Viața unui profesor suplinitor. Cum credeam și cum este în interiorul sistemului – Florin Buzdugan, profesor de limba engleză

Prima școală la care am predat a fost testul meu real, fiindcă toate cărțile de pedagogie, didactică și psihologia copilului (deși foarte utile pentru oricine vrea să intre în acest domeniu) prezintă niște situații pur ipotetice sau care au fost scrise din perspectiva profesorului care a lucrat cu elevi ai căror părinți și-au permis să le ofere suplimentar ceea ce școala a eșuat (meditații, cursuri de dezvoltare etc.). Acele situații aproape rareori sunt existente și în clasa reală. Am lucrat cu copii care nu înțelegeau care este utilitatea unei lucrări de control, care când erau puși să citească sau când erau ascultați tremurau, erau terorizați la gândul că vor lua o notă proastă.

Asta se întâmpla în 2017, primul meu an de profesorat. Aveam elevi în clasa a 8-a cu carențe nu doar de limbă engleză, ci și de limbă română. Banalele greșeli gramaticale (cartea care, ei este etc.), oricât de amuzante sunt pentru noi, cei educați, mie mi s-a părut că pentru ei reprezentau o tragedie waitingtohappen. Dacă nu ai instrumentele necesare învățării unor reguli, apoi înțelegerii lor, nu poți continua cu un nivel tot mai greu, tot mai elevat de studiu. Am lucrat intens cu copiii aceia, făcând pregătire în weekend (a fost și un experiment pentru mine) cu unii dintre ei la școală, pe timpul meu și al lor totodată, astfel încât să putem arde etapele și să ajungem la un nivel relativ adecvat clasei a opta *1. Parțial am reușit. Dar victoria a fost amară, fiindcă dacă eu depuneam eforturi cu toate clasele, iar cu a 8-a efort dublu, colega mea din școala respectivă nu depunea nici cel mai mic efort. „Ce să le explici ăstora? În afară de 1-2, restul sunt praf, ce să îi învăț? Mai degrabă îmi rup din timpul meu și discut cu ei despre ce mai fac, cum se mai simt” și tot așa.

Problema este că toți elevii de la clasele ei aveau note mari (între 8-9,/10 rareori 5-7). De ce este o problemă? Fiindcă odată m-a rugat să-i țin locul la 2 clase, ceea ce am acceptat (colegii se ajută între ei, nu?). Ce am descoperit? Copii de clasa a 5-a nu știau regulile elementare de gramatică. Copii de clasa a 6-a nu puteau citi un text de 4 paragrafe și să îl și înțeleagă. Îmi venea să îi iau de la 0, să le explic ce nu le explicase ea în 6 ani de școală *2.