G4Media.ro

Rugby Cupa Mondială 2023: România învinsă de Irlanda, în primul meci al…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

5 comentarii

  1. Bravo, stejarii. De zeci de ani astepam un 0-8 cu Brazilia la un CM de fotbal.

  2. Felicitari jucătorilor! Cine îi blameaza pt acest rezultat, nu intelege cat de greu este rugby-ul de performanță şi că Irlanda, e o forťă mondială, de primă mână!
    E, oricum, admirabil că România a ajuns la acest CM!
    Felicitări, băieți si SUCCES!!!

    • Treaba e că doar pentru români e greu rugbyul. Pentru georgieni, portughezi, spanioli, chilieni, uruguayeni nu e greu. Doar pentru români e greu.
      Oricum, e un mondial de văzut pentru români. Va rămâne în istorie ca ultimul la care am fost prezenți.
      Mulțumită politrucilor din conducerea federației de rugby.

  3. @Borges. Tocmai am vazut, tot azi (adica ieri), cat de usor e rugby-ul si pentru georgieni, si pentru argentinieni, printre altii. Despre spanioli si portughezi n-are rost sa vorbim, in contextul unei competitii la care nici macar n-au reusit sa se califice, acelora le suntem aprioric superiori.
    Pe chilieni, ii vedem azi la treaba, vedem cat de simplu va fi si pentru ei.
    La modul general, rugby-ul e un sport FOARTE greu, foarte dur. Superb de privit, pentru cine-l intelege cat de cat, dar foarte greu de practicat, riscuri mari, bani putini etc. Motiv pentru care in Romania, de pilda, a fost intotdeauna un sport de nisa. Perioada de glorie a rugby-ului romanesc coincide in linii mari cu perioada de glorie a sportului romanesc in general – anii 70-80 ai secolului trecut – iar motivul grandorii este unul deloc entuziasmant. Sportul de performanta, pe vremea aceea, era unul dintre foarte putinele moduri in care un tanar putea evada, la propriu sau la figurat, din comunismul romanesc. Cand acele constrangeri au disparut, a disparut in mare masura si motivatia tinerilor si familiilor lor pentru a investi timp, energie si bani in sportul de performanta – drept pentru care in zilele noastre avem din ce in ce mai putini sportivi de mare performanta. „Nu se mai merita”.
    Revenind la rugby, va las dvs. placerea sa cautati cati jucatori de rugby legitimati exista in Romania – care este baza de selectie, carevasazica. O sa intelegeti atunci si de ce jumatate sau mai mult din lotul Romaniei e compus din jucatori care nu numai ca nu joaca in Romania, dar multi dintre ei (si cam cei mai buni) nici macar nu sunt romani „verzi” – cativa sunt din Tonga, cativa din Fiji, avem parca si un australian sau doi, ba chiar si un kiwi, parca si un samoan, plus vreo doi-trei romani sadea, dar nascuti/crescuti/traiti in Franta s.a.m.d.
    Inca si mai trist pentru simplii (tele)spectatori neloviti de morbul nationalismului, care pur si simplu vor sa vada un spectacol sportiv de exceptie, pare ca nici macar acesta n-o sa mai aiba viata lunga. Rugby-ul pare sa fie in reflux pe plan global, nu doar in Romania, din exact motivele mentionate mai sus – sport de nisa, spectatori putini si nu neaparat bogati, bani putini, riscuri foarte mari pentru profesionisti…
    Asa ca eu zic sa ne bucuram de ce avem si ce vedem, atat cat mai putem, ca nu se stie cate editii ale Cupei Mondiale de Rugby vor mai exista.

  4. Intotdeauna m-am intrebat la ce iti trebuie bani multi ca sa performezi atunci cand alergi dupa o minge. As fi zis ca dedicatia jucatorului, din placere, e tot ce conteaza. Si constructia lui. Altfel, nu ar fi trebuit statele arabe sa rupa la rugby? Doar bani au.