Agenţia Spaţială Europeană a inaugurat a patra sa antenă pentru spaţiul îndepărtat

Agenţia Spaţială Europeană (ESA) a inaugurat sâmbătă în Australia o a patra antenă pentru spaţiul îndepărtat, menită să îmbunătăţească comunicaţiile cu misiunile sale din sistemul solar, informează AFP, citată de Agerpres.

Noua antenă, cu un diametru de 35 de metri, este instalată pe amplasamentul staţiei terestre din New Norcia, în Australia, care avea deja o antenă de acest tip. Alte două funcţionează în prezent în Argentina şi Spania. Aceste instalaţii sunt capabile să recepţioneze comunicaţii de la distanţe foarte mari, din profunzimea sistemului solar.

Antena are rolul de a sprijini misiunile ştiinţifice actuale şi viitoare ale ESA: telescopul spaţial Euclid, misiunea HERA aflată în drum spre asteroidul Didymos, misiunea BepiColombo care studiază Mercur sau sonda Juice, care urmează să intre pe orbita lui Jupiter.

„Fără o reţea de staţii la sol pentru a comunica cu vehiculele spaţiale, „explorarea, ştiinţa spaţială nu ar fi posibile”, a declarat Simon Plum, şeful departamentului de operaţiuni pentru misiuni al ESA.

„Fie că se află pe orbita terestră, în punctele Lagrange (zone stabile din sistemul solar folosite pentru amplasarea instrumentelor de observaţie), pe Lună sau mai departe în sistemul solar, nu am putea opera sateliţi fără aceste infrastructuri”, a explicat el.

De la inaugurarea primei astfel de antene, în 1998, volumul de date transmise de la şi către vehiculele spaţiale a crescut considerabil.

„Totul devine din ce în ce mai avid de date. Sarcinile noastre utile şi instrumentele noastre au devenit mai avansate, iar numărul misiunilor creşte”, a detaliat Mehran Sarkarati, şeful diviziei de inginerie a staţiilor terestre din cadrul ESA, precizând că este deja în proiect construcţia unei a cincea antene.

La fel ca celelalte trei antene pentru spaţiul îndepărtat ale ESA, noua infrastructură va putea comunica cu vehicule aflate la peste 2 milioane de kilometri de Pământ, pe benzile de frecvenţă X, K şi Ka.

Mai multe dintre componentele sale sunt răcite criogenic la circa -263 grade Celsius, aproape de zero absolut, pentru a putea detecta semnalele extrem de slabe trimise de vehicule spaţiale aflate la distanţe foarte mari.