85,4°C pe pavajul cauciucat al unui loc de joacă din Milano / O cercetare asupra caniculei din Italia arată temperaturi imposibile: 76,5°C pe un tobogan, 62,8°C pe o bancă dintr-o piață

O cercetare a unui ONG din Italia asupra temperaturilor care se ajung în aceste zile, la nivelul solului, arată temperaturi extrem de mari: până la 85°C deasupra unui pavaj cauciucat al unui loc de joacă.

În raportul realizat de Legambiente s-au realizat la Milano, în două zile, 49 de termografii în cartiere.

În cartierele muncitorești, căldura se lipește de piele, se ridică din asfalt, fierbe pe leagăne. Iar cei care nu au un ventilator, aer condiționat acasă sau un copac sub care să stea, respiră cu dificultate. Este noua inegalitate urbană: se numește sărăcie răcoroasă. Și poate chiar ucide, scrie Corriere della Sera.

Printre cele mai senzaționale constatări: în cartierul Corvetto sunt 76,5°C pe un tobogan și 62,8°C pe banca din piazzale Gabriele Rosa, iar în zona Argonne, 85,4°C pe podeaua cauciucată și 57,5°C pe toboganul din locul de joacă din piazza Guardi.

În schimb, sub un bulevard cu tei din Corvetto, solul coboară până la 25,6°C, la fel și pe pista de biciclete dintre copacii din viale Omero: cu douăzeci de grade mai puțin decât pe întinderile însorite nu foarte îndepărtate. Doar câțiva kilometri sunt suficienți pentru a spune povestea a două orașe diferite. Și pentru a măsura o distanță care este și socială, nu doar termică.

În Milano, „nopțile tropicale” depășesc acum o sută pe an. Și potrivit unui studiu realizat de London School of Hygiene, Milano este pe primul loc în Europa în ceea ce privește decesele cauzate de căldură: 317 decese într-o singură vară. Potrivit Berkeley Earth, comparativ cu 1960, sunt aici cu 2,8°C mai mult.

Propunerile asociației sunt în număr de cinci: Milano ar trebui să modifice regulamentul de construcție și să impună cotele minime de sol permeabil; să relanseze împădurirea urbană; să facă un recensământ al „adăposturilor climatice”; depavarea piețelor și străzilor; să introducă o taxă și pentru parcarea locuitorilor.

Problema nu este doar în suburbii. Chiar și piețele din centru, de la Cordusio la San Babila, de la Quasimodo la Portello, au fost transformate în întinderi minerale de piatră și ciment, elegante, dar nelocuibile. Arată ca niște platforme de aeroport.

Fără umbră sau apă, indiferente la schimbările climatice și lipsite de soluții pentru a face față căldurii toride și ploilor violente care sunt acum la ordinea zilei.

„Primul obstacol este cultural: există teama că verdele va denatura „caracterul istoric”. Dar are sens să înghețăm Milano la un motiv estetic? Și mai ales: pentru ce epocă?”, motivează Eugenio Morello, lector la Politecnico.