Reprezentanții Pentagonului, criticați în Congres pentru retragerea trupelor din România

Senatori americani denunță deciziile discrete de suspendare a ajutorului militar pentru Kiev și de retragere a unei brigăzi americane din România, care i-au nedumerit pe parlamentari și pe aliații de pe flancul oriental al NATO, arată o analiză Kyiv Post, citată de Rador.

Austin Dahmer, propunerea președintelui Donald Trump la șefia departamentului de strategie al Pentagonului, s-a distanțat marți de discursul obișnuit al administrației, admițând sub jurământ un lucru pe care responsabilii au evitat mult timp să-l recunoască: Rusia reprezintă o amenințare la adresa securității americane.

A doua administrație Trump oscilează de luni întregi între gesturi împăciuitoare față de Moscova și răbufniri de retorică dură.

Depoziția lui Dahmer vine în contextul în care Pentagonul se confruntă cu indignarea bipartită din cauza unei serii de decizii opace – de la suspendarea discretă a ajutorului pentru Ucraina la retragerea unei brigăzi americane din România, o mutare care i-a speriat pe aliații de pe flancul estic al NATO.

Începută ca o audiere de rutină pentru confirmarea unei numiri într-o funcție de nivel mediu la Pentagon, ședința s-a transformat rapid într-o expunere mai generală a nemulțumirilor față de birocrația militară actuală, pe care unii senatori o consideră deopotrivă politizată și dezorientată.

„Harababura” decidenților

Mai bine de două ore membri ai Comisiei Senatului din ambele partide au răbufnit pe tema funcționării haotice și opace a Pentagonului, gestionate de subsecretarul apărării pentru politici, Elbridge Colby – un strateg transformat acum în paratrăsnet.

„Domne, nici măcar n-am primit răspuns”, a izbucnit senatorul republican Dan Sullivan, adăugând: „Și, culmea, suntem din tabăra voastră!”

Sullivan, care și-a clădit o reputație de adept al liniei dure în probleme militare, aliat apropiat al lui Trump în chestiunea descurajării Chinei și susținerii aliaților, a spus că biroul lui Colby a ajuns „cel mai greu de contactat din întreaga administrație”.

Alții au mers și mai departe: senatorul republican Tom Cotton a ironizat biroul drept „o harababură incurabilă”, iar senatorul democrat Jack Reed, cel mai proeminent democrat din comisie, l-a acuzat pe Dahmer că „își disimulează depoziția sub un voal al ignoranței”.

Această nemulțumire reflectă o scindare mai profundă între numirile politice de la Pentagon și cei obligați prin constituție să-i supravegheze.

Cum secretarul apărării Pete Hegseth a impus noi restricții privind comunicarea subordonaților săi cu Congresul – impunând ca toate interacțiunile să treacă prin biroul juridic – parlamentarii spun că până și supravegherea elementară a ajuns practic la un blocaj.

Ucraina, România și destrămarea primei linii

Cele mai acute puncte de conflict vizează Europa, unde, acuză mai mulți senatori, biroul lui Colby acționează contrar intențiilor Casei Albe cât și ale NATO.

Pe primul loc: decizia Pentagonului de săptămâna trecută de a retrage din România o brigadă a Armatei de uscat detașată prin rotație – despre care a relatat în premieră Kyiv Post pe 28 octombrie. Mutarea i-a luat prin surprindere pe congresmeni – și, potrivit presei, și pe responsabilii români – la doar câteva săptămâni după ce Trump se angajase public să mențină nivelul trupelor americane pe continent.

„Această decizie nu pare să reflecte mandatul politic acordat de președintele Trump”, a afirmat senatorul republican Roger Wicker, președintele Comisiei.

„Abia acum două săptămâni președintele afirmase că trupele nu vor fi retrase din Europa. Nu mi-e clar cum se potrivește acest lucru cu indicațiile comandantului suprem”, a subliniat el.

Dahmer, care e adjunctul subsecretarului pentru strategie și dezvoltarea forțelor, a insistat că și România și NATO „fuseseră informate”, deși nu a putut preciza cere responsabili anume au fost informați ori când. Mărturisirea a stârnit chicote în sală.

Dincolo de cazul României se profilează o neliniște mai largă: angajamentul fluctuant al administrației față de Ucraina.

În ultimele luni Pentagonul a suspendat în două rânduri livrările de arme către Kiev – decizii anulate ulterior de Trump, după reacții publice negative și presiuni discrete ale europenilor.

„Am constatat că biroul de politici nu se conformează politicii președintelui… O fi bine pentru noi?”, a întrebat senatorul republican Rick Scott (R-FL), exprimându-și astfel și el temerea că astfel de semnale neconcordante erodează credibilitatea Americii în străinătate.

Aliații est-europeni s-au lămurit deja. La București, unde forțele americane servesc drept element-cheie de descurajare de la invazia Rusiei în Ucraina din 2022, retragerea e percepută ca o fisură în prima linie a NATO.

Unii responsabili români avertizează în privat că orice percepție de retragere americană încurajează Moscova – cu atât mai mult cu cât forțele ruse presează tot mai adânc în sudul Ucrainei și își extind operațiunile cibernetice și de influență în toată regiunea Mării Negre.

Umbra Rusiei și doctrina Trump

În acest context e cu atât mai remarcabil faptul că Dahmer a admis că Rusia continuă să reprezinte o amenințare. Printre consilierii de securitate națională ai lui Trump opiniile despre Moscova rămân împărțite.

Președintele însuși a alternat între a se lăuda cu „relații excelente” cu Vladimir Putin și a-și îndemna în privat consilierii să „acționeze mai ferm” împotriva agresiunii ruse.

Responsabili ai Pentagonului afirmă că în Departament domnește o confuzie acută. Reorganizarea biroului de politici al Departamentului – calificată de funcționari drept o „redenumire cosmetică” – a avut în practică efectul de a muta atribuții-cheie de la biroul de strategie pe care urmează Dahmer să-l conducă.

Printre schimbări: gestionarea pactului de securitate AUKUS cu Australia și Regatul Unit a fost mutată cu totul din sfera lui de răspundere, ridicând întrebări cu privire la cine stabilește de fapt strategia globală a Pentagonului.

Pentru Congres, această redenumire nu aduce atât a eficientizare cât a disimulare.

„Revizuirea atribuțiilor nu e ceva neobișnuit”, a afirmat Reed. „Dar când Departamentul face o astfel de reorganizare ne trimite în mod normal un rezumat înainte să continuăm cu numirea. De data aceasta nu s-a întâmplat.”

Administrația Trump insistă că această restructurare aliniază mai bine Pentagonul cu „prioritățile președintelui”. Însă rezultatul, potrivit mai multor congresmeni și foști funcționari, reprezintă o derivă strategică care lasă SUA incapabile să proiecteze coerență în exterior.

Dispută privind supravegherea

Nemulțumirea mai generală a parlamentarilor e de ordin procedural – dar și constituțional. Biroul juridic al Pentagonului acționează încă din ianuarie ca un filtru pentru toate comunicările cu Capitol Hill.

Senatorii spun că rezultatul e un blocaj. „Nu sesizăm vreo dorință de a comunica cu Congresul”, a declarat senatoarea democrată Jacky Rosen. „Noi suntem ramura Articolului I [putere în stat consfințită prin constituție – n.trad.], dar suntem tratați ca o pacoste”, a adăugat ea.

Până și unii republicani simpatizanți ai lui Trump afirmă că această disfuncție subminează poziția defensivă a SUA într-un moment în care se întețesc amenințările – de la parteneriatul tot mai strâns al Rusiei cu Iranul până la exercițiile navale tot mai numeroase ale Chinei lângă Taiwan.

Europa urmărește – și așteaptă

Pentru aliații europeni, în special cei de pe flancul estic al NATO, spectacolul de la Washington înseamnă mult mai mult decât un simplu teatru politic. România, Polonia și statele baltice văd semnalele contradictorii ale Pentagonului ca pe potențiale avertismente privind o retragere americană.

„De fiecare dată când Washingtonul ezită, Moscova testează limitele”, a declarat un diplomat european sub condiția anonimatului. „Dacă SUA fac un pas fie și foarte mic înapoi, Rusia ocupă imediat acel spațiu.”

Administrația Trump insistă că SUA rămân angajate în privința strategiei de descurajare a NATO, chiar dacă presează aliații să „facă mai mult.” Însă acest tipar al răzgândirilor – suspendarea și reluarea ajutorului pentru Ucraina; anunțarea, apoi anularea mutărilor de trupe – a zdruncinat încrederea în capacitatea Washingtonului de a-și menține angajamentele.

Imaginea de ansamblu

Audierea lui Dahmer a scos la iveală mai mult decât simple erori birocratice. Ea a expus suprapunerea incomodă a retoricii „America mai întâi” a lui Trump cu erodarea controlului parlamentar și strădania Pentagonului de a defini din mers o strategie.

Dincolo de ciondăneli se află o întrebare fundamentală: Cum arată descurajarea americană într-o lume în care Rusia e din nou considerată o amenințare – dar mecanismele guvernamentale par incapabile să acționeze cu consecvență și claritate pe baza acestei premize?

Pe moment Congresul nu se arată convins.

„Dl Dahmer”, a spus Reed fără menajamente, „ne-ai dat de înțeles că nu vei coopera. Nu prevestește nimic bun pentru rolul tău viitor în cadrul Departamentului Apărării”.

Afară, pe holuri, consilierii se înghesuiau asupra notelor informative, sosite prea târziu pentru a mai putea schimba tonul audierii. În capitalele NATO diplomații urmăreau transmisia cu o neliniște în creștere.

SUA pot cataloga în continuare Rusia drept o amenințare. Însă, după cum s-a exprimat un responsabil european: „[A recunoaște] o amenințare nu înseamnă prea mult dacă Washingtonul nu-și poate pune ordine în propria viziune”.

Articol de Alex Raufoglu (corespondent la Washington) / Traducere: Andrei Suba