STUDIU Traumele din copilărie influențează percepția stresului la adulți și starea sănătății mintale

Un nou studiu realizat de psihologi de la Universitatea din Leeds arată că modul în care o persoană percepe și evaluează stresul joacă un rol-cheie în legătura dintre traumele din copilărie și apariția depresiei, anxietății, sentimentului de înfrângere și captivitate la vârsta adultă, transmite MedicalXpress.

Trauma din copilărie afectează aproape o treime dintre tinerii din Regatul Unit și a fost corelată cu tulburări mintale precum depresia, anxietatea, PTSD (n.red. tulburare de stres post-traumatic) sau consumul problematic de substanțe. Expunerea la mai multe tipuri de traume crește semnificativ riscul de idei sau tentative suicidare, în special în cazul femeilor care au suferit abuz sexual în copilărie.

Cercetările anterioare au sugerat că nu doar evenimentele traumatice acute, ci și stresul cotidian – „micile probleme zilnice” – pot avea un impact profund asupra sănătății mintale. Sentimentele de înfrângere și captivitate sunt indicatori importanți ai riscului suicidar.

În studiul publicat în PLOS One, intitulat „Effects of childhood trauma on mental health outcomes, suicide risk factors and stress appraisals in adulthood”, cercetătorii au urmărit dacă traumele timpurii sunt asociate cu problemele de sănătate mintală și cu factorii de risc suicidar, și dacă percepția stresului și evaluarea evenimentelor stresante joacă un rol de mediator.

Au participat 273 de adulți (vârsta medie: 38 de ani, 48,4% bărbați), recrutați online. Studiul a cuprins două sesiuni desfășurate la o săptămână distanță. Prima a evaluat traumele din copilărie, sprijinul social, statutul socio-economic perceput și istoricul de comportamente suicidare. A doua sesiune a analizat nivelurile de stres perceput, depresie, anxietate și senzațiile de înfrângere și captivitate.

Rezultatele au arătat că persoanele cu traume mai severe în copilărie au avut scoruri cu 15–35% mai mari la depresie, anxietate, înfrângere și captivitate. De asemenea, aceste persoane au raportat un stres perceput mai intens și o evaluare mai negativă a situațiilor stresante cotidiene.

Analizele au confirmat că percepția stresului și evaluarea cognitivă a acestuia acționează ca verigi indirecte prin care traumele din copilărie duc la suferință psihologică la vârsta adultă. Interesant este că sprijinul social, statutul socio-economic perceput și istoricul suicidar nu au influențat aceste relații.

Autorii concluzionează că intervențiile destinate supraviețuitorilor de traume ar trebui să includă strategii de modificare a percepției stresului și a modului în care sunt interpretate evenimentele zilnice, nu doar tratarea simptomelor clasice ale depresiei sau anxietății.