Angajamentul puternic al Spaniei față de NATO creează diviziuni în coaliția de guvernare / Stânga extremă nu vrea să supere Rusia

Decizia guvernului Spaniei de a trimite nave în Marea Neagră stârnește o vie controversă în cadrul coaliției de stânga de la guvernare. Pentru partidul Podemos, Spania rămâne ”țara care spune NU războiului”, arată Le Monde într-o analiză preluată de Rador.

• Analiza Le Monde:

Pe 22 ianuarie, fregata Blas de Lezo a părăsit portul Ferrol, nord-vestul Spaniei, pentru a se îndrepta spre Marea Neagră, având 220 de soldați la bord. Plecând cu trei săptămâni înainte de termen, la cererea NATO, această navă amiral a Marinei Spaniole, lungă de 146 de metri, echipată cu sistemul de apărare antirachetă Aegis și echipată cu radare SPY-1D la bord, ar urma să se alăture forței navale multinaționale a NATO.

Cu câteva zile mai devreme, pe 17 ianuarie, nava de luptă antimine Meteoro a părăsit portul Las Palmas, din Insulele Canare, pentru a se alătura, tot mai devreme decât era planificat, unui alt grup naval al NATO, după o escală, pe 21 ianuarie, în portul spaniol Cartagena. Aceasta ar urma să patruleze de-a lungul coastelor Bulgariei și României.

Marți, 25 ianuarie, o altă navă antimine, Sella, a pornit din portul Cartagena în aceeași direcție, urmând să se alăture navei Meteoro.
În fine, în luna februarie, șase avioane de luptă spaniole Eurofighter ar urma să fie trimise în Bulgaria.

Aceste anunţuri au fost făcute pe 20 ianuarie de către ministrul apărării, socialista Margarita Robles, care a menționat, de asemenea, că 350 de militari spanioli se vor adăuga batalionului de la Adazi, Letonia, şi că Regatul Spaniei va participa la supravegherea spațiului aerian baltic, în Lituania, între aprilie și iulie.

Toate aceste anunțuri riscă să creeze o controversă în Spania, deoarece ele vin în contradicție cu poziționarea anti-război a partidului Podemos (stânga radicală), care guvernează în coaliție alături de socialiști.

Nu numai că această formație „respinge creșterea numărului de militari și trimiterea de nave și avioane de luptă în zonă”, dar consideră, într-un comunicat de presă publicat în aceeași zi, că „nu are niciun sens ca NATO să se extindă în Ucraina și Georgia în beneficiul Statelor Unite”. „Spania rămâne țara care spune NU războiului”, a reamintit ministrul egalității, Irene Montero (Podemos), referindu-se la sloganul marilor manifestații care au zguduit țara în 2003 ca urmare a deciziei liderului guvernului conservator, José Maria Aznar, de a participa la războiul din Irak. „Suntem oameni ai păcii. Mizăm pe detensionare, prin dialog și diplomație, pentru a evita manevrele militare în zonă”, a subliniat Montero.

Secretarul de stat pentru Agenda 2030, comunistul Enrique Santiago, a adăugat la rândul său pe Twitter: „extinderea NATO spre Rusia este o greșeală gravă pentru Europa, amenință pacea și este stângace din punct de vedere strategic: prețurile gazelor și petrolului și inflația vor crește”.

Partidul Popular (PP, de dreapta) și-a oferit în schimb susținerea față de premierul spaniol, socialistul Pedro Sanchez, o raritate în aceste vremuri de polarizare politică. „Guvernul poate conta pe sprijinul nostru atunci când vine vorba de îndeplinirea obligațiilor sale în cadrul NATO”, a declarat președintele Pablo Casado. Dreapta a profitat în continuare de ocazie pentru a critica diviziunile din cadrul guvernului, subliniind că acestea „slăbesc credibilitatea Spaniei”.

Nu a fost nevoie de mai mult pentru a determina o reacție din partea fostului secretar general și cofondator al Podemos, Pablo Iglesias, convertit în comentator politic de când a părăsit guvernul. În ochii lui, „ar fi foarte nepotrivit ca ramura socialistă a guvernului să-și ignore partenerii și să formeze un partid de război cu PP”.

„Spania este dedicată NATO și securității Europei, lucru pe care l-am reafirmat în timpul conversației cu [secretarul general NATO] Jens Stoltenberg”, a reacționat în cele din urmă pe Twitter premierul Sanchez, pe 23 ianuarie, după ce a încercat să evite controversele. ”Susținem suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și avem încredere în diplomație și dialog ca modalitate de detensionare a acestei crize”.

„Nu dorim o escaladare militară”, dar există „o situație pe teren care nu poate fi ignorată, cu o puternică desfășurare militară [rusă]”, a adăugat la rândul său ministrul de externe José Manuel Albares, marți, într-o ședință de urgență a Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului spaniol.

„La Bruxelles am realizat unitatea europeană și transatlantică și aspir să realizez și aici, în Spania, unitatea între partidele politice”, a subliniat el în introducere.

Partidele de stânga alternativă și cele regionaliste de extremă stângă, care până atunci au susținut executivul, și-au exprimat respingerea față de orice tip de prezență și manevră militară spaniolă în jurul Ucrainei. Câțiva dintre acești parlamentari au cerut ca orice deplasare a trupelor să fie supusă votului în Parlament și și-au exprimat respingerea față de /acțiunile/ NATO.

O poziție în totală contradicție cu cea stabilită pe data de 18 ianuarie de ministrul de externe Albares în timpul vizitei sale la Washington, unde s-a întâlnit cu secretarul de stat al SUA, Antony Blinken. „Angajamentul Madridului față de securitatea europeană este total”, a insistat el, fără a ascunde intenția Spaniei de a-și consolida poziția în cadrul NATO, al cărui următor summit anual va avea loc în iunie acestui an la Madrid.

Traducerea Rador: Ruxandra Lambru / Foto: Fregata Blas de Lezo (Wikipedia)