G4Media.ro

Salvăm sau îngropăm universitățile? Despre evaluarea școlilor doctorale. Dar de fapt despre…

Salvăm sau îngropăm universitățile? Despre evaluarea școlilor doctorale. Dar de fapt despre noi, după 30 de ani de libertate

Suntem fie în ajunul unei posibile catastrofe cu efecte asemănătoare ruperii unui baraj fie, în varianta fericită, în ajunul unui nou început, sănătos, pentru universtățile din România. Răspunsul la întrebarea “catastrofă sau miracol?” stă în pixul decidenților politici, pe care nu ezit să îi numesc: Orban, Turcan și Anisie. Și, în noua logică a relațiilor președinte-guvern, Klaus Iohannis.*1

Despre evaluarea școlilor doctorale se vorbește din 2011, dar nu s-a făcut, aparent, nimic. Iminența unui deznodământ mă obligă să mă exprim, pentru că eu sunt cel care a impus prin lege verificarea calității doctoratelor. Pe scurt, Legea 1 din 2011 prevede prin articolul 158 evaluarea, odată la 5 ani, a calității școlilor doctorale în vederea acreditării lor, pe baza unei metodologii stabilite de minister. Articolul 170 prevede controlul continuu al respectării eticii universitare, în caz de nerespectare sancțiunea fiind desființarea școlii doctorale. Nici prima (cf. 158), nici a doua (cf. 170) evaluare nu au fost făcute. Despre controlul respectării eticii nici măcar nu s-a făcut vorbire publică, Emilia Șercan și cu mine fiind singurii care aducem subiectul în atenția publică!

Povestea evaluării calității conform art. 158 și eticii cf. art. 170 este fix povestea intereselor ilegitime din universități, promovate cu maximă dibăcie de Cartelul Național al Rectorilor și de miniștrii emanați de acesta. Interese în numele cărora au fost reduși la tăcere puținii oameni care au repere corecte și încearcă să lupte pentru ceea ce e bine. (…)

Ce e de făcut?

În primul rând trebuie respectată legea. Care, la o simplă citire*9, ne spune că criteriile de respectare a eticii (la care multe școli doctorale sunt repetente) nu pot fi criterii la grămadă cu altele de calitate, ci separate, eliminatorii. Așadar, prima condiție a unei evaluări, pentru a fi și legală, este să fie făcută în două etape, din care prima, legată de etică (plagiate și alte minuni) eliminatorie, conform art. 170.

Abia școlile doctorale care au trecut această etapă pot să intre în evaluarea pe baza unor criterii de calitate academică. Criterii care trebuie să fie relevante (singurele criterii relevante*10 au fost date de mine în 2011), nu așa cum e cazul cu actualele criterii CNATDCU, conform cărora pot ajunge profesori universitari la economie niște neica-nimeni, dar ultimii 20 de laureați Nobel la economie nu*11…

Există criterii de etică relevante, care să nu poată să fie ”fentate”? Fără dubii da, și ele trebuie aplicate necruțător, ca etapă eliminatorie, astfel încât cancerul plagiatului să fie eradicat din rădăcină. Există criterii de calitate științifică care să discrimineze între gunoi academic și excelența doctorală? Da. Și atunci, dacă toate aceste lucruri sunt posibile, ce împiedică punerea lor în aplicare?

Răspunsul este simplu: în primul rând metoda de lucru tradițională a aparatului ministerului: ”consultări cu actorii din sistem”*12. Altfel spus pentru a stabili criteriile de evaluare ale universităților ne consultăm cu… universitățile, pentru a ne asigura că sunt de acord cu criteriile ce urmează să le impunem…

Greșit! Când stabilești criteriile de siguranță alimentară te consulți cu doctorii, care îți vor spune că nu e acceptabil să ai vreo bacterie periculoasă în carne, nu cu abatoarele care îți vor spune cât de greu e să ai carne nealterată. Decizia pe care o iei arată de partea cui ești: de partea abatoarelor mizerabile sau de partea copilului pe care părinții iubitori îl hrănesc cu o friptură? Da, sunt de acord cu cititorii mei, că e criminal să fii de partea abatoarelor mizerabile.

Soluția este ca toate criteriile de evaluare să fie stabilite de către un număr restrâns de experți (și nu de însuși sistemul pe care îl evaluezi), dar experți care știu și ce există astăzi în sistem (datele există). Pentru că, oricât ai vrea să fii de exigent, trebuie totuși să recunoști că universitățile din România nu sunt Harvarduri sau Oxforduri. Iată, asta e știința de care spuneam că e nevoie și ea are, acum, cel puțin câteva nume: Bunoiu și Florian (cel mai bun expert român în scientometrie). Ad Astra, un ONG în pierdere de viteză, dar care are membri de calitate din diaspora științifică de elită este un partener inconturnabil.

Așa cum spuneam, pe lângă știință, este nevoie și de asumare politică. Aș fi ipocrit să spun că nu îi cunosc – și încă bine – pe cei care au astăzi pâinea și cuțitul în educație. Sunt convins că în forul lor interior vor să facă exact ce e bine, iar premierul și vicepremierul au puterea de a susține public ministrul în acest demers. Pentru că miza – dar și lupta – sunt atât de mari, încât țin de solidaritatea guvernamentală, așa că nu vă lăsați ministrul singur!

Știu din experiență: în cele mai grele lupte câștigate, Emil Boc mi-a fost alături, și public și privat. Și, tocmai pentru că îi cunosc pe actualii guvernanți, și pentru că sunt cel care a introdus în lege evaluarea despre care vorbim, vreau ca poziția mea să fie clară publicului, motiv pentru care trag acest semnal de alarmă cât se poate de public, punându-i de facto în fața responsabilității istorice pe care o au. De decizia lor depinde totul.

 

 

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

9 comentarii

  1. Dacă vreți să vedeți calitatea doctoratelor, trebuie comparate cu lucrarile de diplomă ale studenților din arhivele facultăților. Mecanismul e simplu, în fiecare an sunt și studenți talentati care fac lucrări de final excelente. Acestea devin lucrarile de doctorat ale viermilor care se cațără în funcții…mai mult, ele nu sunt publice pe internet, deci sunt relativ safe la plagiat. Probabil la un moment dat, originalul dispare.

    • Pamflet
      @Nik ai perfecta dreptate, ar trebui verificate si lucrarile de diploma sau de licienta. Adevarata frauda se face aici, dar si la nivelul liceelor si scolilor gimnaziale, unde banul face legea. Notele se obtin pe bani, absentele se motiveaza pe bani, transferurile se fac pe bani. La absente, banii iau in general forma unor produse, de la buchete scumpe de flori, la bauturi fine sau bijuterii.
      Respect domnului Funeriu pentru contributia domniei sale la imbunatatirea sistemului de educatie romanesc. Dealtfel singurul ministru care a facut asta, TOTI ceilalti, facand tot ce au putut pentru distrugerea invatamantului si pentru transformarea lui intr-un sistem corupt de spagi, pile si relatii.

  2. Le-am ingropat deja.

    Intrebarea e „mai vrem sa le dezgropam, daca nu ne iese si noua ceva, fiindca suntem lacomi si fara constiinta?”

  3. Cu exceptia (clasic in romania sa folosesti expresia asta cand te referi la orice) a cativa profesori si cateva facultati, ras tot si pornit secla zero.

  4. Sincer. Eu l-aș pune pe acest individ ministru al Educației pentru 8 ani de acum încolo. Pare că are viziune.

    • ..mai gindeste-te..daca personajul n-a facut mai nimic, in afara de valuri, cind tot grupul lui politic era pe cai f. mari, cu majoritate peste tot..ce te astepti sa faca in prezent ? doar vrajeli debiteaza si elimina si mai multe frustrari. N-are nici un viitor tipul, si nici n-a avut, dupa cum se si vede in prezent. Exhiba doar talente si frustrari si vorbe grele, doar-doar de il mai ia cineva in seama. tipul e mort si ingropat, ce vedem acum e doar versiunea zombi a lui.

  5. O lucrare licență oricât ar fi de bine realizată nu poate ajunge lucrare de doctorat.
    Poate fi punctul de plecare dar volumul informațiilor și nivelul analizei este prea scăzut .
    Nivelul de competență al absolvenților de liceu scade de la an la an.
    Domnul Funeriu face puțină gălăgie poate poate pică ceva.
    Ministeriatul lui nu s-a remarcat prin nimic.
    Restul este gargariselă ieftină.

  6. Desfiintati ARACIS, ARACIP, CNATDCU, si reconstruiti-le cu specialisti adevarati, inclusiv de afara, pe fiecare domeniu!

  7. Ceea ce ma nedumireste pe mine este superficialitatea exministrului referitor la doctorate/școli doctoale! Dânsul nu cred că a aflat ca valoarea unui doctorat sta in publicațiile emanate! Iar in final, piața științifică validează calitatea acestuia! Cunosc caz de phd obținut in România care, plecand in State, nu si-a gasit nimic de lucru!
    Dl. exministru ar dori ca prin scolile doctorale sa controleze totul! Sper sa nu apuce!
    Cat priveste calitatea învățământului superior ii aduc amine onor ministru ca prin criteriile de promovare impuse s-a ajuns la paradoxul ca incepand cu asistenții, toate cadrele didactice s-au focalizat pe cercetare, neglijand in totalitate activitatea de dezvoltare a carierei studenților! Acest fenomen se poate constata in analiza carierei studentilor de acum 10 ani si a actualilor studenți!
    Ceea ce ar fi trebuit sa faca onor exministru, atunci la timpul sau, sa transfere diversele institute către universități pentru a le întări capacitatea de cercetare! Dansul, s-a mulțumit sa se aseze pe pixelii lui si sa decreteze ca învățământul românesc trebuie reformat dupa ureche!
    Acestea sunt rezultatele legii elaborate de domnia sa!
    Sper ca sunt suficient de clar că reforma trebuie realizată nu cu dl Funeriu care si-a demonstrat odată veleitatile! Eu personal l-as vedea punandu-și țărână in cap!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.