Parlamentul României nu mai are nicio legitimitate. Singura soluție de ieșire din criza politică actuală o reprezintă alegerile anticipate (OPINIE)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Privită de departe, tentativa de formare a unui nou guvern pare să fi degenerat (dacă nu a fost așa de la început) într-o farsă sinistră. Un candidat la funcția de prim ministru fără niciun sprijin politic, scos din joben (sau mai degrabă dintr-o pălărie de paie ponosită) de președintele Nicușor Dan, simulează consultările cu partidele parlamentare care nu au niciun chef să stea de vorbă serios cu el. cu niște candidați bizari la funcția de miniștri – aceasta este situația politică actuală.

Iar această situație nu este rezultatul unei conjuncturi politice de moment, ci are rădăcini în procesul electoral viciat din 2024 – 2025. Să ne reamintim: pe 24 noiembrie 2024 (ca și pe 22, 23 noiembrie în Diaspora) în primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale se califică pentru turul al doilea candidatul pro-Rusia Călin Georgescu și candidata Uniunii Salvați România (USR), Elena Lasconi.

În alegerile parlamentare desfășurate pe 1 decembrie (ca și pe 29, 30 noiembrie în Diaspora) pe primul loc s-a situat Partidul Social Democrat (PSD), condus la acea vreme de prim ministrul în exercițiu și candidat eliminat în primul tur al prezidențialelor, Marcel Ciolacu, cu 22% (rezultat la Senat), urmat de Alianța pentru Unitatea România (AUR), condus de George Simion (alt candidat eliminat în primul tur al prezidențialelor) cu 18%. Cu această ocazie, pe lângă Partidul Național Liberal (PNL), USR, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) și reprezentanții minorităților altele decât cea maghiară, au mai intrat în parlament și alte două partide, SOS – România, condus de euro-deputata Diana Șoșoacă, și Partidul Oamenilor Tineri (POT), condus de Anamaria Gavrilă, fostă deputată AUR, partid fantomă aliniat cu Călin Georgescu.

Vineri 6 decembrie 2024, când al doilea tur de scrutin abia începuse în Diaspora, Curtea Constituțională a decis anularea primului tur de scrutin al prezidențialelor din motive de invocând multiple neregularități la care nu mă refer aici.

În situația constituțională fără precedent, președintele Klaus Iohannis i-a cerut lui Ciolacu să rămână în funcția de prim ministru, în fruntea unui guvern format în catastrofă de PSD, PNL, UDMR și minoritățile naționale altele decât cea maghiară, pentru a face baraj anti-europenilor și extremiștilor, cum au fost numiți cei din AUR, SOS și POT.

Confruntat cu proteste privind aflarea sa neconstituțională în funcția de președinte, Klaus Iohannis a demisionat pe 12 februarie 2025, fiind înlocuit cu liderul PNL și președinte al Senatului, Ilie Bolojan, care a preluat interimatul în așteptarea alegerilor prezidențiale repetate, convocate pentru 4 (ca și 2, 3 în Diaspora) mai și 18 (ca și 16, 17 în Diaspora) mai.

Acest scrutin a fost câștigat de Nicușor Dan, independent susținut de USR, care l-a învins clar în turul al doilea pe George Simion, cel care se clasase detașat pe primul loc în turul 1.

A urmat formarea unui nou guvern condus de Ilie Bolojan, cu PSD, PNL, USR și UDMR, din nou, chipurile, un guvern pro-european, cu sarcina de a pune ordine în situația financiară catastrofală a României (deficit de aproape 10% din Produsul Intern Brut, moștenit de la guvernul “pro-european” PSD – PNL, păstorit de președintele Iohannis, din perioada 2021 – 2024).

Guvernul Bolojan (Racul, Broasca și o Știucă – după numele fabulei lui Alecu Donici), complet disfuncțional, a rezistat până pe 5 mai 2026, când a căzut în urma unei moțiuni de cenzură introduse de PSD, acum condus de Sorin Grindeanu, și sprijinite de partidele extremiste din parlament.

Comparați situația de la 1 decembrie 2024, când a fost ales acest parlament, cu cea actuală. Acel parlament a devenit, în opinia mea, ilegitim din punct de vedere politic, dacă nu din punct de vedere constituțional. Iată argumentele:

• Alegerile parlamentare au avut loc în condițiile în care se știa că va avea loc un tur doi al prezidențialelor peste o săptămână (caracterul aberant al calendarului electoral e o chestiune separată) între Călin Georgescu și Elena Lasconi, deci influențat de acel rezultat al primului tur;
• Între timp Călin Georgescu (un guru fără de care POT n-ar fi intrat în parlament) și Diana Șoșoacă sunt judecați (primul) și cercetați penal (a doua) pentru delicte grave cum ar fi tentativă la acțiuni împotriva ordinii constituționale (Georgescu), propagandă legionară și apologia criminalilor de război condamnați. Cu alte cuvinte, prezența SOS și POT (pline de parlamentari neica-nimeni, unii condamnați penal, care între timp au dezertat și au trecut la alte partide) în parlament se datorează, parțial cel puțin, unei fraude;
• PSD și-a schimbat liderul și a renunțat practic la declarata ideologie social-democrată, pe care de fapt nu a pus-o niciodată în practică și a scufundat guvernul “pro-european” din care făcea parte. PSD este incompatibil, cel puțin cu PNL și USR, pentru o nouă coaliție de guvernare și a declarat că nu se va alia cu AUR la guvernare (o astfel de alianță în Slovacia a dus la suspendarea partidului SMER al premierului Robert Fico din Partidul Socialiștilor Europeni);
• Președintele Nicușor Dan a fost ales în funcție după formarea parlamentului în decembrie 2024, fără sprijin politic parlamentar evident și într-o situație politică total diferită, care contribuie decisiv la impasul politic actual.
• Coerența politică a parlamentului tinde către zero, așa cum s-a văzut recent la unele voturi din Senat, când s-au format alianțe de moment, unele dintre ele aberante, dintre PSD, AUR, PNL, USR și UDMR.

Așa încât e firesc ca tentativa de formare a unui nou guvern, în plus “tehnocrat” în situația actuală reprezintă în opinia mea o elucubrație politică. Și nu văd de ce o a doua tentativă nu ar eșua la fel de lamentabil ca prima, ducând pentru prima oară de la căderea comunismului la dizolvarea parlamentului și convocarea de alegeri anticipate, în pofida procedurii imbecile din Constituție.

Aici mi-au fost prezentate două obiecții:

• Am dreptate pe fond, dar parlamentarii vor vota în ultimă instanță și un guvern condus de o maimuță numai să-și păstreze mandatele și în consecință avantajele;
• Convocarea unor alegeri anticipate ar avantaja partidul AUR, considerat extremist, care este dat în sondaje la aproape 40% în intențiile de vot.

Niciuna din cele două obiecții nu este principială, ci se referă la speță. În primul rând pentru că situația actuală din România cere în mod obiectiv alegeri anticipate pentru ca electoratul să pune în acord componența parlamentului (care datează din decembrie 2024), devenit irelevantă și ilegitimă, cu situația actuală. În al doilea rând, ca principiu, fie AUR este considerat un partid legal și atunci nu i se poate bara drumul spre guvernare, fie este ilegal și atunci se iau măsuri similare celor care au dus la excluderea lui Călin Georgescu. În speță, cine garantează că dacă se așteaptă până în 2028 (cu potențiale consecințe catastrofale pentru România) AUR, privat de accesul la guvernare și deci de responsabilitate politică, nu va câștiga singur o majoritate absolută în parlament? Nu este oare timpul ca România să funcționeze după reguli democratice larg acceptate?

Desigur, alegerile anticipate ar putea da o configurație în care formarea unei majorități parlamentare ar fi din nu dificilă. Dar atunci ar exista deplina legitimitate dată de electorat, care din punctul meu de vedere nu se deosebește prea mult de politicienii pe care-i alege cu regularitate de 36 de ani.