Suveranism, populism, izolaționism (Op-ed)

Suveranismul este un amestec de varii fobii și emoții. Este un fetișism identitar care absolutizează „tradiția” și o mitologică specificitate. Drepturile omului sunt negate pentru că „nimeni nu are dreptul să ne dicteze cine suntem”. Absolutizează diferența până la a șterge posibilitatea însăși a universalității. Suveranismul este paroxismul izolaționismului.

Populismul este deliberat vag și programatic nebulos. Proteic, profetic și imprevizibil, nu poate oferi, n-a oferit niciodată, soluții viabile la provocări presante. Liderul populist, el sau ea, își dă ochii peste cap și promite luna de pe cer.

Populismul este o exaltare a unor „străfunduri originare” prin a căror renaștere se întrevede viitorul, firește, luminos. Corpul politic, presupus bolnav, decadent, trebuie vindecat. Fascismul mussolinian folosea uleiul de ricin.

Populismul injectează triumfalism. Populismul inspiră credințe misticoide. În jurul ființei providențiale, să zicem Evita Perón, se țes legende, se nasc superstiții. Populismul desfide departajările valorice și neagă raționalitatea acțiunilor politice. Credința este desfigurată și instrumentalizată cinic.

Fluiditatea conceptului nu trebuie să ne inducă în eroare. Există teme comune în populismele „suveraniste” din Ungaria, România, Serbia, Slovacia, Germania, Austria, Italia, dar și de pe alte continente. De pildă chavismul, acum madurismul. Trumpismul este clădit pe cultul neoromantic al grandorii trecutului, pe imperativul/mitul solidarității etnice și pe un „anti-americanism” xenofob.

Populismul nu se ferește de contradicțiile în termeni. Ba chiar dimpotrivă. Populismul combină nostalgii, reverii, așteptări, anxietăți și pasiuni primordialist-arhaice și colectivist-antilibérale.

Populismul este balsam pentru cei care tânjesc după minuni. Populismul nu este o ideologie cât de cât coerentă, ci un bricolaj în perpetuă rearanjare. O mixtură de afecte, emoții și fobii.

Demagogul populist nu se simte constrâns de niciun fel de angajamente. Pariază pe credulitate și amnezie.

Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la Universitatea Maryland din zona metropolitană Washington, DC și autor a numeroase cărți în engleză și română, inclusiv „Aventura ideilor. Cum ieșim din mrejele ideologiilor totalitare”, apărută la Humanitas în 2024. În 2006 a condus Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.