ANALIZĂ Merita Trump Premiul Nobel pentru Pace?

Lidera opoziției din Venezuela, María Corina Machado, a fost distinsă vineri cu Premiul Nobel pentru Pace 2025 în detrimentul președintelui american Donald Trump, văzut de mulți ca favoritul principal. Ocupantul Biroului Oval a pierdut prestigioasa recompensă acordată de Comitetul Nobel din Norvegia deși, susțin aliații săi, a intermediat un acord istoric de încetare a focului între Israel și Hamas, după mai bine de doi ani de război, și a pus capăt altor șapte conflicte în lunile în care a revenit la Casa Albă. Cât de adevărate sunt însă aceste afirmații?

Informația pe scurt:

·        Dizidenta venezueleană María Corina Machado a câștigat Premiul Nobel pentru Pace 2025

·        Susținătorii lui Donald Trump afirmă că el merita premiul pentru încetarea focului între Israel și Hamas și pentru medierea mai multor conflicte

·        Casa Albă a acuzat politizarea de care ar fi dat dovadă Comitetul de la Oslo

·        Unele voci susțin că candidatura lui a fost depusă după închiderea procesului în ianuarie

·        Trump este văzut însă în pole-position pentru 2026

·        Republicanul susține că a încheiat șapte conflicte

·        Criticii contestă însă afirmațiile sale: în mai multe cazuri nu a existat război propriu-zis (Serbia contra Kosovo, Egipt contra Etiopia), iar în altele armistițiile sunt fragile sau încălcate (Rwanda versus RDC, Cambodgia contra Thailanda)

Opozanta lui Maduro, recompensată

Comitetul de la Oslo a anunțat vineri că dizidenta venezueleană María Corina Machado, lidera opoziției de la Caracas, a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace 2025.

Machado, în vârstă de 58 de ani, a fost elogiată de Comitetul Nobel drept “unul dintre cele mai extraordinare exemple de curaj civic din America Latină din timpurile recente.” Ea a militat împotriva președintelui Venezuelei, Nicolás Maduro Moros, al cărui regim de 12 ani este considerat de mulți ca fiind ilegitim.

De altfel, la începutul lunii august, Administrația de la Washington a anunțat o recompensă de 50 de milioane de dolari pentru informații care să ducă la arestarea lui Maduro. În 2020, în primul mandat al lui Trump, liderul de la Caracas a fost pus sub acuzare într-un tribunal federal din New York pentru narco-terorism, conspirație la import de cocaină și alte capete de acuzare. 

Juriul norvegian și-a motivat decizia de a acorda premiul lui Machado “pentru munca ei neobosită în promovarea drepturilor democratice ale poporului venezuelean și pentru lupta sa de a obține o tranziție justă și pașnică de la dictatură la democrație.”

În opinia membrilor Comitetului Nobel norvegian, María Corina Machado a condus lupta pentru democrație în fața unui autoritarism tot mai accentuat în Venezuela.

Comitetul a reamintit că Machado a studiat inginerie și finanțe și a avut o scurtă carieră în domeniul afacerilor. În 1992, a fondat Fundația Atenea, care lucrează în sprijinul copiilor străzii din Caracas.

Zece ani mai târziu, ea a fost una dintre fondatoarele organizației Súmate, care promovează alegeri libere și corecte și desfășoară activități de instruire și monitorizare electorală. În 2010, a fost aleasă în Adunarea Națională, obținând un număr record de voturi. Regimul a expulzat-o din funcție în 2014. Machado conduce partidul de opoziție Vente Venezuela și, în 2017, a contribuit la înființarea alianței Soy Venezuela, care unește forțele pro-democrație din țara sud-americană dincolo de liniile politice.

În 2023, Machado și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale din 2024. Când i s-a interzis să candideze, ea l-a susținut pe candidatul alternativ al opoziției, Edmundo González Urrutia. Opoziția s-a mobilizat pe scară largă și a adunat documentație sistematică care demonstra că Machado era adevărata câștigătoare a alegerilor. Regimul socialist de la Caracas și-a declarat însă victoria și și-a consolidat controlul asupra puterii.

Machado a primit Premiul Nobel pentru Pace în primul rând pentru eforturile sale de a promova democrația în Venezuela, a afirmat juriul norvegian vineri, care a adăugat că “democrația este în retragere și pe plan internațional. Democrația – înțeleasă ca dreptul de a-ți exprima liber opinia, de a-ți exercita votul și de a fi reprezentat într-un guvern ales – reprezintă fundamentul păcii atât în interiorul țărilor, cât și între ele.”

Machado – care a fost forțată să trăiască ascunsă în cea mai mare parte a ultimului an – a fost recunoscută pentru “lupta ei de a obține o tranziție justă și pașnică de la dictatură la democrație,” a declarat președintele Comitetului Nobel, Jørgen Watne Frydnes.

Ea a fost “o figură-cheie, unificatoare, într-o opoziție politică ce a fost cândva profund divizată… într-un stat autoritar brutal, aflat acum în plină criză umanitară și economică,” a adăugat el.

“În ciuda amenințărilor grave la adresa vieții sale, ea a rămas în țară – o alegere care a inspirat milioane de oameni.”

Frydnes a criticat conducerea Venezuelei în cadrul unei conferințe de presă organizate după anunțarea premiului, afirmând că comitetul observă aceleași tendințe apărând în întreaga lume. 

“Statul de drept este abuzat de cei aflați la putere, presa liberă este redusă la tăcere, criticii sunt închiși, iar societățile sunt împinse spre autoritarism și militarizare,” a spus el.

Frydnes a adăugat că speră ca Machado să poată participa la ceremonia de decernare a premiului de la Oslo, din luna decembrie, dar a recunoscut gravitatea situației de securitate.

Reacționând la anunțul privind Premiul Nobel, Machado a spus că “această recunoaștere imensă a luptei tuturor venezuelenilor este un imbold pentru a ne duce la capăt misiunea: cucerirea Libertății.”

“Suntem în pragul victoriei și astăzi, mai mult ca oricând, contăm pe președintele Trump, pe poporul Statelor Unite, pe popoarele din America Latină și pe națiunile democratice ale lumii ca principalii noștri aliați pentru a obține Libertatea și democrația. Venezuela va fi liberă!” a scris ea.

Anterior, Machado își exprimase surprinderea în legătură cu acordarea premiului, spunând într-un mesaj video separat că acesta reprezintă “realizarea unei întregi societăți.”

“Eu sunt doar o persoană. Cu siguranță nu merit acest lucru,” a adăugat ea.

Premiul Nobel, împărțit în șase categorii, celebrează activitatea persoanelor sau organizațiilor care au adus “cel mai mare beneficiu omenirii.”

În conferința de presă de vineri, Frydnes a afirmat că Machado îndeplinește “toate criteriile” stabilite de Nobel pentru acest premiu și că “întruchipează speranța pentru viitor.”

Trump, ocolit

BBC a citat Comitetul Nobel care a precizat că au existat 338 de candidați nominalizați pentru Premiul Nobel pentru Pace din acest an. Conform tradiției, numele nominalizaților nu vor fi făcute publice timp de 50 de ani.

Multe voci spun că premiul din acest an trebuia acordat liderului de la Casa Albă. De altfel, Trump a declarat în repetate rânduri că merită acest premiu, afirmând la un moment dat că “toată lumea spune că ar trebui să-l primesc.”

Mai mulți lideri mondiali au susținut candidatura președintelui american, printre care premierul israelian Benjamin Netanyahu, care a făcut publică o scrisoare de nominalizare în timpul unei vizite la Casa Albă, precum și guvernele din Pakistan și Azerbaidjan, potrivit BBC.

De asemenea, imagini de pe străzile din Tel Aviv și din Gaza, imediat după anunțul privind posibilul acord de pace, au arătat mulțimi de oameni care sărbătoreau, scandând numele lui Trump, unii strigând: “Premiul Nobel pentru Trump!”

Congresmanul Andy Barr (Kentucky) a fost cel mai recent care l-a nominalizat pe Trump pentru premiu, joi, “în semn de recunoaștere a realizărilor sale diplomatice extraordinare.”

Barr a scris într-o scrisoare adresată lui Frydnes că niciun “lider mondial nu a făcut mai mult pentru a promova pacea și prosperitatea în lume decât președintele Donald Trump.”

Întrebat dacă presiunile din partea președintelui american și ale unor membri ai comunității internaționale pentru acordarea premiului lui Trump au influențat deliberările comitetului, Frydnes a spus că “de-a lungul îndelungatei istorii” a Premiului Nobel pentru Pace au existat numeroase campanii și “tensiuni mediatice…Primim mii și mii de scrisori în fiecare an de la oameni care vor să ne spună ce înseamnă pentru ei pacea.”

“Acest comitet se întrunește într-o sală plină cu portretele tuturor laureaților. Acea sală este plină de curaj și integritate. Ne bazăm decizia doar pe munca și voința lui Alfred Nobel,” a declarat el.

Frydnes a adăugat că nu s-a făcut nicio schimbare de ultim moment în ceea ce-l privește pe Trump, deoarece liderul american “nu se ridică la nivelul” acelor principii.

Multe voci au punctat că, foarte probabil, Trump a fost ocolit de juriul norvegian deoarece nominalizările pentru Premiul Nobel 2025 se închiseseră deja în ianuarie, chiar la începutul celui de-al doilea mandat al republicanului, potrivit New York Post.

Aceștia afirmă că nu a fost o respingere, ci mai degrabă o chestiune de sincronizare: cei cinci membri ai Comitetului Nobel norvegian au luat decizia de a acorda premiul liderului opoziției venezuelene luni, cu două zile înainte ca acordul de pace dintre Israel și Hamas promovat de Trump să fie încheiat, după cum arată anunțul oficial.

Scott Lucas, profesor de politică internațională la University College Dublin, a declarat de altfel că faptul că Trump nu a câștigat premiul “nu este o surpriză, deoarece nominalizările s-au încheiat la începutul lunii ianuarie, când Trump era în funcție de doar 11 zile, iar deliberările Comitetului Nobel s-au încheiat luni, înainte de încetarea focului din Gaza.”

Unii criticii au invocat însă acțiuni precum bombardarea de către SUA a instalațiilor nucleare iraniene din iunie, declarațiile lui Trump despre dorința de a lua Groenlanda de la Danemarca și redenumirea Departamentului Apărării în Departamentul Războiului drept motive pentru care el nu ar fi trebuit să fie luat în considerare pentru prestigiosul premiu. 

Cum au reacționat susținătorii lui Trump? Ca reacție la anunțul făcut vineri la Oslo, directorul de comunicare al Casei Albe, Steven Cheung, a scris într-o postare pe X că “Comitetul Nobel a demonstrat că pune politica mai presus de pace.”

“Președintele Trump va continua să încheie acorduri de pace, să pună capăt războaielor și să salveze vieți. Are inima unui umanitarist și nu va mai exista nimeni ca el, capabil să mute munții prin simpla forță a voinței sale,” a adăugat Cheung.

De asemenea, blogul Weapons and Strategy a scris că “refuzul Comitetului pentru Premiul Nobel pentru Pace subminează eforturile lui Trump de a pune capăt războiului din Ucraina. Prin faptul că a decis în mod explicit că Trump nu este demn de a fi luat în considerare de către Comitetul pentru Premiul Păcii, credibilitatea sa este afectată într-un moment crucial. Acesta este un rezultat trist al părtinirii extreme manifestate de Comitetul pentru Premiul Păcii. Premiul Nobel pentru Pace nu mai stabilește standardul pentru onorarea celor care încearcă să salveze vieți și să promoveze pacea.”

Blogul a criticat și aplecarea spre stânga a Comitetului norvegian, care “a făcut un deserviciu semnificativ prin refuzul de a-l desemna pe Donald Trump drept laureatul premiului pentru 2025.”

Contul MAGA Voice, care are peste 1,3 milioane de urmăritori, a scris: “O persoană oarecare, pe care n-o știe nimeni, Maria Machado, tocmai a câștigat Premiul Nobel pentru Pace. PREMIUL NOBEL PENTRU PACE E O GLUMĂ. Oricine are un dram de minte știe că Donald Trump ar fi trebuit să câștige. TRUMP AR FI PUTUT SĂ VINDECE CANCERUL, CE GLUMĂ.”

Raylan Givens, un cont influent, a scris și el: “Idioții de la Comitetul Premiului Nobel nu i-au dat Premiul Nobel pentru Pace președintelui Trump. Ce rușine și ce prostie totală.”

Numeroase voci s-au referit în acest context și la faptul că juriul norvegian l-a recompensat pe democratul Barack Obama cu Premiul Nobel în 2009, deși acesta nu ar fi meritat o astfel de onoare. În acel moment, oficialii de la Oslo au afirmat că l-au recompensat pe președintele american “pentru eforturile sale extraordinare de a întări diplomația internațională și cooperarea dintre popoare.”

Comitetul Nobel a spus atunci că a pus un accent deosebit pe viziunea și munca sa pentru o lume fără arme nucleare, remarcând noul climat din relațiile internaționale pe care abordarea sa urmărea să îl promoveze. Ulterior, persoane din interiorul Comitetului norvegian au recunoscut că premiul dat lui Obama nu a generat impulsul pe care îl speraseră, motiv pentru care rămâne controversat.

În afară de Obama, alți trei președinți americani au câștigat acest premiu: Theodore Roosevelt în 1906, Woodrow Wilson în 1920 și Jimmy Carter în 2002.

În sfârșit, trebuie spus că nu totul pare pierdut pentru Trump. Poate că el nu a câștigat anul acesta prestigiosul premiu internațional pe care și l-a dorit de mult timp, dar asta nu înseamnă că liderul american își va pierde interesul față de Premiul Nobel pentru Pace, a scris Newsweek, care crede că, în lumina acordului de pace dintre Hamas și Israel, Trump este în pole-position pentru premiu în 2026.

Opt războaie în 10 luni

Susținătorii candidaturii lui Trump la Premiul Nobel pentru Pace au afirmat că republicanul s-a dovedit, în lunile scurse de la revenirea sa la Casa Albă, un “făuritor de pace.” De exexmplu, el a fost lăudat pentru eforturile sale de a pune capăt conflictului dintre Rusia și Ucraina, inclusiv prin discuții directe cu Vladimir Putin în Alaska, precum și prin întâlniri multiple cu Volodimir Zelenski sau cu lideri europeni, aliați ai guvernului de la Kiev.

De asemenea, mulți dintre aliații președintelui au cerut ca acesta să primească premiul pentru rolul său în promovarea păcii în conflicte internaționale de lungă durată, precum cele dintre Republica Democrată Congo și Rwanda, Cambodgia și Thailanda, India și Pakistan, Serbia și Kosovo, Egipt și Etiopia, precum și Azerbaidjan și Armenia.

De altfel, în discursul pe care președintele american l-a ținut recent în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite de la New York, Trump s-a prezentat drept pacificator și s-a referit la conflictele care i-au marcat primele luni din acest mandat la Casa Albă. Trump și-a reiterat atunci afirmațiile că a încheiat șapte conflicte la nivel mondial, criticând ONU pentru că nu a oferit ajutor.

“Am încheiat șapte războaie, am tratat cu liderii fiecărei țări și nu am primit nici măcar un telefon de la ONU să ajute la finalizarea acordurilor,” a spus el, înainte de a lansa un atac tăios la adresa forului mondial.

De asemenea, vorbind la Casa Albă pe 18 august, unde a fost presat de lideri europeni să militeze pentru o încetare a focului în Ucraina, Trump a afirmat: “Am încheiat șase războaie… toate aceste acorduri le-am făcut fără să menționez măcar cuvântul «încetare a focului».”

A doua zi, numărul pe care l-a invocat a crescut la “șapte războaie.” Acum, după ce a ajutat la medierea conflictului dintre Israel și Hamas, numărul războaielor a ajuns la opt în 10 luni. Care sunt însă acestea și care a fost rolul lui Trump?

Israel contra Iran

Conflictul dintre Israel și Iran a durat 12 zile și a început pe 13 iunie, când Israelul a lovit ținte militare și nucleare iraniene. Premierul Netanyahu l-a informat în prealabil pe președintele american despre atacuri.

Pe 22 iunie, SUA au efectuat la rândul lor lovituri asupra instalațiilor nucleare iraniene, acțiune care a grăbit sfârșitul confruntării. Iranul a răspuns doar simbolic, atacând baza americană Al-Udeid din Qatar. Sub presiunea lui Trump, Israelul a oprit un nou val de raiduri aeriene, iar două zile mai târziu, pe 24 iunie, Trump a anunțat un acord de încetare a focului între cele două state.

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a susținut că Iranul a obținut “o victorie decisivă,” fără a recunoaște oficial încetarea focului. Analiștii au notat că pacea obținută este mai degrabă o încetare de facto a ostilităților, fără un acord permanent sau un mecanism de monitorizare a programului nuclear iranian.

Potrivit The New York Times, Trump a exercitat presiuni asupra lui Netanyahu, în timp ce SUA s-au bazat pe Qatar, aliatul lor din Golful Persic, pentru a convinge Iranul să accepte armistițiul. Deși conflictul general din regiune persistă, intervenția americană a avut o importanță strategică semnificativă, diminuând capacitățile militare ale Iranului și evitând o escaladare regională.

India contra Pakistan

În mai, a izbucnit un nou conflict între India și Pakistan, două puteri nucleare aflate de decenii în tensiune din cauza regiunii disputate Kashmir. După un atac terorist în zona controlată de India, New Delhi a lansat lovituri cu rachete asupra Pakistanului și asupra teritoriului pakistanez din Kashmir, ucigând zeci de oameni. Pakistanul a răspuns militar, iar confruntările au devenit cele mai grave din ultimii aproape 20 de ani.

Pe 10 mai, după patru zile de lupte, Trump a anunțat pe Truth Social că India și Pakistan au convenit asupra unei “ÎNCETĂRI IMEDIATE ȘI TOTALE A FOCULUI,” afirmând că aceasta a fost rezultatul “unei nopți lungi de negocieri mediate de Statele Unite.”

Pakistanul i-a mulțumit public lui Trump și chiar a anunțat că îl va nominaliza pentru Premiul Nobel pentru Pace 2026, invocând “intervenția sa diplomatică decisivă.” 

India, însă, a minimalizat rolul SUA, afirmând că discuțiile privind oprirea ostilităților s-au desfășurat direct între cele două armate, prin canalele deja existente.

Potrivit lui Ashley J. Tellis, cercetător la Carnegie Endowment for International Peace, Administrația Trump “merită un anumit credit” pentru oprirea conflictului, întrucât a transmis mesaje între cele două părți și a facilitat dezescaladarea. Cu toate acestea, India refuză să recunoască rolul lui Trump, iar divergențele diplomatice dintre cele două țări continuă.

Rwanda contra Republica Democrată Congo

Conflictul dintre cele două țări africane s-a reaprins la începutul anului 2025, după ce gruparea rebelă M23 – despre care SUA și Marea Britanie spun că sunt sprijiniți de Rwanda – a capturat teritorii bogate în minerale în estul Congo-ului. În iunie, sub medierea Statelor Unite, cele două țări au semnat la Washington un acord de pace menit să pună capăt deceniilor de violențe, acord care promitea și extinderea comerțului cu SUA. Documentul reafirma respectarea încetării focului convenite anterior, în august 2024.

Totuși, de atunci, ambele părți s-au acuzat reciproc de încălcarea armistițiului, iar rebelii M23 au amenințat că se retrag din negocieri. În iulie, gruparea a masacrat cel puțin 140 de civili, inclusiv femei și copii, în estul Congo, potrivit Human Rights Watch.

Conflictul actual își are originile în genocidul din Rwanda din 1994, care s-a extins în estul RDC și a provocat peste 6 milioane de morți, fiind una dintre cele mai grave crize umanitare din lume. În prezent, Qatar intermediază discuții între milițiile implicate, iar procesul separat Congo-Rwanda, mediat de SUA sub Administrația Trump, încearcă să stabilizeze regiunea.

Deși Trump este creditat pentru impulsionarea negocierilor și semnarea acordului de pace împreună cu miniștrii de externe ai celor două țări, violențele nu s-au oprit. ONU a avertizat că situația din teren este complet ruptă de procesul diplomatic. “Trump nu a pus capăt la nimic,” a declarat Richard Moncrieff, director de proiect pentru regiunea Marilor Lacuri la International Crisis Group, subliniind că luptele continuă.

Armenia contra Azeribaijan

Liderii Armeniei și Azerbaidjanului au declarat că Donald Trump ar trebui să primească Premiul Nobel pentru Pace pentru rolul său în obținerea acordului de pace anunțat la Casa Albă pe 8 august. Potrivit analistului Michael O’Hanlon, ceremonia de semnare din Biroul Oval “a contribuit semnificativ la apropierea părților spre pace.”

Conflictul dintre cele două foste republici sovietice durează de aproape 40 de ani și are ca punct central regiunea Nagorno-Karabah, locuită majoritar de etnici armeni. Ultimul val de violențe a avut loc în septembrie 2023, când Azerbaidjanul a lansat o ofensivă militară și a preluat controlul asupra întregii regiuni, determinând peste 100.000 de armeni să fugă în Armenia și ducând la dizolvarea administrației separatiste.

În martie 2025, guvernele celor două state au declarat că sunt pregătite să pună capăt conflictului. Sub medierea Washingtonului, Trump a reușit să aducă liderii celor două țări la masa negocierilor, un rezultat pe care alte puteri – inclusiv Rusia și statele europene – nu l-au putut obține.

La ceremonia de la Washington, premierul armean Nikol Pașinian și președintele azer Ilham Aliev au lăudat eforturile președintelui american de a normaliza relațiile bilaterale. Totuși, un acord de pace detaliat rămâne în lucru, iar tensiunile la graniță persistă.

Tinatin Japaridze, analist la Eurasia Group, a afirmat că, deși încă au loc incidente izolate, riscul unui nou conflict major este acum scăzut, “în mare parte pentru că cele două părți continuă să discute.” Ea a adăugat că “factorul decisiv” l-au reprezentat oportunitățile diplomatice oferite de Washington, în special perspectiva consolidării legăturilor bilaterale dintre SUA și Azerbaidjan.

Egipt contra Etiopia

Deși între Egipt și Etiopia nu a existat un “război” propriu-zis, tensiunile dintre cele două țări durează de peste un deceniu, având ca punct central Marele Baraj al Renașterii Etiopiene (GERD), construit pe un afluent al Nilului. Proiectul, început în 2011 și finalizat în această vară, a stârnit îngrijorarea Egiptului, care se teme că alimentarea sa cu apă din Nil ar putea fi serios afectată.

După 12 ani de negocieri eșuate, ministrul egiptean de externe a declarat, pe 29 iunie, că discuțiile cu Etiopia au ajuns în impas. În aceeași perioadă, Trump a comentat: “Dacă aș fi Egipt, mi-aș dori apa din Nil,” promițând că SUA vor soluționa rapid disputa. Declarațiile sale au fost salutate de Cairo, dar Addis Abeba le-a considerat inflamatoare.

De fapt, afirmațiile președintelui american au fost criticate de mai mulți experți. Samir Bhattacharya, cercetător la Observer Research Foundation, a amintit că Trump a intervenit prima dată în dispută în 2019, la solicitarea președintelui egiptean el-Sisi, însă negocierile nu au dus la niciun acord. Mai mult, comentariul lui Trump din 2020 – potrivit căruia Egiptul ar putea “să arunce barajul în aer” – a alarmat Etiopia și a înrăutățit relațiile bilaterale.

Moses Chrispus Okello, cercetător la Institute for Security Studies, a remarcat că, deși între cele două țări s-a purtat un “război al declarațiilor,” amenințările nu s-au transformat niciodată într-un conflict armat. “Barajul este deja finalizat; este un fapt împlinit. Chiar dacă ar relua negocierile, nu ar mai avea ce discuta,” a concluzionat el.

Până în prezent, nu s-a ajuns la niciun acord oficial între Egipt și Etiopia privind utilizarea apelor Nilului.

Serbia contra Kosovo

Pe 27 iunie, Donald Trump a susținut că a prevenit izbucnirea unui conflict între Serbia și Kosovo, spunând: “Serbia și Kosovo erau pe punctul de a începe un mare război. Le-am spus: dacă o faceți, nu mai există comerț cu Statele Unite. Iar ei au zis: poate că nu o vom face.”

Deși tensiunile dintre cele două state persistă încă din anii ’90 – moștenire a războaielor din fosta Iugoslavie -, ele nu se aflau într-un conflict armat în momentul intervenției lui Trump. Așa cum a remarcat profesoara Margaret MacMillan, “Serbia și Kosovo nu s-au luptat și nu au tras una în cealaltă, deci nu era un război de încheiat.”

În realitate, diplomația americană s-a concentrat pe consolidarea cooperării economice. În 2020, Administrația Trump a reușit să aducă la Casa Albă liderii celor două țări pentru a semna un acord de normalizare economică, menit să încurajeze comerțul și investițiile reciproce. Deși Serbia și Kosovo nu erau în război la acea dată, acordul a fost considerat un pas pozitiv pentru reducerea tensiunilor.

Serbia, sprijinită de Rusia și China, nu recunoaște independența Kosovo, proclamată în 2008, în timp ce SUA și o parte a statelor europene o recunosc. După 2021, tensiunile au crescut din nou, mai ales în nordul Kosovo, unde majoritatea populației este sârbă. În septembrie, Administrația Trump a suspendat dialogul strategic cu Kosovo, acuzând declarațiile și acțiunile premierului interimar Albin Kurti că subminează progresele obținute anterior.

Potrivit analistului Michael O’Hanlon de la Brookings Institution, acordul din 2020 a fost “o mișcare bună,” oferind ambelor părți “stimulente pozitive pentru a evita tentația de a reveni la război și pentru a-și concentra energiile pe creșterea economică.”

Surse: Nobel Prize, BBC, New York Times, New York Post, Newsweek, Substack, Washington Post, The Hill, YouTube, Truth Social, X