G4Media.ro

Ultima zi a britanicilor în Parlamentul European, unde nu doar Farage s-a…

Ultima zi a britanicilor în Parlamentul European, unde nu doar Farage s-a făcut remarcat

Eurodeputaţii britanici s-au despărţit joi de Strasbourg, oraşul alsacian unde se desfăşoară sesiunile plenare ale Parlamentului European, întrucât pe 31 ianuarie britanicii părăsesc instituţiile comunitare ca urmare a Brexitului, scrie joi agenţia EFE într-o analiză preluată de Agerpres.

Aşadar luna aceasta se termină relaţia Regatului Unit cu un Parlament European (PE) la a cărui construcţie instituţională au contribuit în mare măsură şi britanicii timp de peste 40 de ani, chiar dacă în ultima vreme atenţia acolo s-a concentrat mai degrabă pe deputatul eurofob Nigel Farage.

Figura cea mai vizibilă a istoriei reprezentării Londrei în legislativul comunitar este unicul preşedinte britanic al PE, conservatorul Henry Plumb, între anii 1987 şi 1989, a cărui frază cea mai evocată are astăzi o mare semnificaţie: ”M-am născut britanic, dar voi muri european”. Înainte de a intra în politică, Henry Plumb a fost agricultor şi a ştiut cum să ocolească eternele reticenţe ale Londrei faţă de Bruxelles.

Agricultura reprezintă doar o mică parte a economiei britanice şi dat fiind că aproximativ 60% din bugetul comunitar era dedicat Politicii Agricole Comune (PAC), guvernul de la Londra a estimat că contribuie prea mult în raport cu ceea ce primeşte. În 1984, premierul conservator Margaret Thatcher – al cărei nume îl poartă în prezent o sală din sediul PE de la Strasbourg – a reuşit astfel să obţină o scădere substanţială a contribuţiei britanice la bugetul comunitar pentru care a insistat atunci prin celebra expresie ‘I want my money back’.

Anterior, în anul 1979, guvernul de la Londra a refuzat să participe la sistemul monetar european. Apoi s-a opus oricărei iniţiative de aprofundare a integrării politice europene, în anul 1985 a refuzat să se alăture acordurilor Schengen, iar în 1993 nu a vrut să intre în zona euro, toate aceste decizii fiind justificate de Margaret Thatcher prin respingerea de către ţara sa a ideii creării ‘unui superstat european care să-şi exercite dominaţia de la Bruxelles’, rememorează France Presse într-un articol denumit ”Brexit – un divorţ după patru decenii de căsătorie fără dragoste”.

Chiar înainte de a vorbi despre ”divorţ”, britanicii şi proeuropenii aveau schimburi de replici înveninate în public şi în privat, iar tonul discuţiilor din PE a urcat în anii anteriori Brexitului, notează EFE.

Mereu activul Nigel Farage, fostul lider al partidului UKIP, a reuşit în 2010 să devină viral cu o intervenţie în care a denunţat lipsa legitimităţii democratice a instituţiilor europene, luându-l în derâdere pe proaspăt numitul preşedinte al Consiliului European, belgianul Herman van Rompuy. ”Ne poţi spune cine eşti dumneata? Cine te-a votat? Ai carisma unei cârpe umede şi aparenţa unui funcţionar bancar de categorie inferioară”, i-a spus Farage taciturnului politician flamand pasionat de haiku-uri (poezii tradiţionale japoneze).

Acesta avea să devină unul din momentele memorabile, deşi, aşa cum au spus agenţiei EFE obişnuiţii locului, ar fi incorect să nu amintim că a fost o vreme când britanicii au făcut multe pentru a construi legislativul european aşa cum îl ştim astăzi.

De pildă, Francis Jacobs, un vechi funcţionar european britanic, astăzi pensionar, coautor al cărţii ‘The European Parliament’, aminteşte cum eurodeputaţii britanici animau dezbaterile din hemiciclu prin stilul lor agil şi articulat, plin de ironie şi cu răspunsuri rapide, caracteristic mai degrabă Westminsterului decât Strasbourgului, şi au adus ”mai mult pragmatism” în legislativul european.

De asemenea, atât conservatorii, cât şi laburiştii au avut timp de circa trei decenii un rol important în grupurile politice europene ale popularilor şi socialiştilor, până când conservatorii au decis să părăsească Partidul Popular European (PPE) pentru a acţiona independent şi a nu se mai confrunta cu contraponderea celorlalte mari puteri europene, precum Franţa şi Germania. ”Acela a fost momentul când, într-un fel, a început Brexitul şi am trecut la dictatura germană”, glumeşte un membru veteran al PPE într-o declaraţie dată agenţiei spaniole de presă.

Printre zecile de deputaţi britanici care au jucat un rol constructiv şi fundamental în istoria Parlamentului European se numără şi Pauline Green, care era lidera grupului socialiştilor europeni atunci când Comisia Europeană condusă de luxemburghezul Jacques Santer a fost nevoită să-şi dea demisia în urma acuzaţiilor de corupţie.

Eurodeputaţii veterani Richard Ashowrth şi Richard Corbett au mărturisit reporterului agenţiei EFE regretul lor că se despart pentru totdeauna de locul din Parlamentul European. ”Eu sunt britanic şi în acelaşi timp european. De ce acestea nu mai sunt compatibile?”, se întreabă Corbett, un personaj-cheie al creşterii rolului legislativului comunitar în rândul instituţiilor europene.

Şi nu sunt singurii care o să ducă dorul sesiunilor plenare de la Strasbourg. Însuşi Farage, etalonul eurofobiei, a spus săptămâna aceasta că a fost ”fericit” în Parlamentul European şi că tarta flambée şi vinul alsacian ”nu sunt rele”.

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

14 comentarii

  1. E ok. Pleaca circusantii.

  2. Farage nu arată deloc ca un măscărici sau un alcoolic

  3. Libera circulatie…a bagat spaima in engezi. Daca nu era asta nu ieseau.

  4. Poți să-i condamni?Londra e orașul unde „poliția șaria” îți scuipă-n berea ta de nativ brit, primarul e ales în moscheie unde nimeni nu vorbește engleza și nu muncește, gipsanii românești își fac castele din banul muncit de amărâtul „alb privilegiat”care stă în chirie, sărac și divorțat…Mai ai nevoie de motive să iubești străinii?Citește-l pe Eminescu, te lămurește el.

    • asa cum guvernul roman poate stabili cati cetateni din afara UE pot veni in romania asa si cel britanic poate stabili cati pakistanezi pot intra la ei in tara
      este adevarat ca nu pot face nimik in cazul tiganilor romani dar pot face in cazul tiganilor pakistanezi
      dar le place sa dea vina pe UE pt orice
      ei ies din UE pt ca UE a stabilit reguli mai stricte pt sectorul financiar dupa criza din 2008 iar acum bancile engleze nu mai pot face asa mult profit prin practici necurate si vor sa evite acele reguli iar sectorul financiar englez este cel mai mare din europa si locul 2 in lume dupa new york

    • @ stan si ….

      dar de germanika de ce nu spui nimik ?

      www[.]financialsecrecyindex[.]com/en/

      1. Switzerland
      2. USA
      3. Cayman Islands*
      4. Hong Kong
      5. Singapore
      6. Luxembourg
      7. Germany
      8. Taiwan
      9. United Arab Emirates (Dubai)
      10. Guernsey*
      11. Lebanon
      12. Panama
      13. Japan
      14. Netherlands
      15. Thailand

      democratia a fost inventata de englezi si exportata in usa

      germanika ce ne-a oferit ? in afara de muzica, filosofie si automobile ?

      doua razboaie mondiale !

      comunismul din russika a fost instaurat de lenin, cel trimis de serviciile secrete germane intr-un tren direct din

      elvetia – tara care este de fapt sediul caracatitei care sugruma populatia lumii (sclavii aristocratilor care ne conduc)

      tara care a luat aurul evreilor,

      tara care adaposteste o mare parte a banilor negri, murdari de sange si droguri

      cititi despre BIS – Bank of International Settlements

      https://www.youtube.com/watch?v=rEMCEdwQppM

  5. „toate aceste decizii fiind justificate de Margaret Thatcher prin respingerea de către ţara sa a ideii creării ‘unui superstat european care să-şi exercite dominaţia de la Bruxelles’,” datorita ei nu suntem astazi sub dominatie neo marxista si sub cisma Bruxelles-ului. O femeie cu o mare viziune, un premier care a anticipat planul administrației de la Bruxelles, acela de a domina total statele membre sub pretextul multiculturalismului.

  6. Saracii britanici, nu ii asteapta vremuri prea bune. Trist 🙁

    Bloomberg Economics: din 2016 de cand s-a votat, costul pana la sfarsitul anului 2020, va fi de 200 de miliarde de livre. Suma tuturor contributiilor Regatului Unit, in cei 47 de ani de apartenenta la Uniune (1973-2020, 215 miliarde de livre sterline, tinand cont de inflatie)

    https://www.bloomberg.com/news/articles/2020-01-10/-170-billion-and-counting-the-cost-of-brexit-for-the-u-k?utm_campaign=socialflow-organic&utm_source=twitter&utm_medium=social&utm_content=business&cmpid=socialflow-twitter-business

  7. Sedeti blanzi, fratilor. Au vrut afaradin UE si au iesit. Asta e. Era si este dreptul lor. Ca au gresit sau nu, tot ei trebuie sa stabileasca – mai tarziu, cand vor putea privi inapoi calm si obiectiv.
    Mai important este sa vedem cum putem imbunatati UE – oricat de buna ar fi, intotdeauna este loc de mai bine. Si, pe concret, avertismentul Britanicilor privind birocratia UE (sau chiar birocratia UK) nu trebuie luat in niciun caz in deradere, deoarece este o problema a statelor actuale in general – o problema care, daca nu se rezolva, se va agrava.

    • In sfârșit un comentariu de bun simț.
      M-am speriat de inepțiile pe care le-am am citit mai sus, au luat postacii cu asalt g4media

  8. Au si ei mascarici lor…nu le face conste deloc…ce felie are =))))

  9. Când ești puștan, e normal să fi de stânga;sculat târziu, toate la botul calului, probleme în amor, mâna întinsă, în fond, socialismul este despre găști, frăția celui care se scoală la 5 și se culcă la 22 cu belferul care se scoală la 9 iar la 10 caută sensul vieții, plătit de primul.E, când treci de 25 , ai un job, eventual nevastă și planuri de viitor, dacă rămâi de stânga, ori ești filozof oficial ori bețiv din vocație.

  10. Eu cred ca adevarul sta exact in aceasta declaratie : ”Acela a fost momentul când, într-un fel, a început Brexitul şi am trecut la dictatura germană”. Nu le-a placut ca in locul lor au trecut la butoane nemtii si francezii. Au pierdut sefia si atunci si-au pus coada imperiala pe spinare si au tulit-o inapoi in ceata lor londoneza. Ramane sa vedem cat de bine sau de rau ne va fi noua, celor care am asigurat si asiguram piata de desfacere pentru „inima” UE, mai ales daca luam in considerare ca aceasta exista din 1957 (Franta, Germania de Vest, Italia, Olanda, Belgia si Luxemburg), Marea Britanie aderand la Piata Comuna abia la 01.01.1973.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.