționalistă prosperă pe fondul dislocărilor produse de sfârșitul Războiului Rece, lărgirea UE, migrație, dispariția industriei manufacturiere și a clasei muncitoare de tip industrial. Ea adoptă adeseori limbajul stângii în privința economiei ceea ce o face atractivă pentru un electorat care s-a simțit abandonat de stânga tradițională.

Poziția acestor partide a fost consolidată de pandemia Covid, în rândul unui electorat care pretează urechea la teoria conspirației, iar criza costului vieții cauzată de războiul de agresiune al lui Putin împotriva Ucrainei și a tranziției ecologice către o economie decarbonizată a fost un alt factor care a alimentat capitalul politic la capătul de dreapta al spectrului politic european.

Anul 2024 cu alegerile pentru Parlamentul European va constitui un test important privind implantarea acestor partide, până acum marginalizate, dacă nu ostracizate, dar a căror influență nu face decât să crească continuu.