THE GUARDIAN: „Povestea Slujitoarei” prinde viaţă în Alabama. Femeile trebuie să ia în seamă semnalul de alarmă / Ridicola inculpare a lui Marshae Jones pentru omucidere împotriva copilului ei nenăscut este un exemplu extrem privind un tipar tulburător

Marshae Jones era însărcinată în cinci luni atunci când o altă femeie, Ebony Jemison, a împuşcat-o în stomac, într-un oraş din Alabama numit Pleasant Grove. Jones, 27 de ani, a supravieţuit, însă fetusul, lovit de glonţ, nu. Jemison a pledat cu succes autoapărarea, din moment ce ea scosese pistolul în toiul unei altercaţii aparent iniţiate de Jones, pe care cea din urmă era pe punctul de a o câştiga – afirmă poliţia – până când prima a apăsat pe trăgaci.

Cum Jemison a fost exonerată, pare ciudat să te mai preocupe cine a început cearta. Însă acesta este totuşi unul dintre cele două elemente-cheie într-un caz extraordinar împotriva lui Jones, care a fost inculpată pentru omucidere împotriva copilului ei nenăscut. Fiind gravidă, presupusa decizie a lui Jones de a provoca o altercaţie a reprezentant „periclitare voluntară”. Şi cum legislaţia din Alabama conferă „personalitate” juridică fetuşilor, Jones a fost tratată ca şi cum ar fi pus în pericol un copil. Avocaţii ei nu au decis încă dacă vor include o contestare a acestei idei de „personalitate” în apărarea ei.

Oricât de forţat şi de şocant este acest proces din perspectiva umană, el este totodată fascinant prin ceea ce ne spune din perspectivă politică. Dezbaterea privind avortul s-a concentrat în mod istoric pe relevanţa pe care o are în privinţa autonomiei femeii faptul că ea deţine sau nu controlul asupra deciziilor privind propria ei reproducere. Însă, în vreme ce această dezbatere se desfăşura de-a lungul liniilor tradiţionale, o mult mai profundă restricţionare a drepturilor femeilor, având în centru fetusul, îşi clădea fundaţiile juridice şi culturale.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Secolul 21 este marcat de o obsesie privind mediul de dezvoltare al fetusului şi numeroasele pericole pe care activitatea unei mame – conştientă sau nu – le poate presupune pentru fetusul ei. Lista include alcoolul, chimicale, droguri [sau medicamente], stres şi emoţii, schimbarea mobilei, brânza cu mucegai, şi lista tot continuă. Unele state americane, cu Alabama în avangardă, s-au repezit să legifereze în consecinţă. Astfel că în anumite state o viitoare mamă poate fi inculpată pentru că e dependentă de heroină, pentru că bea alcool în timpul sarcinii şi chiar pentru că a băut alcool înainte să afle că este gravidă. Conform legii „periclitării chimice” din 2006 din Alabama, o femeie care plănuia să facă avort a fost una dintre sutele inculpate pentru că au folosit droguri [sau medicamente] în timp ce avea un fetus în ea.

Ironia amară este că această legislaţie le descurajează pe femeile care au probleme cu drogurile să mai meargă la medic pentru îngrijire prenatală – ceea ce constituie cea mai rea situaţie posibilă pentru fetus. Pe măsură ce acest obicei de a face poliţie cu trupurile gravidelor s-a extins, deopotrivă din perspectivă ştiinţifică şi culturală, femeile s-au trezit deodată că fac obiectul unor standarde diferite în materie de probe judiciare. Au fost lansate ipoteze privind riscurile folosindu-se metodologii bizare: la începutul anilor 2000 sociologul american Elizabeth Armstrong a examinat efectele negative ale stresului asupra sarcinii. Singura corelaţie demonstrabilă găsită a fost aceea între un eveniment profund stresant – moartea unui copil sau a unui soţ – din cursul sarcinii şi un deznodământ negativ al acesteia. De aici, s-au tras concluzii despre probleme emoţionale mult mai nesemnificative – amenzi rutiere şi altele asemenea -, complet lipsite de orice bază ştiinţifică. Alcoolul în timpul sarcinii, pe de altă parte, este acum total interzis în viziunea autorităţilor publice, inclusiv a NHS [autoritatea britanică – n.trad.], în ciuda studiilor care arată că dovezile în favoarea unei prohibiţii depline pur şi simplu nu există.

După cum au remarcat unii sociologi britanici: „Factorii de decizie […] au formalizat conexiunea dintre incertitudine şi pericol.” Suntem martori, pe ambele maluri ale Atlanticului, la dezvoltarea graduală a unui construct complet nou al riscului, în cadrul căruia o viitoare mamă responsabilă este un justiţiar luptând cu pericole necunoscute – pe lângă cele deja cunoscute – şi numai o mamă delicventă poate fi capabilă să pună la îndoială veridicitatea acestor avertismente. Caracterul şubred al dovezilor ştiinţifice face parte şi el din acest construct: el are rolul de a sublinia respectul femeii pentru autoritate, capacitatea ei de a se conforma îndrumării fără a pune întrebări.

Feministele au petrecut mult timp discutând acest nou construct al responsabilităţii maternale în contextul său social mai larg: de ce fac gravidele obiectul unei activităţi poliţieneşti din ce în ce mai rigide şi de ce sfaturile care li se dau sunt tot mai restrictive? Să fi fost aceasta doar o altă manevră a capitalismului aberant, de a redefini orice incident nefericit drept un eşec individual?

Deşi e posibil să fie aşa, soluţia pierde din vedere misoginismul evident până la stridenţă. Atunci când mama este redefinită drept un potenţial pericol la adresa copilului ei, trupul ei – în calitate de mediu unic în care fetusul poate supravieţui – devine proprietatea oricui se autoproclamă protector al fetusului. Nimic din ceea ce i se întâmplă ei – de la un avort spontan la a fi împuşcată în pântec – nu mai este un incident în care a fost implicată, ci poate fi considerat mai degrabă un eşec al ei de a administra şi proteja un trup ce nu-i mai aparţine.

În calitate de instrument al subjugării, acest caz este la fel de profund ca orice metaforă a aservirii femeilor pe care o putem găsi în literatura distopică. „Povestea Slujitoarei” [„The Handmaid’s Tale”, roman (şi serial TV) în care SUA devin un totalitarism creştin – n.trad.] este deja aici, în Alabama. Iar feministele de pretutindeni trebuie să considere lupta lui Marshae Jones drept propria lor luptă.

Sursa: The Guardian / Articol de Zoe Williams / Traducere: Andrei Suba (Rador)

Foto: Captură video din serialul HBO ”Povestea Slujitoarei” („The Handmaid’s Tale”)