G4Media.ro

The Guardian: Acapararea globală a agriculturii: de la cei mulți la cei…

Secțiune susținută de
Concordia

Articolele din această secțiune sunt realizate cu respectarea independenței editoriale a redacției

The Guardian: Acapararea globală a agriculturii: de la cei mulți la cei puțini. Un grup minuscul de 1% din cele vreo 600 de milioane de ferme ale lumii exploatează 70% din terenurile agricole, pășunile și livezile planetei

Un nou studiu dezvăluie consecințele ecologice catastrofale ale agriculturii monetizate, scrie The Guardian.

Într-o colecție de eseuri agrare intitulată „The Art of the Commonplace” [„Arta Banalului”], fermierul, eseistul și poetul american Wendell Berry scria că „grija pentru Pământ este cea mai veche și mai merituoasă responsabilitate a noastră și, în definitiv, cea mai satisfăcătoare. A prețui ceea ce a mai rămas din ea și a ne îngriji de renașterea ei este unica noastră speranță”.

De la ferma sa din Kentucky, dl Berry și-a petrecut decenii denunțând expansiunea, omogenizarea și industrializarea fermelor americane. Imperative economice rapace, argumentează el, duc la distrugerea graduală dar implacabilă a pământului. Etosul îngrijirii a fost substituit de o formă distantă de proprietate care vede câmpurile, râurile și pădurile doar prin prisma extracției. Mici proprietari locali care au locuit pe pământul lor – după cum se exprimă el – „în termenii lui, iar nu ai noștri” fie au fost forțați să plece, fie au fost cooptați.

După cum arată limpede un important studiu publicat marți, asemenea îngrijorări au ajuns astăzi să aibă o relevanță globală presantă. Cercetările realizate de International Land Coalition [„Coaliția Internațională a Pământului”] estimează că un grup minuscul de 1% din cele vreo 600 de milioane de ferme ale lumii exploatează 70% din terenurile agricole, pășunile și livezile planetei. O concentrare a proprietăților din ultimele decenii, corelată cu ascensiunea controlului indirect prin arendă, a redus vaste întinderi de teritoriu la simple active înscrise în registrul contabil al vreunei companii îndepărtate.

Micii proprietari, fermele familiale și comunitățile indigene au fost hărțuite, intimidate și mituite astfel încât să se retragă pe petice din ce în ce mai mici de pământ ori să-și abandoneze pământul cu totul. Peste 80% din micile proprietăți ale lumii au acum mai puțin de două hectare și se găsesc în afara lanțurilor de aprovizionare globale. În Brazilia, acolo de unde deposedarea de pământ – adesea violentă – a comunităților tradiționale amazoniene a ajuns și pe primele pagini ale presei internaționale, s-au înregistrat numai anul trecut 1.833 de conflicte legate de terenuri și ape.

Teritoriul astfel „eliberat” este apoi jefuit fără nicio remușcare pentru satisfacerea intereselor pe termen scurt ale unor corporații agricole sau ale unor opace fonduri de investiții occidentale. Mulți investitori lucrează în cicluri de 10 ani, storcând maximul de profit cu costuri considerabile pentru mediu, după care trec la alt teritoriu.

Monoculturile și metodele excesiv de intensive au dus la un declin accelerat al calității solului, la epuizarea resurselor de apă și la despădurire. Cei care se fac răspunzători pentru acest vandalism ecologic, același care ne pune și nouă mâncare ieftină pe masă, ajung rareori să fie trași la răspundere.

Autorii raportului notează: „Structurile complexe corporatiste și financiare și corporațiile care dețin acțiuni una la alta fac ca liniile clare ale responsabilității pentru exploatarea terenurilor să devină tot mai dificil de distins, tocmai atunci când ele devin mai importante”.

De-a lungul generațiilor, comunități de pe toate continentele au învățat să prețuiască, să stimuleze și să conserve bogăția pământurilor lor. În contextul în care planeta se confruntă cu o urgență ecologică, acea logică a acumulării de avere pe termen scurt a dus la pierderea acestei experiențe.

Dacă direcția globală în care ne îndreptăm va fi să fie inversată, guvernele trebuie să ceară o mai mare transparență în privința proprietății funciare și angajamente explicite pe baza principiilor deja existente privind investițiile sustenabile. Dar, cel mai important, trebuie căutată o cale de reafirmare a drepturilor și virtuților micilor fermieri și fermelor familiale.

După cum s-a exprimat unul dintre autorii raportului: „Nu e vorba doar de profitul generat de o investiție; e vorba de cultură, de identitate, de a lăsa ceva în urmă și pentru generația următoare”.

Sursa: The Guardian / Traducere: Andrei Suba (Rador)

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

9 comentarii

  1. 1% controleaza 70%
    Partea urata si f urata a capitalismului

    • Monopolul este inevitabil in Capitalism iar Marxismul este imposibil datorita faptului ca se bazeaza pe „Tabula Rasa”/Ignora Natura Umana. ( E natural sa fii vierme sau rege in functie din cine te tragi …)(Suna a truism dar e o Realitate inca neinteleasa si acceptata unanim).

      Solutia: Revolutia INTERIOARA(Personala/Individuala). 🙂

    • 600 de milioane de ferme? Ma lesi? Adica „ferma” e si bucata de 0.26 ha a unui taran roman care pune cucuruz pentru consum propriu si nu produce practic NIMIC pentru comunitate. Doar o lalaie o viata intreaga practicand agricultura de subzistenta, prea lenes sau fricos sa-si schimbe destinul. Si ajunge la varsta de pensie fara sa aiba pensie, numai bun sa fie asistat social.
      Nu e normal ca fiecare om sa aiba bucata lui de pamant pentru productie proprie. Asa se produce un sfert din cat ar putea acel pamant sa produca. O risipa URIASA, teren folosit aproape degeaba, cand poate ca doar o parte din teren era suficient intr-o ferma eficienta, restul putand ramane habitat natural!
      Cata forta de munca ramane la coada vacii, in loc sa contribuie la societate? Cati oameni raman fara educatie, fiind nevoiti de mici sa iasa la prasit, la cules gandaci de colorado, la fan? Si ajung apoi votanti PSD, pentru o mana de ajutoare!

    • In Romania acest proces a fost gandit si sustinut de politicieni de acum 30 de ani: Au inceput cu returnarea proprietatilor in mod faramitat : daca bunicul a detinut 3 HA la un loc, eu am primit bucati de 0.5 ha in diverse tarlale, astfel incat sa-mi scada posibilitatea de a obtine profit si sa-l cedez noilor mosieri.
      Marii latifundiari primesc preferential subventiile de la Apia in avans, pe cand cei mici asteapta pana intra in faliment. Totul este premeditat. Politicientii corupti vor sa controleze totul . Un singur furnizor de hrana poate fi strans mai usor cu usa si controlate preturile astfel incat sa poata fi controlate si masele de oameni.

    • Dane, problema e ca majoritatea covarsitoare a celor care si-au cerut pamantul inapoi a dorit sa-l primeasca EXACT pe cel pe care l-au detinut stramosii lui. Si toate parcelele erau faramitate in mod natural in urma mostenirillor succesive de pe vremea lui Cuza. Daca legea ar fi fost facuta cu cap, restituirea s-ar fi facut comasat, nu neaparat pe amplasamentul initial. N-a fost vina politicienilor, ci dorinta covarsitoare a celor care au cerut retrocedarea. Politicienii n-au avut curajul sa face ce trebuia, voiau doar voturile.

    • @Tiberius, lucrez in domeniul cadastral. Punerile in posesie au fost realizate pe alte amplasamente decat cele initiale si in mod voit faramitate. Argumentul de la acel moment a fost ca terenurile au diverse calitati si decat sa le dea oamenilor cele 3 HA pe amplasamentul initial sa-i dea jumatate de HA pe un amplasamant cu teren mai roditor, alta jumatate pe cine stiu unde si tot asa. Aparent argumentul era ok la acel moment dar multi dintre oamenii fara carte nu au realizat ca au luat parte la o strategie gandita sa le slabeasca puterea. Sunt putine zone din tara in care au fost pusi in proprietate cu tot terenul la un loc (exemplu : zona dobrogei). Chiar daca terenurile au fost faramitate anterior prin succesiuni, la punerea in posesie de cele mai multe ori a fost mentionat pe titlu strabunicul. A rezultat astfel o dubla faramitare a proprietatilor: spargerea proprietatii initiale in tarlale separate fata de amplasamentul initial. Si a doua: spargerea si acestor bucatele prin dezbaterea succesiunilor /partaje si impartirea acestora intre mostenitorii care traiau la momentul repunerii in posesie, o parte dintre acestia fiind deja foarte in varsta. Ca o tema: incearca sa cumperi niste teren in camp la acest moment de la primii proprietari si ai sa te lovesti de realitatea crunta: pe titlu este strabunicul, mostenitorii lui (bunicii ) au murit deja, iar copii sunt imprastiati in toate partile. Ca sa poti sa inchei o tranzactie trebuie sa alergi dupa 10 mostenitori si sa faci teancuri de acte. Situatia este complicata nu doar pentru noi cadastristii ci si pentru cei care vor sa vanda, devenind captivii marilor latifundiari, acestia profitand de aceasta multiplicare a proprietarilor cu diminuarea puterii lor de negociere individuala. Directia de faramitare a venit de sus. Primarii si Directorii oficiilor de cadastru de la acel moment au primit indicatii de mai sus cu un scop gandit pentru viitor. Mai consulta si forumurile cadastristilor de pe internet si ai sa te convingi de ce spun.

  2. relax, urmeaza o noua etapa 🙂 neo -neo-neo keynesianism …la nivel global 🙂

  3. Nici nu ar trebui sa existe pamant arabil in proprietate privata sub o anumita suprafata. Ori il vinzi pentru exploatare agricola eficienta, ori cumperi mai mult pentru exploatare agricola eficienta ori ti-l ia Statul. Obiectivul umanitatii e sa avem mancare ieftina si indestulatoare pentru toata lumea, nu sa ai pamant in proprietate si sa te uiti la el.

  4. Intrebare intrebatoare : Cati mai stiu ce-i aia ‘Munca’ … ? … Ocoliti problema fundamentala: Mancati pr*stii. Majoritatea pamantului arabil e plantat haotic pt. a hrani animale care apoi sunt consumate de alte animale, care n-ar trebui sa consume acele animale, in the first place.

    Sa mai vorbim de cat pamant e consumat pt. trestia de zahar ? Cancerigenul No. 1, Omniconsumat ? Subiectul e interminabil dar problema e la voi, dragii mei …

    Nu e ca si cum ati plantat vreodata un fir de rosii sau tarat furtune prin gradina, carat roabe de pamant & Co. …

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.