Arhitectul Hector Guimard, creatorul intrărilor Art Nouveau de la metroul parizian, va avea un muzeu dedicat

Arhitectul Hector Guimard, creatorul căzut în uitare al unor emblematice intrări de la metroul din Paris, dar şi al unor clădiri în stil Art Nouveau, îşi va primi locul binemeritat în istoria oraşului printr-un muzeu dedicat, informează vineri publicaţia The Guardian, citată de Agerpres.

Hector Guimard şi-a lăsat amprentă distinctivă asupra capitalei franceze la începutul anilor 1900, când a creat intrări elaborate şi monumentale în staţiile de metrou, decorate cu evantaie din fier forjat şi sticlă asemănătoare unor aripi de insecte şi supranumite ”libelule”.

Emblematicele staţii, mărginite de contururi sinuoase din fier şi prevăzute cu lămpi aidoma unor flori de crini deasupra cărora tronează cu litere stilizate cuvântul ”Métropolitain”, proiectat tot de Guimard, figurează pe cărţi poştale, fotografii turistice şi manuale de stil. Cu toate acestea, când au fost instalate, la începutul anilor 1900, mulţi parizieni au fost scandalizaţi.

Una dintre vocile critice a spus că vopseaua verde este ”nefranţuzească”, iar un altul a spus că panourile sunt ”derutante pentru copiii care încearcă să înveţe literele alfabetului… şi stupefiante pentru străini”.

Stilul Art Nouveau s-a demodat, iar până în 1913 autorităţile din transport au renunţat la designul lui Guimard. Până în 1942, când Guimard a murit la vârsta de 75 de ani la New York, unde el şi soţia lui, o americană evreică, au căutat refugiu în faţa naziştilor, arhitectul fusese deja dat uitării, iar multe din lucrările sale trimise la fier vechi.

”Poate părea surprinzător pentru vizitatorii străini, dar francezii nu au îndrăgit niciodată Art Nouveau”, a spus Fabien Choné, un colecţionar de creaţii Guimard şi directorul Hector Guimard Diffusion, compania care se ocupă de înfiinţarea noului muzeu. ”Intrările la metru proiectate de Guimard au întâmpinat o opoziţie puternică. În timp ce vizitatorii le considerau minunate simboluri ale metroului belle époque, parizienii le criticau şi le etichetau ca fiind în stilul spaghetti, neînţelegând de ce turiştii le admiră”.

După ce a revenit la Paris în 1948, văduva arhitectului, Adeline, o artistă ale cărei creaţii au fost expuse în cadrul salonului de Arte frumoase din 1899, a depus eforturi pentru a conserva şi promova moştenirea soţului ei, care includea circa 50 de clădiri rezidenţiale.

Artista a donat desene şi mici creaţii ale arhitectului, printre care şi mobilă, unor muzee, multe dintre ele în Statele Unite, şi a propus să lase moştenire reşedinţa Art Nouveau a cuplului, Hôtel Guimard, precum şi conţinutul acesteia statului şi municipalităţii Parisului. Ambele au refuzat oferta, iar clădirea a fost transformată într-un bloc de apartamente, în timp ce piesele de mobilier s-au risipit.

În contextul modernismului care a cuprins Europa postbelică şi care prefera un stil sobru, multe dintre creaţiile lui Guimard au fost declarate fără valoare istorică sau artistică şi distruse. Dintre cele 167 de intrări la metrou pe care le-a proiectat, s-au mai păstrat doar 88.

”După război, de fiecare dată când municipalitatea făcea vreo lucrare pe străzi, se descotoroseau de creaţiile lui Guimard. Până în anii 1960-1970, logica a fost una a distrugerii şi nu a conservării”, a spus Choné.

Muzeul va fi găzduit de Hôtel Mezzara, o clădire cu patru etaje din arondismentul 16 Paris, proiectată de Guimard în 1910 şi care include multe piese de feronerie realizate de arhitect, cum ar fi o lucarnă spectaculoasă, precum şi candelabre.

Clădirea, comandată iniţial de prietenul lui Guimard, Paul Mezzara, un bogat producător de textile din Veneţia, şi achiziţionată ulterior de Ministerul Educaţiei şi folosită drept cămin studenţesc până în urmă cu un deceniu, va trece printr-un proces de renovare în valoare de 6 milioane de euro şi care va dura doi ani înainte de a-şi deschide porţile publicului la sfârşitul lui 2027.

După inaugurare, muzeul va expune creaţii realizate de Guimard, printre care piese de mobilier şi decoraţiuni Art Nouveau, precum şi o arhivă de proiecte şi documente care i-au aparţinut arhitectului.

”Este absurd că Guimard beneficiază de recunoaştere în muzee din diverse locuri ale lumii, mai ales în Statele Unite, şi deloc în Paris, unde a creat unele dintre cele mai importante simboluri ale oraşului”, a spus Choné.

Nicolas Horiot, arhitect şi preşedintele Le Cercle Guimard, o asociaţie creată în urmă cu 23 de ani în scopul salvării proiectelor şi documentelor lui Guimard, a spus că a fost o luptă de un deceniu pentru a convinge autorităţile statale şi pe cele din Paris să recunoască munca designerului. El a mai spus că acest muzeu va corecta o nedreptate istorică.

”După cel de-Al Doilea Război Mondial, Guimard a fost uitat cu desăvârşire. Oamenii nu mai erau interesaţi de Art Nouveau în designul urban al anilor 1960, iar multe dintre lucrările lui au fost distruse”, a spus el. ”Recuperarea a început în 1970, odată cu o expoziţie la New York, dar a fost un proces lent. Considerăm că acest muzeu va repara o nedreptate făcută lui Guimard”.