Slujba sau copilul? Lupta femeilor italiene de a le avea pe amândouă afectează economia/ „Cu ratele actuale de natalitate, sistemul de pensii nu rezistă”, avertizează ministrul Economiei

Elena are un bebeluș de șapte luni și este pe punctul de a renunța la locul de muncă, nereușind să depășească dificultățile de a îmbina maternitatea cu munca în Italia, unde atât rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, cât și rata natalității sunt printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, scrie agenția de presă Reuters.

Banca Italiei afirmă că este imperativ să se aducă mai multe femei pe piața forței de muncă pentru a susține creșterea economică pe termen lung și pentru a face sustenabilă datoria de 2.800 de miliarde de euro a țării.

Abordarea inegalității de gen – un subiect care i-a adus Claudiei Goldin premiul Nobel pentru economie săptămâna aceasta – ar putea, de asemenea, să atenueze criza demografică care amenință sistemul de pensii, au declarat pentru Reuters cinci economiști, inclusiv fostul șef al statisticii italiene.

Cercetările arată că femeile din economiile mai bogate au mai multe șanse de a avea copii dacă lucrează.

Prim-ministrul Giorgia Meloni a declarat că forța de muncă feminină este „o resursă neexploatată”, dar nu se așteaptă ca bugetul guvernului său conservator pentru anul 2024, care va fi prezentat luni, să includă măsuri care să conducă la schimbări.

„Italia este într-adevăr un caz foarte interesant, deoarece participarea femeilor este extrem de scăzută, pe fondul unor rate de fertilitate îngrijorătoare”, a declarat Claudia Olivetti, profesor de economie la Dartmouth College.

Vorbind sub rezerva anonimatului, deoarece încă nu și-a prezentat demisia, Elena a declarat pentru Reuters că nu a putut obține un loc la o creșă locală și nu își permite o bonă cu normă întreagă.

Angajatorul ei, o companie mică, i-a refuzat cererea de aranjamente flexibile de lucru, a spus ea, inclusiv unele impuse de lege.

Potrivit unui raport guvernamental referitor la anul 2021, aproape una din cinci femei italiene cu vârsta sub 50 de ani și-a părăsit locul de muncă după ce au avut primul copil.

Mai mult de jumătate au declarat că le-a fost imposibil să combine munca și îngrijirea copiilor. Cu toate acestea, alte 29% au declarat că au fost concediate sau că nu li s-a reînnoit contractul, se arată în raport.

Enza Guzzo s-a întors din al doilea concediu de maternitate în octombrie 2011 și a găsit o notificare de concediere care o aștepta.

„M-au chemat și mi-au dat scrisoarea. Am refuzat să o iau și au trimis-o la adresa mea de acasă”, a declarat ea pentru Reuters.

Și-a găsit un alt loc de muncă și și-a dat în judecată fostul angajator – motivată, a spus ea, de dorința de a i se face dreptate. A câștigat procesul.

„Îmi cresc două fiice: și ele ar putea deveni mame într-o zi. A trebuit să o fac pentru ele: nu poți avea copii și să fii obligat să stai acasă”, a declarat Guzzo, în vârstă de 50 de ani.

Rezerve neexploatate

Rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor din Italia a atins un nivel record de 52,6% în al doilea trimestru, a anunțat biroul național de statistică ISTAT, dar este în continuare cea mai scăzută din Uniunea Europeană, cu 14 puncte procentuale sub media blocului.

Banca Italiei estimează că eliminarea acestui decalaj ar stimula atât forța de muncă, cât și produsul intern brut cu aproximativ 10%.

Între timp, se așteaptă ca nașterile să scadă și mai mult față de minimul record din 2022, de 392.600, potrivit academicianului și fostului președinte ISTAT Gian Carlo Blangiardo.

Tendințele actuale presupun o scădere de aproximativ 7 milioane de persoane a populației italiene de vârstă activă până în 2042, a spus el. Toate celelalte fiind egale, numai acest lucru ar duce la o pierdere de PIB de 339 de miliarde de euro, a declarat Blangiardo pentru Reuters, pe baza simulării sale.

Pensiile consumă deja peste 15% din PIB, iar guvernul se așteaptă ca cheltuielile să ajungă la 17% din producție în 2042. „Cu ratele actuale de natalitate, sistemul nostru de pensii nu rezistă”, a avertizat săptămâna aceasta ministrul Economiei, Giancarlo Giorgetti.

Criza nașterilor și ocuparea forței de muncă a femeilor se află pe agenda lui Meloni, ea însăși o mamă care lucrează.

În timpul campaniei electorale, coaliția pe care o conduce s-a angajat să reducă decalajul față de UE prin dublarea cheltuielilor pentru familii și copii la 2,2% din PIB, adică 22 de miliarde de euro în plus.

Dar, în condițiile în care costurile datoriei Italiei au atins cel mai ridicat nivel din ultimii 11 ani, după ce Roma și-a majorat obiectivul de deficit pentru 2024, banii sunt puțini.

Guvernul a declarat că va investi banii din PNRR pentru a crește numărul de locuri în creșe și grădinițe. În prezent, Italia oferă 26,6 locuri la grădiniță la fiecare 100 de copii sub trei ani, sub obiectivul de 33 la 100 stabilit pentru 2010 în cadrul Agendei de la Barcelona a UE pentru drepturile femeilor.

În pofida acestui angajament, Italia a redus recent obiectivul privind crearea de noi locuri de îngrijire a copiilor finanțate de UE până în 2025.

Potrivit datelor OCDE, Italia cheltuiește 0,1% din PIB pentru serviciile de îngrijire a copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 2 ani, față de 0,6% în Franța sau 0,8% în Danemarca.

Succesul spaniol

Guvernul Meloni ar putea învăța de la Spania, a cărei rată de activitate a femeilor a rămas în urma celei din Italia la începutul anilor 1990, dar care este acum peste media UE.

„Spania a obținut rezultate extraordinare, mai întâi prin politici fiscale care au eliminat factorii de descurajare a femeilor, care de obicei câștigă mai puțin decât bărbații, de a munci, dar apoi au investit în îngrijirea copiilor: acest lucru a făcut cu adevărat diferența”, a declarat Olivetti.

O schimbare simplă ar putea fi eliminarea beneficiilor fiscale care îi pot scoate de pe piața forței de muncă pe cei cu venituri mici, de obicei femei. Printre acestea se numără indemnizațiile de șomaj pentru părinții care demisionează înainte ca bebelușul lor să împlinească un an, la care au apelat 37.662 de mame în 2021 – o creștere de 47% față de 2015, când a fost introdusă această măsură.

„Sistemele fiscale și de asistență socială din Italia nu oferă în prezent niciun stimulent pentru ca femeile, și în special mamele, să lucreze”, a declarat Paola Profeta, profesor de economie la Universitatea Bocconi din Milano și director al AXA Research Lab on Gender Equality.

Înaintea bugetului de luni, Trezoreria a declarat doar că va sprijini gospodăriile cu mai mult de doi copii – doar 10% din total, potrivit ISTAT.

Unii politicieni au spus că ar putea fi stimulată o schemă fiscală de care beneficiază cel mai mult gospodăriile cu un singur venit, în care de obicei bărbatul este cel care lucrează, ceea ce ar putea crea o descurajare suplimentară pentru femei de a rămâne în câmpul muncii.

Katharine Neiss, economist șef european la PGIM Fixed Income, un investitor de 776 de miliarde de dolari în obligațiuni, inclusiv în cele ale Italiei, a calculat că ridicarea participării femeilor la nivelul UE până în 2030 ar adăuga 300.000 de lucrători.

„Creșterea participării ar modifica complet traiectoria forței de muncă din Italia, de la una în scădere la una în creștere în următorul deceniu”, a declarat ea într-un studiu.

„Provocarea nu este reprezentată de schimbarea demografică în sine, ci de răspunsul politic la aceasta. În absența unei evoluții politice însă, perspectivele sunt mult mai sumbre.”