Tortura Hamas a fost confirmată de un institut medico-legal israelian care a identificat victimele, care au fost împușcate, arse de vii sau decapitate / Reportaj Jerusalem Post

Înăbușirea dorinței de a vomita a devenit o sarcină dificilă în timp ce mă plimbam prin nivelurile inferioare ale Centrului Național de Medicină Legală din Israel (Abu Kabir) din Tel Aviv. Mirosul de rămășițe umane în putrefacție, dintre care o mare parte erau complet de nerecunoscut ca fiind umane din cauza brutalității atacului, era uneori prea greu de suportat.

Având în vedere interesul internațional tot mai mare față de (și negarea) masacrului comis de grupul terorist palestinian Hamas la 7 octombrie în sudul Israelului, reprezentanții presei mondiale au fost invitați să vadă cu ochii lor ororile.

Medicii legiști, inclusiv angajați israelieni, precum și voluntari din străinătate, au fost vizibil tulburați de dovezile pe care le aveau în față. În ciuda tuturor eforturilor de a rămâne obiectivi și detașați – așa cum cere profesia – mulți au izbucnit în lacrimi pe tot parcursul zilei.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Ce informații de pe etichetele produselor ne sunt de ajutor

6:02

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

În timpul conferinței de presă inițiale, echipa de criminaliști a arătat imagini din investigațiile lor. Printre imagini se numărau cele ale unor mâini carbonizate cu urme care dezvăluiau locul unde mâinile victimelor au fost legate la spate cu sârmă metalică înainte de a fi arse de vii.

Poate cea mai tulburătoare imagine din prezentarea de diapozitive a fost o masă de carne complet carbonizată, care la prima vedere nu se putea identifica drept aparținând vreodată unui om. Abia după efectuarea unei tomografii computerizate, experții au putut vedea inumanitatea imaginii.

Două măduva spinării – una aparținând unui adult, cealaltă unui tânăr – un părinte și un copil legați împreună cu fire metalice într-o ultimă îmbrățișare înainte de a fi incendiați.

„Când faci această treabă la parter, te detașezi”, a declarat pentru The Media Line doctorul Chen Kugel, șeful de la Abu Kabir. „Dar apoi afli poveștile și te conectezi cu oamenii. Este greu să nu simți tragedia. Este atât de mare. Iar când mă duc în tabăra Shura [unde sunt colectate pentru prima dată cadavrele decedaților în Israel] și văd containere ca în port – dar toate sunt pline de cadavre… Și auzi poveștile – că în spatele trupurilor lor carbonizate s-a întâmplat ceva teribil – este foarte dificil. Am văzut multe lucruri în cei 31 de ani de carieră, dar magnitudinea și cruzimea [de aici] sunt teribile”, a adăugat Kugel.

„Proporția cadavrelor pe care le-am primit care sunt carbonizate este mare”, a explicat Kugel. „Mulți au răni de glonț în mâini, arătând că și-au pus mâinile la față în apărare. Mulți au fost arși de vii în casele lor. (…) Știm că au fost arși de vii pentru că există funingine în trahee, în gât – ceea ce înseamnă că încă respirau atunci când li s-a dat foc.” Victimele au murit probabil din cauza inhalării de monoxid de carbon și funingine

Singura milă, a spus Kugel – dacă există una care să fie găsită – este că victimele arse au murit probabil din cauza inhalării monoxidului de carbon și a funinginii înainte ca focul să le ucidă. Kugel a explicat, de asemenea, că intervalul de vârstă al victimelor se întinde de la trei luni până la 80 sau 90 de ani. Multe cadavre, inclusiv cele ale bebelușilor, sunt fără cap.

Întrebat dacă au fost decapitați, Kugel a răspuns afirmativ. Deși recunoaște că, având în vedere circumstanțele, este dificil de stabilit dacă au fost decapitați înainte sau după moarte, precum și modul în care au fost decapitați, „dacă au fost tăiați cu cuțitul sau au fost spulberați de o rachetă”, a explicat el.

Kugel nu a fost nici pe departe singurul care s-a emoționat când a discutat despre această parodie evidentă. „Ne disociem pentru că trebuie să lucrăm, dar din când în când te afectează”, a declarat pentru The Media Line Dr. Nurit Bublil, șeful laboratorului ADN de la Abu Kabir.

„Ieri, am deschis probele dintr-o casă dintr-un kibbutz din sudul țării, iar acolo era o carte de rețete populare acoperită de sânge. … Am aceeași carte și te face să te gândești o clipă că ar fi putut fi bucătăria mea, copiii mei, părinții mei, eu. Nu poți evita acest lucru”, a spus ea.

În plus, populația mică a Israelului face ca nimeni să nu fie departe de urmările masacrului. „Sora mea are o prietenă apropiată care este încă dispărută”, a spus Bublil, în timp ce se afla lângă o saltea pătată de sânge din pătuțul unui bebeluș. ADN-ul de pe saltea va fi folosit pentru a încerca să identifice un bebeluș desfigurat brutal și dat dispărut.

„Am primit mesajul astăzi de la vecinul meu”, a continuat Bublil. „M-a întrebat dacă aș putea să o ajut, deoarece soțul, tatăl, cei doi nepoți și soția socrului ei bună prietenă au fost și ei uciși și nu au fost încă identificați.”

Acesta este punctul central al misiunii actuale a centrului de patologie medico-legală, la care participă aproximativ 200 de experți. Patologi criminaliști, antropologi, radiologi și alții din Israel, precum și din SUA, Elveția, Noua Zeelandă și din alte părți ale lumii au venit nu doar pentru a determina cauzele morții victimelor, ci și pentru a identifica cadavrele în vederea înmormântării.

Luptându-se cu lacrimile, medicul legist israelian Dr. Hagar Mizrahi a explicat că „după cum știți, poporul evreu trebuie să își îngroape morții cât mai repede posibil”. Dar, până la momentul redactării acestui articol, au trecut aproape două săptămâni de la masacru, iar aproximativ 350 de cadavre rămân neidentificate. „Așadar, oamenii de aici, de la Abu Kabir, fac tot posibilul să ajute și să identifice cele mai grave cazuri care sosesc”.

Identificarea cadavrelor

Patru locuri din întreaga țară lucrează în prezent pentru a identifica și a elibera cadavrele pentru înmormântare. Sediul central al poliției israeliene din Ierusalim se ocupă de toate probele ante-mortem și de obiectele personale pentru comparații ADN. Forțele de Apărare ale Israelului lucrează la 1-1 comparații ADN folosind datele lor despre soldați, inclusiv amprentele digitale, fișele dentare și ADN-ul. În plus, Abu Kabir lucrează la colectarea de probe de ADN și la identificarea pentru cazurile cele mai grave. Este, de asemenea, locul unde toate probele de ADN din alte locații ajung pentru teste suplimentare. Iar tabăra Shura de lângă Ramla, în centrul Israelului, este locul unde sunt colectate inițial toate decedații. În prezent, Shura are în posesie aproximativ 950 de saci pentru cadavre. Cuvântul „saci” este scris aici în loc de „cadavre”, deoarece nu este clar câte victime se află în ei.

„Rămășițele mai multor persoane se pot afla într-un singur sac”, a explicat Kugel, „iar rămășițele unei persoane se pot afla în mai mulți saci”. Când ne uităm la rămășițe, a adăugat el, „știm că sunt mai multe persoane pentru că vedem dublu. De exemplu, dacă vedeți două oase din maxilarul stâng, atunci nu ar putea fi de la aceeași persoană”.

Iar în multe cazuri, oasele fără nici măcar o pată de ADN extractibil sunt tot ce a mai rămas. Din acest motiv, Kugel a spus că familiile unor victime ar avea dreptate să se teamă de ce este mai rău.

„Sperăm că, cu ajutorul tomografiei computerizate și al biopsiilor, vom putea reduce numărul celor neidentificați la mai puțin de 200. Dar pe unii oameni nu îi vom găsi niciodată. Nu îi vom identifica niciodată. Iar oamenii trebuie să fie pregătiți pentru acest lucru”.

Vorbind în nume personal, Bublil a spus că vrea ca lumea să știe că „în general, Hamas s-a bucurat de crimă”.

Potrivit lui Bublil, „Nu a fost vorba de luptă, sau de un conflict militar, sau de un conflict de stat, sau de un conflict politic. [Hamas] s-a bucurat atât de mult de crime încât a făcut tot ce a putut face pentru a sărbători crimele. Au sărbătorit incendierea caselor cu civili înăuntru care nu le făcuseră nimic. S-au bucurat să ia o fată de 18 ani de la o petrecere, de la un festival, să o târască până la o mașină și să o ducă în Gaza. Și cine știe ce s-a întâmplat [cu ea] între timp. S-au bucurat și au sărbătorit moartea. … Aceștia sunt niște monștri. Nu sunt oameni… Nu au fost miloși cu nimeni. Nimeni care era în viață și i-a întâlnit nu a rămas în viață. Nimeni. Copiii mei, părinții mei, eu. Nu poți evita acest lucru”, a spus ea.