G4Media.ro

Spectrul antidemocratic al comunismului amenință Europa. Principiile fundamentale ale UE sunt atacate…

Foto: Agerpres / Mihai Alexe

Spectrul antidemocratic al comunismului amenință Europa. Principiile fundamentale ale UE sunt atacate de statele iliberale din Europa Centrală și de Est

În pitorescul vechi oraș românesc Timișoara o scurtă plimbare prin Piața Libertății te va aduce în fața unei clădiri vechi banale. Intrând printr-un bar, vei ajunge la Muzeul Consumatorului Comunist, de mărimea unui apartament. Este o fascinantă fereastră către trecut spre o altă lume, una comunistă. Către o viață a fricii, a controlului și a discurilor de vinil. Nu departe de acolo, în decembrie 1989, Timișoara a fost proclamată primul oraș românesc liber de controlul comunist. Erau – gândeam cu toții la acea vreme – zorii democrației în România.

(Artcol publicat în The Irish Times, preluat de Rador)

Timișoara este astăzi de nerecunoscut față de ceea ce ne putem aminti din 1989 cei care suntem suficient de vârstnici să o facem. Însă ultimele trei decenii nu au fost martorele unei înfloriri a democrației în statele Europei Centrale și de Est care în 1989 s-au lepădat de povara comunismului. Aproape toate statele post-comuniste din UE târăsc după ele moștenirea grea a deceniilor de control autoritar.

În ultimii ani Polonia și Ungaria au făcut obiectul unei proceduri formale a UE (articolul 7) pentru suspendarea anumitor drepturi ale membrilor din cauza temerii că ele violează principii democratice fundamentale. Valori precum independența justiției și respectarea statului de drept, văzute cândva drept sacrosante, sunt acum supuse interpretării și dezbaterii. În țări precum Cehia, Slovacia și România, legăturile dintre corupție, crima organizată și guvernele populiste au polarizat societatea, au subminat încrederea în instituții publice și au alimentat acel scenariu care adesea prezintă UE ca pe un inamic extern al intereselor naționale. Țările post-comuniste se unesc fățiș (și mândre) împotriva celor mai vizibili apărători ai principilor democratice ale UE. Aceste probleme sunt evidente atât la dreapta cât și la stânga spectrului politic.

Nu ar fi trebuit să se întâmple așa. Însă acesta este motivul pentru care comunismul încă mai contează în Europa.

Când UE s-a grăbit să îmbrățișeze majoritatea acestor state post-comuniste, în 2004, gestul a fost văzut, după cum remarca și cancelarul german de la acea vreme Gerhard Schröder, nu ca o expansiune a Europei, ci ca un „bun venit acasă” adresat unor „state care sunt parte a Europei și care mereu s-au considerat europene; noii membri au revenit de fapt în rândul europenilor. Accederea lor era pur și simplu următorul pas logic și necesar al unificării Europei.” Urma să vină un nou început pentru libertate și pace în Europa.

Corupție și democrație

Realitatea este însă aceea că unicul succes autentic al extinderii – creșterea economică rapidă din Europa Centrală și de Est – este umbrit de o corupere a înseși principiilor democratice pentru a căror apărare a fost fondată UE.

Istoria contează întotdeauna. În cazul multora dintre statele surghiunite în 1945 în spatele Cortinei de Fier, ecoul sinistru al comunismului este reflectat astăzi într-o politică definită de trei caracteristici. Prima caracteristică este continuitatea modelului „conducătorului autoritar” arhetipal ce poartă pe umerii săi responsabilitatea protejării interesului național. Sub pretextul salvării națiunii de dușmanii externi – imigranți, UE, același vechi George Soros – acest tip clasic de populist controlează toate pârghiile principale ale statului, cu obiectivul suprem de a perpetua o putere personalizată, centralizatoare. Aceasta este democrația iliberală, născută din cenușa controlului total în stil comunist.

A doua caracteristică este corupția copleșitoare a puterii, prin care axa controlului politic, mari afaceriști (atât legali cât și ilegali) și presa de stat formează un tip de putere de sus în jos bazată pe finalități reciproc avantajoase. Aceste finalități – putere, profit, prestigiu – sunt susținute indiferent care ar fi costul pentru publicul larg. Este clasicul capitalism de cumetrie, cu o nuanță orientală, într-o nouă prezentare gândită special pentru generația Netflix. Este totodată o sursă de putere care include la modul absolut – nu poți fi decât fie „înăuntru”, fie „pe dinafară”.

A treia caracteristică este asumarea de către aceste state a rolului de „victime”, de cetățeni de clasa a doua ai UE supuși tot mai multor intimidări de către o elită de la Bruxelles desprinsă de realitate. Europa Centrală și de Est, spune acest scenariu, trebuie să fie lăsată să-și găsească propria cale spre continuarea dezvoltării. În realitate, această strategie le permite liderilor politici să ia în colimator schimbările societale (imigranți, drepturile homosexualilor, presupuși liberali), prezentându-le ca pe niște amenințări pentru a-și menține baza electorală conservatoare. Din ce în ce mai mult, în țări precum Polonia, falia reală se deschide acum între alegătorii urbani și cei rurali, între cei tineri și cei bătrâni.

Circumstanțe perverse

Extinderea UE a dus prin urmare la un set pervers de circumstanțe. Miliardele de euro care curg anual spre est sub formă de ajutoare financiare din partea UE susțin niște guverne naționale cărora nu le pasă o iotă de principiile fundamentale ale Uniunii. Milioanele de oameni (preponderent tineri) care au părăsit Europa Centrală și de Est au contribuit fără voia lor la o polarizare și mai mare a societăților post-comuniste, prin neutralizarea unor elemente-cheie demografice care favorizează în mod uzual schimbarea socială. Procesul de luare a deciziilor la nivelul UE – chiar și în chestiuni fundamentale precum schimbarea climei – este acum ținut ostatic de revendicările post-comuniste pentru și mai multe subvenții. „Banii jos” este noua mantră.

Lucrul de care au nevoie locuri precum Timișoara nu este încă un monument care să comemoreze vremurile comuniste. Poate că un nou Muzeu al Consumatorului Post-comunist ar fi mai potrivit. Și poate că pe lângă imaginile stridente cu mall-uri colosale, telefoane inteligente și haine la modă de unică folosință, ar putea exista și o secție dedicată în comun consumatorului post-comunist și celui comunist. Dar această expoziție ar fi goală. Un vid în care ar fi trebuit să existe drepturi egale, stat de drept, independența justiției și principii democratice elementare. Aceasta este Europa. Europa în care comunismul a câștigat.

Articol de Eoin Drea (cercetător la Wilfried Martens Centre, grup oficial de reflecție al Partidului Popular European) / Traducere: Andrei Suba

Foto: Revolutia Romana din decembrie 1989, revolutionari pe strazile Capitalei – 24 Decembrie 1989. Sursa: Agerpres / MIHAI ALEXE

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

13 comentarii

  1. Analiza corecta, solutii ioc.
    Lucrurile astea le stim, si ce facem?
    Societatea trebuie asanata, trebuie iesit la vot si dat PSD-ului cu placutza suedeza in moalele capului, fmm de banditi nenorociti.

  2. Articol ca sa fie, vorbe, asteptari nerealiste, neintelegerea evolutiei. De parca atitia zeci de ani de ticalosie nu ar lasa urme si s-ar sterge la un semn.

  3. Poate ar trebui sa priviti in viitor . Nu va lasati inselati de gindiri retrograde sau trecute . Mortul de la groapa nu se mai dezgroapa . Iluziile unora si atasamentul lor, fata de un trecut, ce poate le-au adus beneficii personale, materiale sau de alta natura , nu mai poate dainui mult . Cine nu vede si nu intelege (au patit-o multi in istoria omenirii) incotro se indreapta omenirea isi creeaza iluzii desarte .

  4. comunistii sunt cei mai mari hoti si cei mai mari criminali din istorie.
    au ucis proprii cetateni
    1. china peste 80 milioane
    2. rusia peste 20 milioane

    7. romania peste 400 de mii

    • Ce porcarie de articol, scris ca o mantra stangista si neomarxista dezgustatoare.
      In capul autorilor, Polonia, anticomunista pana in ultima fibra, este iliberala. Pai e bine ca e iliberala, deoarece in capul autorilor liberal inseamna azi marxist cultural si progresist, pe scurt, international.socialist si activist lgbt.
      Textul cuprinde toata narativa cu care ne intoxica zilnic presa de stanga, socialista si progresista. Valorile uniunii, numite pompos si mincinos valori europene, sunt azi statul maximal de drept, socialist si progresist, migratia ilegala, teoriile gender lgbt nonbinare, justitia sociala marxista, fuga de referendumuri, noua religie a incalzirii globale etc.
      Nu. Valorile europene autentice sunt iudeo.crestinismul, cultura si traditiile inestimabile ale natiunilor europene, libertatea de exprimare, de constiinta si de credinta samd.
      Polonia este iliberala, estul e nedemocratic si comunist etc bla bla, cand de fapt liderii UE il celebreaza pe Marx, banii lui Soros curg valuri in organizatii de stanga, iar presa si politrucii de stanga se dau de ceasul mortii sa impiedice o hotarare luata prin vot popular liber, ca brexitul? Cata ipocrizie si dubla masura!
      Singurii populisti sunt stangistii, deghizati in democrati de ocazie, cu pretentii de liberali. Populisti sunt liberalii de stanga, socialisti si marxisti, iar statul maximal e dumnezeul lor.
      Cand scolile publice occidentale si ziarele sunt pline de activisti de stanga, voi spuneti ca estul e nedemocratic si comunist? Nu va e rusine?
      Din pacate, molima asta neomarxista se intinde cu repeziciune si spre estul care abia a scapat de jugul comunist. Articolul asta e o dovada.

  5. statele iliberale trag mai mult in zona extremei drepte, dar cand vrei sa promovezi noul socialism 2.0 in detrimentul dreptei manipulezi sa creezi confuzia asta, ca dreapta sa fie sinonima cu comunismul, nu statele iliberale sunt adevarata amenintare, ci apostolii neomarxisti ai corectitudinii politice

  6. Din acest articol n-am inteles cine sunt noii comunisti? Orban si liderii polonezi care au luptat activ impotriva comunismului? Haida de!
    Sau Mogherini si alte figuri sinistre care exact in aceeasi perioada era tineri activisti comunisti in vestul Europei.
    Deci un pic mai multa decenta n-ar strica.

  7. Deci să înțelegem că acestea sunt valorile EU: imigranți, homosexuali, etc… Mulțam faină, dară nu-m’ trabă. Așa la Hungarica cum este acuma, îmi place tare mult, oricât de dictator l-ar numi ei pe Orban.

  8. un articol gretos venind din zona autoritarismului iliberal neomarxist din Occident unde controlul statului asupra economiei, presei, libertatii de expresie crește razant. Bani grei din franta si germania pentru a zdrobi Polonia sau Ungaria pentru ca nu accepta decizia unilaterala de a-si coloniza tarile cu imigratie de masa. Daca Europa a ajuns la conceptul de COTE OBLIGATORII Europa a virat serior spre ILIBERALISM – nimeni nu a semnat la aderare sa legalizam ilegalitatile angelei merkel. Dacă eurocrații n-au realizat că asta a motivat Brexitul, atunci they are in a collision course with reality si puterea lor monolitică se va dezintegra intr-o noapte fără să isi dea seama, la urmatorul -exit.

  9. Asta nu e un articol, e o spuma la gura. Aia sau ala ce o fi, NU e un cercetatator. E paranoia pentru paranoici si schizoizi. Pericole la tot pasu si in mod special din est asta vad astia. Ce comunism nebunilor, rahat in creierii plini de ura si cautat de pericole imaginare. Paranoia a invins doar pe sandilăi. Tarile din est se comportă absolut natural si corect si le place sau nu vor avea si ele influenta lor de care trebuie sa se tina cont. Este inevitabil spumegarule!

  10. Daca il vezi in padure pe Ion ca face treaba mare, asta nu inseamna ca toti rahatii din padurea aia sint facuti de Ion.

  11. Acest articol este pozitia (opinia redactiei)redactiei .

  12. Autorul are confuzii serioase în terminologia folosită. Cu toate că fostele state din blocul socialist au fost denumite generic, ”comuniste”, adevărul este că în nici una – nici chiar în URSS – nu a existat nici măcar o formă primitivă a comunismului, iar după unii istorici ai ideilor care au trăit în aceste țări ( ex. Slavoj Zizek, Tamas G. Miklos ) perioada damnată nu poate fi denumită nici măcar socialism, în sensul strict al cuvântului, având în vedere că cel mai aproape de termen este socialdemocrația scandinavă. Pe de altă parte, să nu uităm, că autorul este ”cercetător” – whatever it might mean – în ”grupul de reflecție” al Partidului Popular European, pentru care partidele de stânga / socialiștii europeni sunt opozanții politici de când există, așa că folosirea termenului de ”comunist” denotă o intenție de simplificare profund falsă.

    Problema mai serioasă e, că nici una din statele din Europa de Est și Centrală, din fosta ”tabără socialistă” nu mai este adeptul ideologiei ”socialiste”( darmite comuniste) chiar dacă, din când în când, în unele dintre ele, guvernarea ajunge a fi de stânga. La plecare – începutul anilor 1990 – fiecare dintre ele, s-a declarat adeptul capitalismului occidental, pe de o parte din cauza imaginii idealizate a Vestului, pe de altă parte credinței greșite că trecerea la ”economia de piață” nu necesită o perioadă lungă. Pe parcursul celor 30 de ani, au fost pierdute multe iluzii pentru că idealul ocidental s-a dovedit și el, sub unele aspecte, a fi o himeră cu altă față ( nedreptăți și inegalități sociale și materiale, corupție mascată prost, pacturi politice și lobby-ul diferitelor interese financiare etc. ).
    Creșterea neincrederii a dus la apariția unor forme de guvernământ hibride, cu un mimetism avansat, în care există toate organismele clasice dintr-un stat de drept, dar care sunt subordonate în intregime unui singur om. Modelul este asemănător celui descris de Max Weber în 1917 ( democrație plebiscitară de tip lider ) dar cu deosebirea esențială că, spre deosebire de cel descris de Weber, nu există un Parlament ( un legislativ ) puternic care să contrabalanseze abuzurile liderului. ( unele asemănări de pretutindeni nu sunt întâmplătoare.

    În final, să nu uităm, că tocmai Partidul Popular European a fost acea grupare politică care, pentru a-și asigura o reprezentare cât mai numeroasă în Parlamentul European, s-a comportat cu lejeritate și cu mănuși cu acele țări care, de aproape 10 ani constituie probleme serioase în Uniune ( Ungaria, Polonia ). Eroarea de fond a ”cercetătorului” este acuzația falsă că ele ar reînvia ”comunismul”, de fapt acestea sunt adeptul mai degrabă a ideilor de extremă dreaptă, cu elemente neofasciste. Dar acest lucru nu poate fi recunoscut de către un ”cercetător” al Popularilor !